CSJ. Decizia nr. 2326/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2326/2003
Dosar nr. 5641/2001
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 decembrie 1999, la Tribunalul Brăila, reclamanta SC B.V. SA Bacău a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta SC C.D. SRL Brăila, la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea actualizată a lucrărilor executate de reclamantă pentru remedierea şi refacerea lucrărilor aflate în garanţie, pe care pârâta le-a executat la obiectivul „curte serviciu hotel B.V.", conform contractului nr. 24 din 22 aprilie 1996, a procesului-verbal de recepţie nr. 433 din 11 noiembrie 1996.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că, între părţi, s-a încheiat contractul nr. 24 din 22 aprilie 1996, prin care pârâta, în calitate de executant, s-a obligat să execute obiectivul „Curte serviciu – hotel B.V.", lucrările au fost executate pe bază de proiect în perioada iunie – iulie – august 1996, iar preţul de 106.503.167 lei a fost plătit integral, pe baza situaţiilor de lucrări lunare întocmite de pârâtă, iar, pentru lucrările executate, pârâta a acordat o garanţie de 24 luni, urmând ca, la data de 11 noiembrie 1996, părţile au încheiat „Procesul-verbal de recepţie", în care pârâta a recunoscut, prin semnătură, deficienţele la lucrările executate şi s-a obligat că, în perioada de garanţie, va suporta toate cheltuielile legate de remedierile semnalate, pârâta refuzând să facă remedierile, a fost acţionată în judecată, astfel, prin sentinţa nr. 6709 din 29 octombrie 1998 a Judecătoriei Brăila, rămasă definitivă prin neapelare, a fost obligată „să remedieze toate defecţiunile constatate la lucrarea executată", în dosar existând şi o expertiză tehnică judiciară.
Mai arată reclamanta că pârâta a dovedit în continuare rea-voinţă, în sensul că nu şi-a îndeplinit obligaţia în perioada termenului de garanţie, deşi a fost somată în mod repetat, şi după expirarea termenului de garanţie – 11 noiembrie 1998 - s-a stăruit la pârâtă să execute remedierile în cauză, dar fără nici un rezultat şi, în aceste condiţii, a fost înştiinţată pârâta că se vor reface lucrările cu un alt executant şi cum contravaloarea lucrărilor respective constituie un prejudiciu va fi pretins de la pârâtă.
Tribunalul Brăila, secţia comercială, prin sentinţa nr. 454 din 30 august 2000, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 441.306.387 lei, cu titlu de despăgubiri, precum şi la 12.471.127 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice, care a stabilit valoarea actualizată a lucrărilor executate pentru remedierea şi refacerea lucrărilor aflate în garanţie.
Împotriva sentinţei anterior menţionată pârâta SC C.D. SRL a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi arătând:
- suma la care a fost obligată reprezintă lucrările de izolaţii stabilite prin devizele din lunile iunie – iulie – august 1996, actualizate de experţi în cuprinsul raportului de expertiză şi care au fost considerate necorespunzătoare, dar nu această sumă s-a solicitat de reclamantă, care, în ultima cerere de majorare a câtimii obiectului cererii, a solicitat „valoarea totală actualizată a lucrărilor efectuate de pârâtă, prin SC T.C. SRL, pentru remedierea şi refacerea lucrărilor".
- instanţa redă numai conţinutul obiectului cererii iniţial formulată şi omite să facă trimitere la cererea de majorare, pe care nu o analizează, deci, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel cum a fost investită de parte.
- instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nu a analizat toate mijloacele de probă administrate, hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
În contextul acestui motiv, apelanta arată că a fost de acord să remedieze defecţiunile constatate la lucrarea contractată cu intimata, în sensul stabilit de sentinţa nr. 6709/1998 a Judecătoriei Brăila, dar această hotărâre nu a putut fi pusă în aplicare, deoarece, în cadrul obligaţiei de a face, nu sunt enumerate activităţile concrete ce trebuiau executate.
- nu a existat proiect de refacere a lucrării, deci experţii nu puteau stabili cheltuielile necesare refacerii, deoarece ar fi trebuit să existe o notă de constatare la desfacerea lucrărilor, semnată de părţi şi, eventual, de reprezentantul proiectului şi, de asemenea, intimata nu a fost preocupată să stabilească cauzele reale ale degradărilor, nu a obţinut autorizaţie şi nici nu a prezentat vreun proiect pentru refacerea lucrării.
Pentru motivele invocate, apelanta a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în tot a sentinţei şi exonerarea apelantei de plata sumei la care a fost obligată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 93/A, pronunţată la 14 februarie 2001, a admis apelul declarat de pârâta SC C.D. SRL Brăila, a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate la limita sumei de 18.330.924 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin această hotărâre a obligat intimata, SC B.V. SA Brăila, să plătească apelantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 13.260.564 lei onorar de expertiză şi taxă de timbru şi timbru judiciar.
Instanţa de apel, pentru a pronunţa hotărârea anterior menţionată, a reţinut că nu se poate trece peste vina intimatei, care nu a cerut proiectantului să realizeze documentaţia corespunzătoare pentru modificarea curţii interioare într-un spaţiu de parcare şi manevre, pentru mijloacele de transport mari şi că experţii nu au reuşit să intre în posesia comenzii lansate de intimată către antreprenorul său SC T.C. SRL nici a noii autorizaţii de construire, ceea ce conduce la concluzia că ultimul antreprenor a executat lucrări în vederea reabilitării parcajului pentru mijloace grele, ceea ce înseamnă o cu totul altă lucrare decât aceea pe care a executat-o apelanta.
Instanţa de apel a mai reţinut că expertiza depusă în apel reţine şi argumentează că reţeaua de canalizare pentru apele pluviale este sub dimensionată, se află la o adâncime necorespunzătoare (la 0,50 m în loc de 1,50 m) ceea ce a determinat posibilitatea unor infiltraţii de apă, în special în zona de umplutură cu pământ, ce s-a realizat cu ocazia construcţiei hotelului.
Astfel, instanţa, reţinând lipsa de culpă a apelantei, a stabilit că ponderea lucrărilor de hidroizolaţii este de 3.66.345 lei din valoarea totală a lucrării de 85.598.973 lei, reprezentând un procent de 4,26% şi aplicând acest procent la suma pretinsă de către intimată, de 441.306.387 lei, rezultă că suma de 18.799.612 lei reprezintă valoarea lucrărilor de hidroizolaţii.
Prin petiţia înregistrată la data de 28 mai 2001, reclamanta, SC B.V. SA Brăila, a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta critică Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că: hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Recurenta precizează că deficienţele au fost constatate prin procesul-verbal de recepţie încheiat de părţi la data de 11 noiembrie 1996, în care intimata SC C.D. SRL a recunoscut deficienţele şi s-a obligat să suporte toate cheltuielile legate de remedierea lor, dar ulterior a refuzat să facă remedierile, astfel, a fost acţionată în judecată şi, prin sentinţa nr. 6709 din 29 octombrie 1998, rămasă definitivă prin neapelare, a fost obligată să remedieze toate defecţiunile constatate la lucrarea – Curte servicii - hotel B.V. Această dispoziţie a instanţei de judecată, arată recurenta, este importantă, deoarece, prin ea, se statuează culpa integrală şi exclusivă a intimatei legată de executarea necorespunzătoare a lucrărilor în cadrul contractului de expertiză.
Printr-un al doilea motiv de recurs, se arată că instanţa de apel greşit a dispus efectuarea unei noi expertize pentru a determina cuantumul costului remedierilor ce cade în sarcina SC C.D. SRL, expertiză cu obiective greşite, care „împarte" culpa deficienţelor lucrării în mod aritmetic.
Se copiază în cuprinsul deciziei concluziile expertului, instanţa omiţând nejustificat faptul că nu era chemată să se pronunţe asupra culpei, deoarece aceasta fusese stabilită, în mod clar şi neechivoc, prin sentinţa nr. 454/2000 a Tribunalului Brăila.
Pentru motivele arătate, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii apelului pârâtei declarat împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
Analizând motivele de recurs în raport cu actele şi lucrările dosarului, se reţine că acestea sunt întemeiate.
Astfel, părţile, la data de 11 noiembrie 1996, au încheiat procesul-verbal de recepţie a lucrării de investiţii „Reparaţii curte servicii" Hotel B.V. (dosar 6770/1999), consemnându-se în acest act, obiecţiunile beneficiarului şi angajamentul executantului de remediere a lucrărilor în intervalul a 24 de luni, reprezentând termenul de garanţie a lucrării.
Acest act încheiat de părţi, fiind nerespectat de către pârâtă, reclamanta a chemat-o în judecată şi, prin sentinţa nr. 6709 din 29 octombrie 1998 a Judecătoriei Brăila, a fost obligată să remedieze deficienţele lucrării.
Mai mult, prin adresa nr. 6670/1999, pârâta a comunicat reclamantei că îşi însuşeşte sentinţa anterior menţionată şi că va executa remedierile la lucrările aflate în garanţie.
Analizând şi motivul al doilea de recurs se constată că este întemeiat, deoarece culpa pârâtei a fost reţinută atât prin sentinţa nr. 6709 din 29 octombrie 1998 a Judecătoriei Brăila, pe care pârâta, SC C.D. SRL, nu a apelat-o, cât şi prin sentinţa nr. 454, pronunţată, la 30 august 2000, de Tribunalul Brăila, deci, instanţa de apel nu ar mai putea pune în discuţie culpa pârâtei, astfel că greşit a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice.
Având în vedere aceste considerente, rezultă că Decizia atacată cu recurs este nelegală, situaţie în care se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica Decizia recurată, în sensul respingerii apelului pârâtei, declarat împotriva sentinţei pronunţată de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC B.V. SA Brăila împotriva deciziei nr. 93/A din 14 februarie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C.D. SRL Brăila împotriva sentinţei nr. 454 din 30 august 2000 a Tribunalului Brăila.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2324/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2327/2003. Comercial → |
|---|
