CSJ. Decizia nr. 2558/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2558/2003
Dosar nr. 2255/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, sucursala E. Deva – Minţia, a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA Deva la plata sumelor de 8.987.945.646 lei, reprezentând majorări tarif energie termică, datorată pe perioada 3 octombrie 1996 - 31 decembrie 1998 şi la 361.723.271 lei, reprezentând penalităţi contractuale pentru plata cu întârziere o preţului, cererea fiind motivată în drept pe prevederile art. 969 – 970, 998 C. civ. şi HG nr. 4257/1994.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială, prin sentinţa nr. 524 din 28 martie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta, SC A. SA, la plata sumei de 7.182.700.937 lei cu titlu de majorări de tarif de 0,2%, respingând pentru rest pretenţiile reclamantei şi respingând acţiunea faţă de pârâtele SC U.C. SA Deva şi SC S. SA Deva.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut că, în baza contractelor încheiate nr. 1/1996 şi 1/1998, reclamanta a livrat energie termică pârâtei, facturile fiind însă plătite cu întârziere de către aceasta, caz în care se aplică penalitatea de 0,2%, convenită în art. 16 din contract.
În atare situaţie, cererea de obligare la penalităţi nu poate fi admisă, deoarece reclamanta ar beneficia de o dublă despăgubire, invocând temeiuri de drept diferite.
S-a mai reţinut că R.A.G.C.L. Deva s-a divizat în trei societăţi, iar, conform protocolului încheiat SC A., a preluat activitatea de termoficare şi datoriile aferente acesteia.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 16 din 15 februarie 2002, a admis apelurile declarate de reclamanta SC E.D. şi de pârâta SC A.D.; a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a înlăturat dispoziţia privind respingerea acţiunii faţă de SC S. SA Deva şi SC U.C. SA Deva, a admis în parte acţiunea şi le-a obligat pe cele trei pârâte la plata sumelor cu titlu de majorări de tarif, după cum urmează:
- pârâta SC A. SA Deva, în prezent SC C. SA, la 6.787.217.685 lei precum şi la 82.567.176 lei cheltuieli de judecată;
- pârâta SC S. SA Deva la 272.925.155 lei şi la 18.917.006 lei cheltuieli de judecată;
- pârâta SC U.C. SA Deva la 122.098.095 lei, precum şi la 12.325.885 lei.
S-a menţinut dispoziţia sentinţei cu privire la respingerea acţiunii pentru restul pretenţiilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, la data de 17 decembrie 1998, prin protocol, R.A.G.C.L. Deva s-a divizat, activul şi pasivul fiind preluat de societăţile pârâte, în baza bilanţului contabil întocmit la 15 iulie 1998 şi a minutei încheiate la 25 noiembrie 1998, SC A. preluând 95% din patrimoniu, SC S. - 3,8%, iar SC U.C. SA Deva - 1,7% şi, prin urmare, pretenţiile reclamantei, în măsura admiterii lui, trebuie suportate, conform expertizei în aceste proporţii.
S-a constatat că, pentru suma de 236.869.503 lei, acţiunea reclamantei este prescrisă, iar potrivit art. 16 din contract şi art. 1069 C. civ., reclamanta este îndreptăţită la penalităţile convenite, de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea facturii, o nouă cerere cu acest obiect fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC E.D. SA şi pârâtele SC S. SA Deva şi SC U.C. SA Deva.
Reclamanta SC E.D. SA critică Decizia instanţei de apel pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi anume aplicarea greşită a legii, sub următoarele aspecte:
1. aplicarea greşită a prevederilor Decretului nr. 167/1958, deoarece, atât din probele administrate, cât şi din sentinţa nr. 861/1997, pronunţată în dosarul 5486/1996 al Tribunalului Hunedoara, rezultă că prescripţia a fost întreruptă, prin promovarea acţiunii în acest dosar.
2. greşit s-au însuşit concluziile experţilor, cu privire la majorările solicitate, fără a se lua în considerare că cererea cu acest obiect se întemeiază pe prevederile art. 16 din contract, ignorându-se şi punctul de vedere al Curţii de Conturi, exprimat în adresa nr. 313 din 26 iulie 1999.
3. aplicarea greşită a prevederilor art. 969, 977 şi 978 C. civ., clauza penală nefiind interpretată în sensul în care să poată avea un efect, prin art. 23 din contract realizându-se consensualismul cu privire la completarea de drept a contractelor, cu prevederile Legii nr. 76/1992.
Pârâta, SC S. SA Deva, critică Decizia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ., deoarece:
- s-a dispus obligarea sa la plată, fără a se face trimitere la contraexpertiza efectuată în cauză;
- conform protocolului şi minutei de divizare a fostului R.A.G.C.L., s-a stabilit împărţirea pierderilor, nu a datoriilor, iar bilanţul contabil, care face parte integrantă din protocol, specifică că se împart între societăţile nou înfiinţate pierderile, iar nu datoriile fostului R.A.G.C.L.
Pârâta SC U.C. SA Deva critică, la rândul său, hotărârea, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, respectiv, interpretarea greşită a actului juridic, denumit „Protocol", art 304 pct. 9 – aplicarea greşită a legii şi art. 304 pct. 10 C. proc. civ.: nepronunţarea asupra unei dovezi administrate în cauză, susţinând, în esenţă:
1. instanţa de apel a interpretat greşit protocolul şi minuta, ce fac parte integrantă din acesta, încheiat la 17 decembrie 1998, prin care s-au împărţit doar pierderile rezultate la finele anului 1998, divizarea pasivului făcându-se prin bilanţul de divizare din 15 iulie 1998.
2. instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 245 din Legea nr. 31/1990, care stabileşte, cu valoare de principiu, că divizarea se face conform proporţiilor din actul de divizare.
3. prin decizie nu se motivează înlăturarea concluziilor expertizei contabile, proba hotărâtoare în cauză.
Recursurile nu sunt fondate.
I. Cu privire la motivele de recurs, invocate de reclamanta SC E.D. SA:
- Instanţa a făcut o corectă aplicare a prevederilor Decretului nr. 167/1958, constatând, ca fiind prescrisă, acţiunea pentru suma de 236.869.503 lei reprezentând majorări de întârziere la sume care, în raport de data plăţii lor, s-a împlinit termenul de prescripţie.
Termenul de prescripţie nu s-a întrerupt, conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, deoarece, prin procesul-verbal de punctaj, încheiat între părţi la 4 decembrie 2001, se constată că penalităţile solicitate nu au făcut obiectul altui dosar.
- Instanţele au aplicat şi interpretat corect clauza penală, conţinută de art. 16 din contract, în contextul probelor administrate în cauză, trimiterea art. 23 din contract la prevederilor Legii nr. 76/1992 ar fi fost operantă numai dacă părţile nu stabileau şi cuantumul penalităţilor prin clauza penală.
II. Cu privire la motivele de recurs invocate de pârâte, care, în esenţă, cuprind aceleaşi critici:
- Indiferent de terminologia folosită, „pierderi" sau „datorii", acestea, în condiţiile legii, se reflectă finalmente, patrimonial, în pasivul societăţii comerciale.
Aşadar, este irelevant contabil faptul că în protocolul şi minuta încheiate la 25 noiembrie 1998, părţile semnatare, societăţile rezultate din divizarea fostului I.S.C.L. au folosit termenul de „pierderi", scopul încheierii acestor documente-convenţie fiind acela de a reglementa participarea lor la eventualul pasiv, care nu a făcut obiectul bilanţului contabil încheiat la 25 iulie 1998, situaţie în care se regăsesc pretenţiile reclamantei din cauza de faţă.
Protocolul a privit „divizarea activului şi pasivului R.A.G.C.L. Deva între cele trei societăţii, rezultate prin reorganizarea prin divizare", iar în cuprinsul lui se arată: „Divizarea activului şi pasivului R.A.G.C.L. Deva, între cele trei societăţi comerciale, semnatare a prezentului protocol, se face în baza bilanţului contabil întocmit la 15 iulie 1998 şi a minutei încheiate în data de 25 noiembrie 1998", minuta care reflecta procentual participarea la pierderi a respectivelor societăţi.
- Prevederile art. 245 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, au caracter dispozitiv, iar nu imperativ şi, prin urmare, în mod corect, instanţa a luat act de convenţia părţilor, cu privire la răspunderea faţă de creditori pentru obligaţiile societăţii, care şi-a încetat existenţa prin divizare, prin aceasta fiind aplicată, iar nu încălcată, norma legală în speţă.
Interpretarea protocolului, minutei şi a convenţiei este atributul instanţei de judecată, expertul neputând să se substituie judecătorului şi cum soluţia în cauză sub acest aspect nu este condiţionată de constatările expertului, nu se poate susţine, decât neîntemeiat, că instanţa nu s-a pronunţat asupra contraexpertizei.
III. Drept urmare, Curtea va respinge recursurile declarate ca nefondate, menţinând ca legală Decizia atacată în raport cu prevederile art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele SC S. SA Deva, SC U.C. SA Deva şi reclamanta SC E.D. SA împotriva deciziei nr. 16 din 15 februarie 2002, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2555/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 256/2003. Comercial → |
|---|
