CSJ. Decizia nr. 236/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 236/2003
Dosar nr. 6966/2001
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bistriţa Năsăud, prin sentinţa civilă nr. 225/2001, a respins, ca nefondată, acţiunea introdusă de reclamanta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură împotriva pârâtelor S.C. C.D.V. S.R.L. şi Dr. B.M. prin care se solicita obligarea acestora la plata unor amenzi civile maxime prevăzute de art. 44 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 26/1990, republicată, întrucât nu au depus, în termen de 15 zile, bilanţul contabil.
S-a reţinut de instanţă că, în intervalul 28 iulie 1994 şi până la 29 octombrie 1998, S.C. C.D.V. al pârâtei Dr. B.M. a funcţionat ca S.R.L. în baza Legii nr. 31/1990, pârâtele respectând integral obligaţiile ce le reveneau din statut.
În urma OG nr. 124/1998, acest S.R.L. a fost transformat într-o unitate fără personalitate juridică, care nu mai are obligaţia întocmirii şi depunerii vreunui bilanţ contabil la reclamantă.
Mai mult, instanţa a reţinut că, în baza actului normativ enunţat, pârâtele au obţinut, la 29 octombrie 1998, autorizaţia de liberă practică nr .340/ 21 iulie 2000 aducându-se la cunoştinţa reclamantei acest lucru, situaţie în care, potrivit art. 232 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, nu mai trebuie depus bilanţ contabil.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Cluj care, prin Decizia civilă nr. 749 din 12 iunie 2001, a motivat că instanţa de fond a dat o corectă interpretare OG nr. 124/1998.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură care, invocând motivul de casare prevăzut de art .304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că în mod greşit s-a considerat că desfiinţarea unei societăţi comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990, republicată, se poate face prin simplă adresă la Registrul Comerţului, dimpotrivă se aplică regulile din art. 222, art. 224, art. 232 din aceeaşi lege.
În ceea ce privesc dispoziţiile art. 14 din OG nr. 124/1998 invocată de pârâţi şi reţinută de instanţe, se consideră că s-a făcut o confuzie între modificarea de personalitate juridică la care se referă actul normativ şi aceea de transformare a formei juridice prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată.
Mai mult, OUG nr. 116/1999 modifică art. 14 din OG nr. 124/1998 impunând unităţilor medico – sanitare înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990, republicată, să îndeplinească anumite condiţii menţionate la punctele a – c în recurs, situaţie în care, în opinia recurentei, pârâta funcţionează şi în prezent, în temeiul Legii nr. 31/1990, republicată , mai ales că OG nr. 124/1998 nu conţine nici o dispoziţie de abrogare a Legii nr. 31/1990, republicată, iar societatea pârâtă nu este radiată din Registrul Comerţului.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că societatea pârâtă a funcţionat ca S.R.L. înfiinţat în baza Legii nr. 31/1990, republicată, până la emiterea OG nr. 124/1998 care, în art. 14, stabileşte pentru cabinetele medicale înfiinţate în temeiul altor acte normative (situaţia din speţă) reorganizarea, potrivit acestei ordonanţe, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare.
Aceeaşi OG nr. 124/1998 la art. 1, cât şi OUG nr. 116/1998 stabilesc că aceste cabinete medicale sunt unităţi fără personalitate juridică, furnizoare de servicii medicale, acesta fiind statutul juridic al pârâtei.
Faţă de cele arătate, susţinerea din recurs privind diferenţa dintre modificarea formei juridice şi a personalităţii juridice şi, în final, concluzia că societatea pârâtă funcţionează şi în prezent tot ca S.R.L. în baza Legii nr. 31/1990, republicată, este fără suport legal.
Din moment ce, pe de o parte, art. 14 din OG nr. 124/1998 prevede, cu caracter imperativ, ca societăţile de genul celei de faţă, până la 29 octombrie 1998, să se reorganizeze potrivit acestui act normativ, iar, pe de altă parte, art. 1 stabileşte natura juridică a cabinetului medical care înlătură actului medical caracterul de comerţ, nu se mai poate susţine că, şi în prezent, pârâta intimată funcţionează în baza Legii nr. 31/1990, republicată, care impunea obligarea întocmirii şi depunerii bilanţului contabil, cu sancţiunea prevăzută de Legea nr. 26/1990, republicată, în caz de nerespectare.
Faptul că OG nr. 124/1998 nu prevede abrogarea parţială sau totală a Legii nr. 31/1990, republicată, nu are nici o eficienţă juridică, avându-se în vedere dispoziţiile imperative ale art. 14.
De altfel, problema situaţiei din speţă este reglementată de Normele privind formele de exercitare a profesiunii de medic prevăzute de OG nr. 124/1998, (nr. 786/1998).
Faţă de cele arătate, în cauză, nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de apel apreciind şi interpretând corect actele normative în materie, motiv pentru care se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură împotriva deciziei nr. 749 din 12 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2359/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2360/2003. Comercial → |
|---|
