CSJ. Decizia nr. 2304/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2304/2003
Dosar nr. 2803/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1298 din 16 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea în anularea sentinţei arbitrale nr. 129 din 27 aprilie 2002, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. 144/2001, promovată de reclamanta S.N.C.D.D. SA Bucureşti, în contradictoriu cu intimata SC S.F. SA Bucureşti, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa sesizată a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de intimată, în raport cu prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ., constatând că, prin sentinţa atacată, nu au fost încălcate dispoziţii imperative ale legii, cele invocate de reclamantă fiind norme dispozitive.
S-a mai reţinut, că din verificările efectuate, probatoriul administrat a fost apreciat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 52/1994, în vigoare la data derulării contractului, a Regulamentului C.N.V.M. nr. 8/1996 şi nr. 3/1998, care stipulează existenţa a două sisteme de evidenţă şi decontare C.N.S. şi T/T, fără a indica modalitatea de alegere, iar părţile neprevăzând în contract modalitatea de decontare, interpretarea acestuia s-a determinat, potrivit cu art. 1027 C. civ.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs pentru motivele care urmează:
Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Greşit s-a respins acţiunea ca inadmisibilă, deoarece aceasta, în raport cu dispoziţiile art. 369 C. proc. civ., este admisibilă, iar art. 35810 C. proc. civ. l-a invocat cu privire la efectuarea unei contraexpertize, iar nu ca normă imperativă, normele imperative ce au fost încălcate şi pe care le invocă sunt Regulamentele nr. 3 şi 8 ale S.N.C.D.D. şi art. 1027 C. civ.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Decizia atacată cuprinde motive contradictorii, deoarece, deşi constată că nu au fost încălcate norme imperative prin hotărârea arbitrală, în cuprinsul deciziei a analizat aplicarea de către aceasta a dispoziţiilor art. 1027 C. civ., ale Regulamentelor nr. 8/1996 şi nr. 3/1998 ale C.N.V.M., precum şi ale Legii nr. 52/1994, care sunt dispoziţii imperative ale legii despre a căror încălcare s-a făcut vorbire în acţiunea arbitrală.
Art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Instanţa nu s-a pronunţat asupra mijloacelor de apărare, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul că nu a avut în vedere, că, în mod greşit, tribunalul arbitral a respins cererea formulată de recurentă, de efectuare a unei contraexpertize, de vreme ce, prin expertiza efectuată, expertul nu a răspuns la primul obiectiv, privind sistemul tehnic operaţional de decontare a tranzacţiilor pe piaţa R.A.S.D.A.Q., greşit fiind însuşită motivarea sentinţei arbitrale.
Recursul nu este fondat.
Recurenta a solicitat, prin acţiunea în anulare, desfiinţarea sentinţei arbitrale nr. 129 din 27 aprilie 2002, întrucât aceasta „încalcă ordinea publică, bunele moravuri şi dispoziţii imperative ale legii, conform art. 364 lit. i) C. proc. civ., raportat la art. 35810 C. proc. civ".
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii, deoarece art. 35810 C. proc. civ. nu este o normă imperativă, ci dispozitivă.
Rămânând în pronunţare asupra excepţiei invocate, instanţa sesizată a admis-o şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Într-adevăr, promovarea acţiunii arbitrale este facultativă, dar, dacă ea se face, hotărârea arbitrală nu poate fi desfiinţată decât pentru motivele limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
Cum norma de drept invocată de recurentă în acţiunea arbitrală, ca fiind suportul motivului art. 364 lit. i) C. proc. civ., şi anume, art. 35610 C. proc. civ., nu poate conduce la desfiinţarea hotărârii arbitrale, ea neavând caracter imperativ, ci dispozitiv, în mod corect, instanţa a apreciat că acţiunea în desfiinţarea acestei hotărâri este inadmisibilă.
Dacă acţiunea s-ar fi apreciat ca admisibilă, atunci instanţa, potrivit art. 366 alin. (1) C. proc. civ., trebuia să anuleze hotărârea arbitrală şi să se pronunţe în fond, în limitele convenţiei arbitrale, aşa încât critica cu acest obiect nu poate fi primită.
Decizia atacată cu recurs nu cuprinde motive contradictorii.
În cuprinsul acesteia se analizează excepţia invocată de intimată, iar din oficiu s-a verificat dacă există eventuale încălcări de norme imperative, pe care recurenta nu le-a avut în vedere şi care ar fi putut conduce la o altă soluţie.
În condiţiile în care acţiunea în anulare a fost respinsă prin pronunţarea asupra unei excepţii, cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., care reproduce motivarea în fapt a acţiunii în anulare, este fără obiect, respingerea unei probe de către tribunalul arbitral se putea discuta numai dacă instanţa s-ar fi pronunţat în fond.
Prin urmare, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat şi va menţine ca legală hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.N. C.D.D. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1298 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2303/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2307/2003. Comercial → |
|---|
