CSJ. Decizia nr. 2324/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2324/2003
Dosar nr. 3858/2001
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 8614/1999 SC T.T.S. SRL a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu SC S.A. SA să oblige pârâta la plata sumei de 840.635.750 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului şi beneficiului nerealizat, suportate ca urmare a neglijenţei pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5551/2000, a respins acţiunea şi a anulat cererea de majorare a pretenţiilor, ca netimbrată, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în cauză, nu au fost dovedite condiţiile art. 998 C. civ., pentru a se putea antrena răspunderea pârâtei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 387 din 19 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, cu 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
SC T.T.S SRL a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esenţă, că:
Instanţa, numai printr-o greşită interpretare a probelor, a respins apelul pentru că a dovedit existenţa prejudiciului în patrimoniul său cu expertiza efectuată în cauză, vinovăţia pârâtei în producerea incendiului şi, implicit, raportul de cauzalitate între fapta pârâtei şi prejudiciul ce l-a suportat.
În dispozitivul sentinţei apelate se dispune anularea cererii de majorarea pretenţiilor, iar în considerente nu se arată nimic cu privire la această măsură.
Recursul a fost admis pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din greşeala căruia s-a ocazionat, a-l repara".
În speţă, se reţine din procesul verbal încheiat la data de 19 august 1999 de către Corpul Pompierilor Militari că, în ziua de 18 august 1999, aceştia au intervenit pentru stingerea incendiului izbucnit la SC S.A. SA din comuna Măgurele, judeţ Ilfov.
Din factura nr. 0459779/1999 rezultă că pârâta a fost obligată la achitarea contravalorii serviciului prestat de pompieri.
Rezultă, de asemenea, din probele dosarelor că spaţiul deţinut de reclamant, închiriat de la pârâtă, era despărţit de magazia în care a izbucnit incendiul printr-un perete metalic. Incendiul s-a extins şi la spaţiul respectiv, şi a fost cauzat de un scurtcircuit la instalaţia electrică din magazia aflată în exploatarea pârâtei.
Cu adresa nr. 630924 din 19 aprilie 1999, Brigada de Pompieri D.S. comunică reclamantei că, în spaţiul deţinut de ea, în urma verificărilor, s-a constatat că „au fost asigurate măsurile de protecţie împotriva incendiilor".
Expertul pentru stabilirea contravalorii prejudiciului, respectiv a bunurilor aparţinând reclamantei ce au fost distruse cu ocazia incendiului, a procedat la „inventarierea mărfurilor ce au mai putut fi considerate utilizabile" şi, având în vedere evidenţa contabilă – soldul scriptic al societăţii, s-a ajuns la concluzia că mărfurile distruse au o valoare de 467.035.913 lei, preţ de achiziţie.
Rezultă, din cele mai sus, că s-a reţinut faptul că incendiul s-a produs din neglijenţa pârâtei, în urma acestuia, reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu a cărui contravaloare este certă, respectiv, 467.035.913 lei. Instanţele, numai printr-o greşită interpretare a probatoriilor, au respins, în această situaţie, acţiunea şi, respectiv, apelul.
Faţă de această situaţie, având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate şi dispoziţiile art. 999 C. civ., potrivit cărora „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa, a fost admis recursul, Decizia a fost casată, s-a admis apelul, schimbându-se în tot sentinţa, acţiunea s-a admis în parte şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 467.035.913 lei cu 15.300.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei la toate instanţele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC T.T.S. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 387 din 19 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei nr. 5551 din 29 septembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, pe care o schimbă în tot şi admite acţiunea, obligând pârâta SC S.A. SA Turnu Măgurele la plata sumei de 467.035.913 lei.
Obligă pârâta la plata sumei de 15.300.000 lei cheltuieli de judecată pentru toate instanţele.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 232/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2326/2003. Comercial → |
|---|
