CSJ. Decizia nr. 2329/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2329/2003
Dosar nr. 7479/2001
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta H.B.. a chemat în judecată pe pârâta SC R.D. SA şi pe distribuitorii săi SC T.G.I. SA şi SC E.D. SA , pentru a se constata că pârâtele au încălcat şi îi încalcă sistematic dreptul de folosire exclusivă asupra mărcilor „ Heineker" prin acte şi fapte de comerţ având drept obiect produsul bere „Burger" în ambalajul actual sau în orice altă prezentare, care îi aduce atingere drepturilor sale exclusive; să se constate că pârâtele săvârşesc acte de concurenţă neloială prin aceste practici; să fie obligate pârâtele să înceteze producerea şi comercializarea în orice modalitate, precum şi activităţile promoţionale (prin orice mijloace) ale produsului bere „Burger", sub sancţiunea de daune cominatorii de 100.000.000 lei / zi de întârziere în executarea voluntară a hotărârilor judecătoreşti, să fie obligate să îşi retragă de îndată de pe piaţă toate produsele bere „Burger" – sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100.000.000 lei/zi de întârziere.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4289 din 27 iunie 2000 a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii invocată de pârâta SC R.D. SA şi, de asemenea, şi acţiunea.
Cu privire la excepţie, s-a reţinut că nu este vorba de o acţiune în constatare, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., ci, în realizare, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 84/1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legii nr. 11/1991 privind concurenţa neloială.
Cu privire la fondul litigiului, s-a reţinut că pârâta SC R.D. SA a fabricat produsul bere purtând eticheta „Burger" în cutii metalice de 330 ml, având, însă, un drept recunoscut în baza certificatului de înregistrare a desenului şi modelului industrial nr. 006003 acordat potrivit Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, înregistrarea desenului având prioritate de la 8 octombrie 1997, iar desenul industrial nr. 006003, reprezentând chiar eticheta „Burger" aplicată de pârâtă pe cutiile de bere de 330 ml.
S-a mai reţinut că certificatul de înregistrare a desenului industrial a fost reînnoit pe perioada 8 octombrie 1999 – 8 octombrie 2004, aşa cum rezultă din adresa O.S.I.M. 409793/1999, certificat care nu a fost anulat, întrucât, prin sentinţa 341/2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, acţiunea reclamantei cu un astfel de obiect, a fost respinsă.
Referitor la eticheta „Burger" pentru care O.S.I.M. a refuzat înregistrarea, s-a motivat că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtele au fabricat, distribuit şi comercializat produsul bere în ambalaje purtând această etichetă.
Conchizând că pârâtele nu au încălcat dreptul reclamantei de folosinţă asupra mărcii „Heineker" şi nu au făcut acte de concurenţă neloială, de natura acelor prevăzute de Legea nr. 11/1991, a fost respinsă acţiunea.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 790 din 22 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, care a motivat că, deşi atât la instanţa de fond, cât şi de apel (la cererea instanţelor), reclamanta nu a făcut precizări privind obiectul acţiunii, nu a reuşit prin claritatea celor arătate să arate concret în ce constă acesta, creând dubii, astfel că nu se poate aduce o critică sentinţei că a stabilit eronat obiectul cererii, mai ales că nu instanţa face acest lucru, ci reclamanta.
În consecinţă, s-a apreciat că instanţa de fond a analizat corect obiectul, incluzând atât ambalajul înregistrat sub nr. 006003, cât şi cel respins de O.S.I.M.
Cu privire la comercializarea şi distribuirea produsului bere Burger, în ambalaje cu eticheta „Burger", s-a arătat că reclamanta nu a făcut nici o probă din care să rezulte cele susţinute în acest capăt de cerere, iar din coroborarea datei procesului verbal nr. 1057/1999 cu data înregistrării acţiunii de către reclamantă, nu se poate reţine că pârâtele au făcut acte de concurenţă neloială cu bere „Burger" în ambalajul ce a format obiectul cererii de înregistrare nr. 1997/1294, respinsă de O.S.I.M.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.B., care, invocând motivele de casare, prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., a susţinut următoarele:
1. Contrar constatării instanţei de apel că eticheta Burger produce confuzie cu marca Heineker, datorită asemănărilor de culoare şi formă grafică, s-a respins totuşi acţiunea pentru lipsa dovezilor că pârâtele ar fi săvârşit acte de concurenţă neloială, consecinţa unei asemenea soluţii fiind aceea că, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, pârâtele vor relua producţia şi comercializarea produsului în ambalajul incriminat, vătămându-se drepturile recurentei asupra mărcii Heineker.
Pe acest aspect se relevă că, anterior acţiunii de faţă, prin admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială introdusă de recurentă, Tribunalul Bucureşti a reţinut posibilitatea confuziei între cele două semne (hotărârea în ordonanţă preşedinţială nefiind definitivă), situaţie constatată şi în acţiunea de faţă, unde s-a judecat fondul procesului, dar cu finalitate contrară celor două contracte, fără să se aibă în vedere că pârâtele au făcut acte de concurenţă neloială, încetând producţia şi comercializarea berii Burger numai după introducerea acestei acţiuni, iar în lipsa unei interdicţii judecătoreşti, putând să le reia oricând.
Se subliniază încălcarea legii de către instanţa de apel prin determinarea şi aplicarea eronată a ordonanţei preşedinţiale şi a hotărârii pronunţată pe procedura de drept comun, ignorându-se că abţinerea pârâtelor la acte de concurenţă se datora interdicţiei temporare din ordonanţa preşedinţială.
2. Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra răspunsurilor la interogatorii ale intimatelor, deşi prin acestea se recunoştea că au produs şi comercializat bere Burger, activitate ce a încetat doar în urma pronunţării hotărârii judecătoreşti şi nici asupra notificării din 10 noiembrie 1997, prin care reclamanta solicita pârâtelor să înceteze actele de concurenţă neloială şi să semneze un „Angajament" în acest sens. Se apreciază că, în aceste condiţii, nu se putea reţine lipsa dovezilor şi acţiunea trebuia admisă.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii cu privire la desenul ce a făcut obiectul cererii de înregistrare la O.S.I.M. nr. 1997/1294.
Recursul este nefondat.
1. Pentru înţelegerea clară a problemelor care se discută în cadrul procesului de faţă şi eliminarea oricăror confuzii, trebuie precizat că pârâta SC R.D. SA a depus la O.S.I.M. două cereri de obţinere a înregistrării unor modele de desen industrial pentru produsul bere Burger la cutie, şi anume, modelul cu cererea înregistrată sub nr. 1294/1997, care nu a fost aprobat, şi modelul cu cererea nr. 1334/1997 pentru care O.S.I.M. a aprobat înregistrarea şi pentru care pârâta a obţinut Certificatul de înregistrare a desenului industrial nr. 006003.
În raport cu aceste precizări, se constată că acţiunea formulată, în sensul interzicerii actelor de concurenţă neloială din partea pârâtelor, este neclară, ea nu concretizează obiectul (în sensul care dintre cererile depuse la O.S.I.M. a stat la baza actelor de concurenţă neloială), ceea ce a determinat instanţele să solicite clarificarea acestuia, nereuşindu-se, în final, o stabilire exactă a acestuia.
Precizarea obiectului acţiunii de faţă era cu atât mai necesară cu cât, separat reclamanta a mai sesizat instanţa cu acţiune în anularea certificatului de înregistrare nr. 006003, care a avut la bază modelul depus prin cererea nr. 1334/1997, în temeiul căruia, anterior acţiunii de faţă şi până la soluţionarea definitivă a acelui proces, pârâtele puteau produce şi comercializa bere Burger în ambalajele incriminate , fără ca prin aceasta să comită acte de concurenţă neloială.
Pentru a se justifica temeinicia prezentei acţiuni, reclamanta trebuia să dovedească că pârâtele au produs şi comercializat bere Burger în ambalaje de model pentru care cererea cu nr. 1294/1997 a fost respinsă de O.S.I.M., numai în acest caz putându-se analiza dacă s-au comis acte de concurenţă neloială.
Or, tocmai acest lucru nu a fost demonstrat de reclamantă, care s-a limitat la afirmaţii, ceea ce, corect, a justificat concluzia instanţei de apel că, deşi există confuzie între marca Heineker şi eticheta Burger la ambalajele respinse de O.S.I.M., acţiunea nu poate fi admisă, neexistând pentru aceste modele de ambalaje, acte de comercializare.
De menţionat că, pe parcursul judecării recursului, s-a făcut dovada de către pârâte că, prin Decizia 7574 din 11 decembrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, hotărâre prin care s-a respins cererea reclamantei de anulare a certificatului de înregistrare O.S.I.M. nr. 006003 (la bază fiind modelul cu cererea 1334/1997), astfel că, în temeiul acestuia, pârâtele pot comercializa bere Burger, fără să încalce legea.
În raport de cele arătate, nu există nici o contradicţie între considerentele deciziei din apel şi concluzia din dispozitiv, în sensul respingerii acţiunii, şi nici pericolul de comercializare a berii în ambalajul respins la înregistrare de O.S.I.M., din moment ce, niciodată, pârâtele nu s-au folosit de acesta, ci de cel înregistrat de O.S.I.M., aşa cum au recunoscut la interogatoriu.
Invocarea, în cadrul acestui motiv de recurs, a ordonanţei preşedinţiale nr. 4119/1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, care nici acum nu este definitivă, cauza aflându-se pe rol în urma casării cu trimitere, nu are nici o relevanţă juridică şi nu conduce obligatoriu la aceeaşi soluţie şi în acţiunea formulată pe dreptul comun, singura în cadrul căreia se analizează litigiul pe fond.
Pentru că repetat în cadrul acestui motiv de recurs se revine asupra actelor de concurenţă neloială comise de pârâţi şi stagnate ca urmare a acţiunii de faţă, din nou subliniem că ceea ce trebuia să probeze reclamanta şi nu a făcut-o, era folosirea modelului la ambalajele de bere pentru care cererea nr. 1294/1997 nu a fost înregistrată. Restul problemelor invocate excede procesului şi nu duc la rezolvarea lui.
Motivarea din Decizia recurată, pentru înlăturarea susţinerilor din acţiune, completată cu motivarea din prezenta decizie, nu este cu nimic greşită, iar procesul verbal invocat, nu demonstrează, în cadrul executării unei ordonanţe preşedinţiale, că ceea ce au comercializat o perioadă de timp pârâtele reprezintă modelul de ambalaje respins la O.S.I.M., dovadă că, în cadrul acţiunii de drept comun, singura cale procedurală în care se poate antama fondul litigiului prin administrare de probe, s-a dovedit inexistenţa actelor de concurenţă neloială.
Concluzia pentru acest motiv de casare că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2. Faptul că, în considerentele deciziei, nu s-a făcut referire la răspunsurile pârâtelor la interogatoriu sau la notificarea şi angajamentul trimise acestora, nu fac aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deoarece nu sunt hotărâtoare pentru soluţionarea cauzei, altele fiind argumentele (arătate în cadrul primului motiv de recurs) pentru care acţiunea era neîntemeiată.
Faţă de cele arătate, urmează a se respinge recursul.
Deşi s-au cerut de intimate cheltuieli de judecată, potrivit art. 274 C. proc. civ., iar recursul a fost respins, cererea urmează, la rândul său, să fie respinsă, întrucât, la dosar, s-au depus copii de pe ordinul de plată pentru asistenţă juridică, fără să rezulte însă, dacă privesc cauza de faţă (între părţi fiind şi alte litigii) iar sumele sunt consemnate anterior împuternicirii avocaţiale date apărătorului care s-a prezentat în faţa Curţii Supreme de Justiţie şi pe numele altui cabinet de avocatură, astfel că nu rezultă cu certitudine temeinicia cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.B. cu sediul ales în Bucureşti, împotriva deciziei nr. 790 din 22 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată a intimatelor.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2328/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 233/2003. Comercial → |
|---|
