CSJ. Decizia nr. 243/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.243/2003
DOSAR Nr.7052/2001
Şedinţa publică din 22 ianuarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SNP „P" SA Bucureşti Sucursala Peco Iaşi împotriva deciziei nr.237 A din 4 iunie 2001 a Curţii de Apel Iaşi-Secţia Comercială şi de contencios Administrativ.
La apelul nominal nu s-au prezentat părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat şi că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, după care, Curtea, a reţinut cauza în pronunţare pentru soluţionare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă 159/29 ianuarie 2001 Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea introdusă de SNP „P" SA Bucureşti- Sucursala Peco Iaşi introdusă împotiva pârâtelor SNTFM „CFR Marfă" SA - Sucursala Iaşi, Sucursala Petrotrans Ploieşti şi Sucursala Petrobrazi şi a obligat prima pârâtă la plata sumei de 17.323.429 lei cu titlu de daune. S-a respins ca nefondată cererea de obligare şi la plata sumei de 1.120.567 lei daune şi ca inadmisibilă acţiunea împotriva celorlalte pârâte.
S-a reţinut că între reclamantă şi pârâta SNTFM Sucursala Iaşi a intervenit un contract de transport în baza căruia Sucursala Petrobrazi a expediat reclamantei cu vagonul 82561 şi scrisoarea de trăsură 5235/7 decembrie 1999, cantitatea de 50.700 kg. benzină, vagon care a ajuns la destinaţie cu urme de violare astfel că potrivit art.83.3 din Regulamentul de Transport CFR răspunderea civilă se prezumă în sarcina cărăuşului pentru cantitatea lipsă la destinaţie de 1372 kg. benzină.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor s-au avut în vedere dispoziţiile art.85.2 din Regulamentul de Transport incluzându-se în preţul de producţieal rafinăriei, accizele, TVA şi taxa pentru fondul special al drumurilor, total 17.323.429 lei, mai puţin adaosul comercial (1.120.567 lei) care nu a fost dovedit.
Nefiind îndeplinite dispoziţiile art.41 Cod procedură civilă s-a respins ca inadmisibilă acţiunea faţă de celelalte pârâte, toate subunităţi ale reclamantei.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă 237din 4 iunie 2001 a respins apelurile declarate de reclamantă şi pârâta SNTFM CFR Marfă SA-Sucursala Iaşi.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă s-a considerat că despăgubirile au fost corect calculate faţă de dispoziţiile OUG 8/1997 (accize), OG 3/1992 (TVA) şi Legea 118/1996 (taxa drumuri), iar referitor la apelul declarat de reclamantă că nu s-a dovedit echivalentul adaosului comercial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SNP „P." SA Bucureşti-Sucursala Peco Iaşi care invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă a susţinut în esenţă că respingerea pretenţiei de 1.120.567 lei reprezentând diferenţă preţ (618.894 lei) şi cheltuieli de verificare, încărcare şi sigilare vagon, încalcă dispoziţiile art.85.2 din Regulament, prin preţul curent al mărfii înţelegându-se preţul cu amănuntul, la care se include şi adaosul comercial, preţ la care destinatarul păgubit ar putea să-şi achiziţioneze altă marfă.
Detaliind principiul enunţat, pe elemente componente, se face un calcul de recurentă ajungându-se în opinia acesteia la despăgubirea reală de 18.444.034 lei şi nu cât s-a acordat de instanţe.
Considerentul instanţelor în sensul că nu s-a dovedit în întregime suma pretinsă, este explicat de recurentă prin eroarea salariatului său care în reclamaţia administrativă în determinarea preţului curent al cantităţii lipsă, a plecat de la preţul prestabilit de 3.679.500 lei, în loc de 4.015.500 lei/kg cum era înscris preţul de livrare în avizul de însoţire.
Se mai arată în recurs că preţul prestabilit nu este echivalent cu cel de livrare al rafinăriei, ci un preţ mediu planificat, utilizat în relaţiile dintre sucursale. Un alt argument în sprijinul acestei susţineri este considerat raportarea celorlalte taxe, care au fost reţinute ca dovedite, la preţul de livrare.
Recursul este fondat.
De menţionat că pe parcursul procesului, cât şi în recurs, reclamanta a făcut precizarea că suma de 1.120.567 lei nu reprezintă adaos comercial, eroare ce a fost posibilă datorită menţiunii greşite din reclamaţia administrativă.
Această sumă provine în realitate din preţul de livrare corect de 4.015.500 lei/kg în loc de 3.679.500 lei, în sprijinul acestei susţineri fiind avizul de expediţie în care este trecut preţul real de 4.015.500 lei şi din cheltuielile cu verificarea, încărcarea şi sigilarea vagoanelor (aferente cantităţii de benzină lipsă).
Este evident că instanţele nu au verificat precizările şi explicaţiile făcute de reclamantă, pe care dacă le-ar fi confruntat cu avizele de expediţie şi cu dispoziţiile art.85.2 din Regulamentul de Transport care se referă la preţul curent al mărfii pentru stabilirea despăgubirilor, nu ar mai fi putut reţine că suma reprezintă adaos comercial şi că nu s-a dovedit plata.
Preţul prestabilit de 3.679.500 lei menţionat doar în reclamaţia administrativă nu poate constitui preţul de livrare ( s-a arătat în avizul de expediţie) ci un preţ utilizat în relaţiile din sucursalele reclamantei, dar în nici un caz cel care sta la baza calculului despăgubirilor care trebuie să reprezinte echivalentul celui cu care marfa s-ar fi vândut şi care nu poate fi decât preţul de livrare.
Faţă de cele arătate, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul, a se modifica Decizia recurată în sensul admiterii apelului şi a schimbării în parte a sentinţei, cu obligarea pârâtei SNTFM CFR Marfă SA - Sucursala Iaşi la 18.444.034 lei şi menţinerea celorlalte dispoziţii din decizie şi sentinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SNP „P." SA- Sucursala Peco Iaşi împotriva deciziei nr.237 A din 4 iunie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamantă, schimbă în parte sentinţa civilă nr.159/E/2001 a Tribunalului Iaşi şi obligă pârâta Sucursala Marfă Iaşi la 18.444.034 lei daune.
Menţine celelalte dispoziţii din decizie şi sentinţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2426/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2430/2003. Comercial → |
|---|
