CSJ. Decizia nr. 2551/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2551/2003
Dosar nr. 598/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2453 din 28 martie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea promovată de reclamanta, C.N. P.R. SA Bucureşti şi a obligat-o pe pârâta SC M.M.P. SRL Bucureşti la plata sumelor de 9.000.000 lei, cu titlu de avans nerestituit, 3.952.000 lei penalităţi de întârziere şi 1.086.160 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că, la data de 8 septembrie 2000, părţile au încheiat un contract prin care pârâta s-a obligat să execute, după modelul de plic C6 o ştanţă de decupat plicuri identică cu modelele existente în atelierul de executat plicuri din fabrica de timbre puse la dispoziţia executantului pentru proiectare şi relevare.
Cum pârâta a depăşit termenul contractual de livrare, iar ştanţele nu au corespuns din punct de vedere tehnic, aspect constatat în procesul-verbal nr. 156 din 23 octombrie 2000, iar după remediere, situaţia nu s-a modificat, părţile, de comun acord, au convenit, prin procesul-verbal încheiat la 20 noiembrie 2000, rezilierea contractului, pârâta obligându-se să restituie avansul primit, în sumă de 9.000.000 lei până la data de 30 noiembrie 2000, acţiunea reclamantei s-a apreciat ca întemeiată în raport cu prevederile art. 969 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 1368 din 1 noiembrie 2001, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei ca nefondat.
Criticile apelantei, privind aprecierea probelor de către instanţa de fond şi lipsa rolului activ al acesteia, au fost înlăturate, cu motivarea că:
- rezilierea contractului s-a făcut în condiţiile art. 11, iar nu în condiţiile art. 8 alin. ultim pentru a fi necesară precizarea scrisă cu 10 zile de la data neîndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate;
- procesele-verbale încheiate fac dovada neîndeplinirii obligaţiilor de către pârâtă, nefiind dovedită constrângerea morală a acesteia în semnarea lor;
- probele administrate au fost în măsură să formeze convingerea instanţei, administrarea din oficiu a probei cu expertiză tehnică în virtutea art. 129 C. proc. civ. nefiind necesară;
- penalităţile s-au calculat conform convenţiei, pârâta nedepunând un alt calcul la dosar.
Împotriva deciziei, pârâta SC M.M.P. SRL a promovat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Se aduc, în esenţă, următoarele critici:
- ignorarea răspunderii reclamantei la interogatoriul ce i s-a luat şi prin care aceasta recunoaşte că nu şi-a îndeplinit întru-totul obligaţiile contractuale, termenul contractual fiind depăşit din culpa acesteia;
- greşit nu s-a încuviinţat proba cu expertiză tehnică;
- procesul-verbal din 20 noiembrie 2000 s-a încheiat în temeiul art. 10 din contract, iar probele la cele două ştanţe s-au făcut la 12 decembrie 2000, dar procesul-verbal din această dată, pe care nu l-a semnat, nu a fost analizat de instanţă.
- deşi a depus dovada că nu a intrat în posesia ştanţelor, coletul poştal expediat de fabrica de timbre fiind returnat, nu s-a luat în considerare acest aspect;
- greşit s-au acordat penalităţi de 0,15%, conform art. 8 alin. (2) din contract, acestea referindu-se la perioada de garanţie, iar calculul acestora începe cu 12 decembrie 2000, iar nu cu 2 noiembrie 2000, cuantumul corect fiind de 0,25% prevăzut de art. 8 alin. (1) din contract.
Recursul nu este fondat.
Sistematizând criticile formulate, Curtea constată că acestea se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ., calea de atac fiind promovată împotriva unei hotărâri pronunţate înainte de modificarea codului de procedură civilă prin OG 138/2001.
Art. 304 pct. 10 C. proc. civ.: Instanţele au apreciat corect actul juridic dedus judecăţii, în sensul că neexecutarea de către pârâtă a obligaţiilor contractuale a fost determinantă în convenirea, prin procesul-verbal încheiat la 20 noiembrie 2000, a rezilierii contractului nr. 156/3480 din 8 septembrie 2000, iar faptul că reclamanta a recunoscut la interogatoriu că nu şi-a respectat în totalitate obligaţiile nu poate modifica situaţia juridică pe care acest proces-verbal o constată.
În procesul-verbal menţionat, semnat şi parafat de ambele părţi, se consemnează că remedierile care trebuiau făcute, conform procesului-verbal din 23 octombrie 2000, nu a rezolvat deficienţele constatate anterior şi ştanţa nu poate fi folosită la ştanţarea plicurilor C6 şi, ca urmare, la pct. 11 din contractul nr. 156/3480 din 8 septembrie 2000, se reziliază prezentul contract cu acordul ambelor părţi, executantul obligându-se ca, până la 30 noiembrie 2000, să returneze avansul acordat, în valoare de 9.000.000 lei.
Procesul-verbal încheiat la 12 decembrie 2000, nefiind semnat de pârâta-recurentă, nu modifică situaţia juridică constatată prin procesul-verbal din 20 noiembrie 2000.
Art. 304 pct. 11 C. proc. civ. În cauză nefiind necesare administrarea altor probe, nu se poate spune, decât fără temei, că judecătorul nu şi-a exercitat rolul activ, conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
De altfel, în faţa instanţei de fond, părţile au declarat că nu solicită administrarea altor probe şi, pe bună dreptate, deoarece înscrisurile care emanau de la acestea făceau dovada raporturilor juridice şi a stadiului executării obligaţiilor reciproce.
În ce priveşte faptul că ştanţele nu sunt în posesia recurentei, din procesele-verbale administrate rezultă, cum bine au reţinut instanţele, că acest lucru se datorează propriei conduite, iar nu unei acţiuni din partea reclamantei.
Critica cu privire la cuantumul penalităţilor este în parte întemeiată, în sensul că în determinarea acestuia trebuia să se aibă în vedere perioada de la 2 noiembrie 2000 la 20 noiembrie 2000, când contractul a fost reziliat, ele fiind calculate în baza art. 8 alin. (2) din contract, pentru intervenţia peste limita impusă prin contract.
Remedierea greşelii de calcul se va face însă, în baza art. 281 C. proc. civ., de către instanţa de fond, în sensul calculării de penalităţi pentru 18 zile, în loc de 118 zile, cum, din eroare, s-au acordat, critica cu acest obiect neconstituindu-se într-un motiv de recurs.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, menţinând Decizia atacată ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC M.M.P. SRL Bucureşti, împotriva deciziei ne.1368 din 1 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 255/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2553/2003. Comercial → |
|---|
