CSJ. Decizia nr. 2419/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2419/2003
Dosar nr. 301/2002
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 decembrie 1995, reclamanta SC F.S. SRL Botoşani a chemat în judecată pârâta SC I.M. SRL Botoşani, solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 12.558.093 lei, reprezentând contravaloare lucrări executate, 4.376.400 lei penalităţi de întârziere, precum şi cheltuieli de judecată.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 499 din 22 octombrie 1998, a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată, obligând pârâta la plata sumei de 41.302.900 lei contravaloare lucrări executate, 41.302.900 lei penalităţi de întârziere, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 5.299.232 lei.
De asemenea, a fost respinsă cererea reconvenţională a pârâtei, având ca obiect obligarea reclamantei la refacerea unor lucrări de construcţii sau obligarea acesteia la plata sumei de 6.691.688 lei şi 4.018.880 lei penalităţi de întârziere capăt de cerere la care a renunţat ulterior.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta, susţinând că nu s-a determinat situaţia de fapt, pe care a reţinut-o ca adevărată prima instanţă, că au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză întocmit de expert S.D., că nu s-a precizat care este raportul juridic dedus judecăţii şi că au fost încălcate dispoziţiile art. 1484 C. civ.
De asemenea, a precizat că reclamanta, în calitate de antreprenor, nu s-a conformat obligaţiei de predare a lucrărilor executate în condiţiile stabilite prin contract şi a fost obligată la plata penalităţilor care depăşesc cuantumul stabilit prin contract.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 292 din 7 iulie 1999, a respins apelul, ca nefondat, decizie casată de Curtea Supremă de Justiţie, cu motivarea că n-au fost analizate decât două din susţinerile apelantei şi acestea cu caracter general, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
În apel, după casare, Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 481 din 22 noiembrie 2001, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că probele administrate cauzei relevă faptul că, între părţi, s-a încheiat un contract comercial având ca obiect amenajarea sediului pârâtei, iar raportul de expertiză efectuat de ing. L.C., raport de expertiză mai complet şi mai obiectiv faţă de lucrarea efectuată de D.S. a stabilit că s-au efectuat o serie de lucrări de construcţii şi instalaţii în sumă de 41.302.900 lei, că, deşi nu au făcut obiectul contractului lucrările de instalaţii, au fost recepţionate de beneficiară prin reprezentant, respectiv, dirigintele de şantier audiat ca martor.
De asemenea, s-a reţinut că, potrivit clauzelor stipulate în contract, decontarea urma să se facă pe baza situaţiilor de plată lunare, iar pârâta nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul încheiat.
S-a apreciat că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 1484 C. civ., întrucât, chiar apelanta recunoaşte că lucrările de instalaţii termice şi electrice au fost executate, confirmând devizul de lucrări.
Instanţa de apel a considerat soluţia de respingere a cererii reconvenţionale legală şi temeinică, pârâta nefiind în măsură să producă dovezi în sprijinul susţinerilor privind neexecutarea contractului, faţă de confirmarea acestora cantitativ şi calitativ.
Cu petiţia înregistrată la data de 30 ianuarie 2002, pârâta a declarat recurs în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 7,9 şi 10 C. proc. civ.
În esenţă, aceste critici sunt aceleaşi din recursul formulat anterior, respectiv, că instanţa a motivat superficial Decizia, necuprinzând în mod concret motivele de fapt şi de drept; a încălcat dispoziţiile art. 1484 C. civ.; nu a soluţionat excepţia de neexecutare a contractului; penalităţile de întârziere la care a fost obligată depăşesc cuantumul stabilit prin contract, instanţa trebuia să înlăture depoziţia martorului P.E., deoarece în momentul audierii era angajatul intimatei, iar devizele de lucrări aflate în posesia societăţii nu poartă semnătura acestuia.
Recursul este nefondat.
Examinarea motivării soluţiei instanţei de apel relevă faptul că fiecare afirmaţie a considerentelor deciziei răspunde punctual criticilor formulate în această fază procesuală, astfel că susţinerile recurentei, potrivit cărora aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu pot fi reţinute.
Instanţa este suverană în aprecierea probelor, aceasta fiind cea care stabileşte concludenţa acestora în aflarea adevărului, astfel că instanţa de apel a motivat de ce s-a luat în consideraţie expertiza efectuată de ing. L.C., lucrarea tratând obiectiv şi complet în comparaţie cu cea efectuată de celălalt expert.
Că este aşa, rezultă din comparaţia lucrărilor efectuate, iar expertul tehnic L.C., ţinând cont de susţinerile pârâtei-beneficiare, a aplicat un coeficient de diminuare a valorii de 100% şi a avut în vedere şi durata de timp intervenită, apreciind că, după 3 ani, este foarte dificil de reconstituit, cum arătau lucrările din punct de vedere calitativ la momentul respectiv.
În ce priveşte depoziţia martorului P.E., care a semnat în calitate de diriginte de şantier şi reprezentant al beneficiarei situaţiile de lucrări, Curtea urmează a înlătura criticile recurentei, având în vedere, pe de o parte, că nu s-au produs dovezi privind reaua credinţă a acestuia, depoziţia luată fiind sub jurământ, iar pe de altă parte, recurenta nu s-a înscris în fals pentru situaţiile de lucrări contestate, faptul că, în prezent, martorul este angajatul intimatei, fiind lipsit de relevanţă.
De altfel, instanţa, la pronunţarea soluţiei, a avut în vedere ansamblul probator al cauzei şi nu numai depoziţia martorului, raportul de expertiză stabilind, fără putinţă de tăgadă, executarea lucrărilor.
În cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 1484 C. civ., chiar recurenta recunoscând lucrările termice şi electrice executate, semnate de reprezentantul său, fiind respectate dispoziţiile art. 9 din contractul încheiat.
Excepţia de neexecutare a contractului, strâns legată de cererea reconvenţională, a fost în atenţia instanţei de apel, care a apreciat netemeinicia acesteia, pârâta-recurentă nefiind în măsură să producă dovezi în sensul celor susţinute.
Cu privire la capătul de cerere referitor la penalităţile de întârziere, Curtea apreciază nefondată critica formulată, având în vedere clauzele stipulate la capitolul IX şi X din contractul încheiat, precum şi faptul că reclamanta-intimată a limitat valoarea acestora la nivelul preţului actualizat.
Faţă de cele arătate în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, SC I.M. Botoşani, împotriva deciziei nr. 481 din 22 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2417/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 242/2003. Comercial → |
|---|
