CSJ. Decizia nr. 2365/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2365/2003
DOSAR NR. 3153/2001
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 922, pronunţată la 29 septembrie 2000, a admis acţiunea reclamantei Societatea de asigurare Reasigurare A.S.B. SA Bucureşti, împotriva pârâtei SC S.I. SA Buzău, pe care a obligat-o să plătească reclamantei 136.740.906 lei cu titlul de despăgubiri, 23.496.958 lei dobânzi şi 1.710.200 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că SC A.D.C. SRL Constanţa a închiriat de la societatea pârâtă, subsolul magazinului D., cu destinaţia desfacere mărfuri industriale, în baza contractului de închiriere nr. 2416/1998.
Datorită precipitaţiilor din perioada 22 - 23 iunie 1999, canalul colector din zona centrală a municipiului nu a funcţionat, astfel încât subsolul a fost inundat, iar mărfuri în valoare de 136.740.906 lei, care erau proprietatea societăţii A.D.C. SRL Constanţa, asigurate în baza unei poliţe pentru incendii şi calamităţi – asigurător fiind reclamanta, au fost degradate.
Societatea pârâtă, care, în baza unui contract încheiat cu R.A.M. Buzău, avea obligaţia să instaleze la subsolul imobilului un dispozitiv contra refulării apelor în caz de suprasolicitare a reţelei de canalizare, nu a făcut acest lucru, şi a fost obligată la plata în baza dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995.
Apelul, declarat împotriva acestei sentinţe de societatea pârâtă, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, prin Decizia nr. 146 pronunţată la 13 februarie 2001, în dosarul nr. 786/2001.
Împotriva acestei decizii, pârâta apelantă SC SARAMI SA Buzău, a declarat recurs.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 (abrogat) C. proc. civ., pârâta-recurentă critică hotărârea atacată, susţinând că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, deoarece, criticile aduse în apel soluţiei pronunţată de instanţa de fond, au vizat, în principal, culpa ipotetică a apelantei-pârâte în producerea inundaţiei, dedusă din afirmaţiile expertului tehnic cu privire la lipsa unui dispozitiv contra refulării.
Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, au reţinut greşit lipsa unui astfel de dispozitiv, acesta exista la instalaţia de evacuare a apelor uzate şi meteorice.
Contractul nr. 281/1996, încheiat între SC S.I. SA şi R.A.M. Buzău priveşte instalaţia de evacuare a apelor uzate, instalaţie prevăzută cu dispozitiv contra refulării, însă, aceasta nu a avut nici o legătură cu inundaţia.
Evenimentul s-a produs din cauza refulării instalaţiei de stingere a incendiilor din afara magazinului, care este proprietatea Primăriei Buzău, şi se află în afara magazinului, fiind total independente de instalaţia pentru care s-a încheiat contractul nr. 281/1996, cu R.A.M. Buzău.
Concluzia expertului este corectă, în sensul că şi în cazul montării dispozitivului antirefulare pentru cel de al doilea sistem de instalaţii, inundaţia tot s-ar fi produs.
Soluţiile pronunţate în cauză, mai sunt criticate şi pentru că instanţele au ignorat prevederile art. 26 şi 27 din Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995, privind asigurarea şi reasigurarea, în sensul că şi asiguratul avea obligaţia să ia măsuri pentru limitarea pagubelor.
La 20 iunie 2002, a fost introdusă în cauză SC R. SA Bucureşti, care, ca urmare a fuziunii cu recurenta SC S.I. SA, a dobândit calitatea de recurentă.
Din examinarea probelor administrate, rezultă că recursul declarat de pârâtă, este fondat.
Expertiza tehnică, întocmită în faţa instanţei de fond de ing. D.I., la Capitolul II „Constatări" (dosarul de fond) precizează că subsolul magazinului a fost inundat „prin încăperea unde se află montată staţia de apă pentru instalaţia de incendiu", expertul mai precizează că, la faţa locului, s-a constatat că există o scurgere în racordul de canalizare, sub care este montată o vană de la instalaţia de stins incendiu, iar ulterior, după producerea inundaţiei, s-a efectuat o modificare la această scurgere, să se producă direct în racordul de canalizare, fără a mai exista o pâlnie de prea plin.
Concluziile aceluiaşi raport de expertiză, potrivit căruia SC S.I. SA Buzău avea obligaţia să monteze pe branşamentul de canalizare un dispozitiv contra refulării, nu poate conduce automat, aşa cum a reţinut instanţa de fond şi apel, la atragerea răspunderii societăţii pârâte, atâta vreme cât constatarea expertizei a stabilit că inundaţia cauzatoare de pagube s-a produs prin încăperea unde se află staţia de apă pentru instalaţia de incendiu, nu prin branşamentul de canalizare.
De altfel, în analiza cauzelor producerii inundaţiei, (dosarul de fond) expertul se limitează numai la emiterea unor ipoteze, în condiţiile în care nu s-au făcut verificări privind capacitatea de colectare a tuburilor de canalizare din cauza costurilor ridicate ale unei astfel de operaţii. Faţă de constatările anterioare, expertul evită să precizeze expres în concluziile raportului că inundaţia s-a datorat lipsei dispozitivului pentru refulare, iar instanţele de fond şi apel au reţinut greşit, în raport cu constatările şi concluziile expertizei, că inundaţia s-a datorat lipsei acestui dispozitiv.
În aceste împrejurări, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă urmează să fie admis.
Decizia pronunţată de instanţa de apel urmează să fie, conform art. 312 pct. 3 din acelaşi cod, modificată în sensul admiterii apelului declarat de aceeaşi parte, împotriva sentinţei nr. 922/2000 a Tribunalului Buzău şi a modificării acesteia, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Conform dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., intimata-reclamantă urmează să fie obligată la 10.056.000 lei, reprezentând taxa de timbru, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel şi recurs, în favoarea recurentei-pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 146 din 13 februarie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi şi schimbă sentinţa nr. 922 din 29 septembrie 2000 a Tribunalului Buzău în tot şi, în consecinţă, respinge acţiunea reclamantei, Societatea de Asigurare-Reasigurare A.S.B. SA Bucureşti.
Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 10.056.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2364/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2369/2003. Comercial → |
|---|
