CSJ. Decizia nr. 2421/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2421/2003
Dosar nr. 306/2002
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 martie 2000, reclamanta SC G.I. SRL a chemat în judecată pe pârâţii SC L.F.I. şi C.P., solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să se dispună anularea contractului de cesiune intitulat act adiţional, încheiat cu C.P., cât şi anularea actului constitutiv privind pe acesta; repunerea părţilor în situaţia anterioară şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare la Registrul Comerţului.
În susţinerea pretenţiilor, reclamanta a arătat că, prin actul adiţional, autentificat sub nr. 2235, din 30 septembrie 1997, a intervenit modificarea actelor constitutive de SC L.F.I. SRL, fiind cooptat în calitate de asociaţi, dobândind 50 părţi sociale, reprezentând ½ din capitalul social. Prin acelaşi act adiţional au fost desemnaţi administratori C.P. şi A.V.
Profitând de calitatea de administrator, pârâtul C.P. a întocmit şi autentificat actele a căror anulare se solicită, fără a avea procură specială, actele fiind anulabile pentru viciu de consimţământ.
Pârâtul C.P., în calitate de administrator, a formulat cerere reconvenţională, solicitând excluderea din societate a reclamantei.
În apărare, a arătat că, în cursul anului 1998, urmare actelor adiţionale, a căror anulare se solicită, reclamanta a încasat, cu ordine de plată, cota sa de 50% din capitalul social şi, în plus, încă 135.000.000 lire italiene.
Pârâtul a mai arătat că, cu ocazia discuţiilor purtate, s-a încasat şi ultima rată în contul părţilor sociale cuvenite reclamantei, însă reprezentantul acesteia nu s-a mai prezentat să semneze actele de cesiune şi tocmai de aceea, la rubrica cedent, notarul a menţionat denumirea societăţii reclamantei, rubrica rămânând nesemnată.
S-a ridicat excepţia tardivităţii, fiind invocate dispoziţiile art. 60 - 62 din Legea nr. 31/1990, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, persoană juridică.
Prin sentinţa civilă nr. 1026 din 20 iulie 2000, Tribunalul Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC L.F.I. SRL, a respins, ca tardiv formulată, acţiunea reclamantei, cât şi cererea reconvenţională.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că modificările intervenite în societatea pârâtă se referă la structura acţionariatului şi nu la persoana juridică; că actul adiţional, a cărei anulare se solicită, a fost publicat în Monitorul Oficial, la data de 22 noiembrie 1999, iar, potrivit art. 60 - 62 din Legea nr. 31/1990, avea posibilitatea ca, în termen de 30 de zile, să formuleze opoziţie, actele fiind încheiate sub incidenţa dispoziţiilor acestei legi şi nu altor acte normative.
În aceste condiţii, s-a dispus şi respingerea cererii reconvenţionale.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt ce a condus la soluţia dată.
Se susţine că, în speţă, trebuiesc aplicate dispoziţiile cuprinse în Decretul nr. 167/1958 şi nu cele din Legea nr. 31/1990, ce nu au nici o legătură cu obiectul cauzei dedus judecăţii, respectiv, constatarea nulităţii absolute a actelor adiţionale, întrucât nu îndeplineşte toate condiţiile de validitate, respectiv, obiect, cauză, capacitate şi consimţământ.
Prin Decizia civilă nr. 458 din 30 octombrie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, se cere anularea unor acte constitutive şi de modificare a unor agenţi economici înfiinţaţi şi autorizaţi cu procedurile Legii nr. 31/1990, iar în ce priveşte regulile de modificare şi înscriere la O.R.C., sunt supuse, în principal, dispoziţiilor cuprinse în actele constitutive şi de autorizare, astfel cum se completează prin legea specială, respectiv art. 61 - 64 din Legea nr. 31/1990, republicată.
În aceste condiţii, reclamanta avea posibilitatea ca, în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii sau actului modificator, să facă opoziţie cu depunerea ei la O.R.C., soluţia de respingere, ca tardiv formulate, a pretenţiilor fiind legală şi temeinică.
Instanţa de apel, în condiţiile art. 296 C. proc. civ., s-a pronunţat şi pe fondul cauzei, menţinând că reclamanta, prin cei trei administratori, A.V., M.A., cetăţeni italieni, şi P.D., cetăţean român, au primit contravaloarea a 50% din părţile sociale, plată efectuată cu O.P. nr. 11, 12 şi 14 şi, respectiv, 15 decembrie 1998, situaţie în care orice viciu de consimţământ nu se mai poate reţine.
De asemenea, s-a reţinut că organele de cercetare penală nu au dispus începerea urmăririi penale a fostului asociat pârâtul C.P.
Cu petiţia înregistrată la data de 18 decembrie 2001, reclamanta a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile făcând referire la aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa s-a pronunţat cu privire la ceea ce nu s-a cerut, respectiv obiectul acţiunii introductive l-a constituit anularea unor acte, ca urmare hotărârii asociaţilor societăţii pârâte, pentru vicii de consimţământ, iar instanţa s-a pronunţat cu privire la stingerea unor datorii, se consideră că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, făcându-se referire expresă la încheierea pronunţată în Şedinţa publică din 6 iunie 2001, prin care s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, constatându-se că, în mod greşit, prima instanţă a respins acţiunea, ca prescrisă, întrucât obiectul litigiului vizează constatarea nulităţii absolute a unor acte juridice, prin lipsa consimţământului părţii care se obligă, iar termenul de prescripţie este cel general, prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
De asemenea, se apreciază că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând natura acestuia, considerând că, prin acţiunea introductivă, s-a solicitat declararea nulităţii, atât a actului, hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor, cât şi actul complex în care se consemnau, în mod fals, trei operaţiuni juridice, şi anume vânzarea de părţi sociale, revocarea din calitatea de administrator, precum şi reprezentare.
Din examinarea globală a motivelor indicate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat.
SC L.F.I. SRL s-a înfiinţat cu procedura Legii nr. 31/1990, avându-i ca asociaţi pe cetăţenii C.P. şi B.V. cu un capital social de 3.097.600 lei.
Prin actul adiţional nr. 1/1997, autentificat sub nr. 2235 din 30 septembrie 1999, asociatul B.V. s-a retras din societate, locul lui fiind luat de societatea comercială recurentă, reprezentată prin V.A., M.A. şi P.D.
Ulterior, se încheie actul adiţional, autentificat sub nr. 1079 din 29 octombrie 1998, din care rezultă retragerea din SC L.F.I. SRL a recurentei, prin cedarea părţilor sociale numitului C.P. care-şi majorează capitalul social şi revocă foştii administratori, apoi, prin actul adiţional autentificat sub nr. 1100 din 8 octombrie 1998, se procedează la modificarea statutului societăţii, corespunzător unei societăţi comerciale, în formă atipică cu un singur asociat.
Toate aceste acte adiţionale, a căror anulare se solicită, au fost rezultatul hotărârilor adunării generale a asociaţilor (dosar fond).
Dacă hotărârile ce au stat la baza actelor adiţionale au fost luate cu încălcarea legii, sau actului constitutiv, asociatul, respectiv recurenta reclamantă, avea la îndemână acţiunea în anulare a acestora, în condiţiile art. 131 din Legea nr. 31/1990.
Motivarea instanţelor inferioare, cu privire la calea de atac a opoziţiei, nu poate fi reţinută, o asemenea acţiune putând fi promovată de către creditorii sociali şi de către alte persoane prejudiciate, asociaţii având calea acţiunii în anulare pe care însă nu a încercat s-o folosească.
Corect, instanţa de apel a apreciat, prin încheierea şedinţei publice, că, în speţă, se ia în consideraţie termenul general de prescripţie, numai că această excepţie nu a fost ridicată, situaţie în care urmează a fi înlăturată.
Instanţa de apel, în considerarea dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., a antamat şi fondul cauzei, apreciind că, prin primirea contravalorii părţilor sociale (dosar fond) consimţământul cesiunii părţilor sociale a fost dovedit, astfel că nu există motiv de anularea înscrisurilor.
De altfel, conform art. 46 C. com., s-au produs dovezi în acest sens, respectiv declaraţii de martori autentificate (dosar fond).
În aceste condiţii, nu se poate reţine vreo cauză de nulitate a actelor juridice indicate, nefiind fondate criticile formulate.
Văzând dispoziţiile art. 312 şi art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta SC G.I. SRL Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 458/A din 30 octombrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Obligă recurenta să plătească intimaţilor SC L.F.I. SRL Târnăveni şi P.C. la 20.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2420/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2426/2003. Comercial → |
|---|
