CSJ. Decizia nr. 2420/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2420/2003
Dosar nr. 302/2002
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta „BI.LTD."Nicosia Cipru împotriva deciziei nr.471/A din 19 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta prin avocat C. G. şi intimata pârâtă S.C. „A."SA Târgu Mureş prin consilier juridic B. A..
Procedura legal îndeplinită.
Reprezentantul recurentei pune concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei atacate şi în fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru în apel şi recurs (fără onorariu avocaţial).
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, conform concluziilor scrise.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta „B. I. L.T.D", a chemat în judecată pe pârâta S.C." A." SA, solicitând plata sumei de 381.837.416,91 lei, reprezentând dividende neachitate pentru anul 1997, întrucât bilanţul contabil a stabilit distribuirea dividendelor către acţionari iar societatea comercială nu şi-a îndeplinit obligaţia.
Prin sentinţa nr.1288 din 5 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Mureş a fost respinsă acţiunea considerându-se că plata datorată cu titlu de dividende, a fost achitată integral de către pârâtă, iar reactualizarea sumei nu este întemeiată, întrucât nici legea, nici AGA nu au stabilit data scadentă.
Curtea de Apel Mureş, soluţionând apelurile declarate de părţi, prin Decizia nr.471/A din 19 noiembrie 2001, a respins cererile, reţinând în ce priveşte apelul reclamantei, indicarea greşită a temeiului de drept, răspunderea fiind contractuală dar şi dispoziţiile AGA prin care dividendele se vor plăti în funcţie de lichidităţile create. În privinţa apelului pârâtei, sesizarea instanţei a fost caracterizată drept punere în întârziere, cu efectul obligării părţii ce cade în pretenţii şi la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs la data de 21 decembrie 2001, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurenta susţine că nefondat a fost respinsă cererea de reactualizare a creanţei, temeiul juridic care îndreptăţeşte la repararea pierderii suferite fiind 1084 Cod civil; mai susţine că nefondate sunt referirile instanţei, la răspunderea civilă delictuală şi la nemotivarea în termen a apelului.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Dispoziţiile art.111 din Legea 31/1990, stabilesc obligaţia AGA de a discuta, aproba sau modifica bilanţul contabil şi de a fisca dividendul.
Potrivit art.67 din acelaşi act normativ, acţionarii au dreptul de a participa la beneficiile societăţii comerciale, în raport cu aportul fiecăruia la capitalul social sau convenţia lor.
Adunarea Generală a acţionarilor a hotărât pentru exerciţiul financiar al anului 1997 distribuirea dividendelor în valoare de 20.714 lei pe acţiune, iar în lipsa stipulaţiei exprese, data scadentă este data la care hotărârea AGA devine executorie.
Modalităţile actului juridic sunt împrejurări care influenţează efectele, pe care elemente cuprinse în act, le produce sau trebuie să le producă. Dacă realizarea sau nerealizarea depinde exclusiv de voinţa unei singure părţi, actul este încheiat sub condiţie pur potestativă. Însă condiţia pur potestativă suspensivă din partea debitorului ,este nulă, întrucât consimţământul nu este dat cu intenţia de a produce efecte juridice. Art.1010 cod civil prevede că obligaţia este nulă când s-a contractat sub condiţie potestativă din partea celui care se obligă.
De aceea nu se poate susţine că pretenţiile reclamantei nu sunt întemeiate.
Indiferent de natura contractuală sau delictuală a obligaţiei, creditorul are dreptul a dobândi îndeplinirea exactă a acesteia, în caz contrar având dreptul la dezdăunări; iar acestea, potrivit dovezilor administrate (fila 11 a dosarului de fond), sunt în cuantum de 166.596.482 lei.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei 471/A din 19 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, pe care modificând-o, va admite apelul, va schimba în parte sentinţa nr.1288 din 5 octombrie 2000 a Tribunalului Mureş în sensul că va admite acţiunea şi va obliga pe pârâtă la 166.596.482 lei daune interese.
În considerarea dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în funcţie de culpa sa procesuală, în sumă de 20.717.712 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta „B.I.L.T.D."Nicosia Cipru împotriva deciziei nr.471/A din 19 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pe care o modifică, în sensul că admite apelul formulat de aceeaşi parte împotriva sentinţei civile nr.1288 din 5 octombrie 2000 a Tribunalului Mureş, pe care o schimbă în parte, şi obligă pârâta S.C. „A." SA Târgu Mureş la plata sumei de 166.596.482 lei daune reprezentând procent de inflaţie, cu cheltuieli de judecată fond, apel, recurs, în sumă de 20.717.712 lei.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 242/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2421/2003. Comercial → |
|---|
