CSJ. Decizia nr. 2553/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2553/2003
Dosar nr. 603/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8521 din 19 decembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea reclamantei R.A. A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea Imobilelor de Protocol şi a Sediilor Autorităţilor Publice Bucureşti, împotriva pârâtei C.N.A.S. Bucureşti pe care a obligat-o la plata sumei de 58.039.021 lei, reprezentând chirie calculată pe perioada mai 1999 - mai 2000, plus 27.459.068 lei contravaloare prestări servicii pe perioada aprilie 2000 - mai 2000, la 9.647.564 lei reprezentând utilităţi pe perioada aprilie 2000 – mai 2000, 29.927.908 lei, reprezentând penalităţi calculate până la data de 31 martie 2000, plus cheltuieli de judecată în sumă de 8.150.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că între părţi s-a încheiat la 29 aprilie 1999 contractul de locaţiune şi prestări servicii nr. 894 în baza căruia pârâta a beneficiat de spaţiul închiriat, având obligaţia plăţii chiriei, prestărilor de servicii şi utilităţilor la termenele din contract.
Prin Decizia civilă nr. 1436 din 3 decembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că, eronat, apelanta susţine că termenul contractului s-a împlinit la 31 martie 2000 pentru că, prin act adiţional, contractul a fost prelungit şi datorează chirie pentru perioada 1 aprilie 2000 – 31 mai 2000, apelanta nu se încadrează în categoria unităţilor bugetare scutite de plata chiriei; datorează şi utilităţile şi penalităţile în conformitate cu prevederile contractuale – cap. al III-lea, art. 6.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate.
Recurenta - pârâtă susţine, astfel, că nu datorează chirie, utilităţi şi prestări servicii pentru perioada 1 aprilie 2000 - 31 mai 2000, deoarece termenul contractului a fost împlinit la data de 31 martie 2000; consideră că nu datorează penalităţi de întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale întrucât a formulat obiecţiuni; în fine, mai arată că, în ce priveşte plata chiriei pe perioada 1 aprilie 1999 – 31 martie 2000, nu îi revine nici o culpă pentru că Ministerul Finanţelor a refuzat avizarea ordinului de plată pe motiv că plata chiriei către R.A. A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea Imobilelor de Protocol şi a Sediilor Autorităţilor Publice, încalcă cerinţele privind asigurarea legalităţii şi regularităţii în utilizarea fondurilor publice.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
În conformitate cu prevederile cap. al III-lea, art. 16 din contractul de locaţiune şi prestări servicii nr. 894 din 29 aprilie 1999 încheiat între părţi pe o durată de un an, începând cu 1 aprilie 1999, beneficiarul spaţiului, pârâta C.N.A.S., s-a obligat să achite contravaloarea chiriei, prestaţiilor de servicii şi utilităţilor la termenele şi în cuantumul prevăzut în contract.
Acest contract a fost prelungit prin act adiţional până la data de 31 decembrie 2000, începând cu data de 1 aprilie 2000.
Se mai constată şi că pârâta - beneficiară nu se încadrează în anexa nr. 2 a HG nr. 313/1992, în care sunt limitativ enumerate unităţile bugetare exonerate de plata chiriei, aceasta trebuind să-şi achite obligaţiile contractuale ca orice alt chiriaş, împrejurare în care susţinerile privind lipsa culpei sale, pentru plata chiriei pe perioada 1 aprilie 1999 – 31 mai 2000, motivată de refuzul avizului de plată de către Ministerul Finanţelor nu pot fi primite.
Nici susţinerea pârâtei, în sensul că nu datorează chiria, utilităţile şi prestările de servicii pentru perioada 1 aprilie 2000 - 31 mai 2000, nu poate fi primită, valabilitatea contractului fiind prelungită aşa cum s-a arătat mai sus, iar pârâta beneficiind efectiv de folosinţa spaţiului, serviciile şi utilităţile puse la dispoziţie de locatorul – prestator, situaţie pe care, de altfel, nu a contestat-o.
Totodată, în întâmpinarea depusă la dosarul de la instanţa de fond, a arătat că înţelege să renunţe la obiecţiunile făcute, referitoare la plata chiriei lunare către R.A. A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea Imobilelor de Protocol şi a Sediilor Autorităţilor Publice.
Ca atare, în mod corect, locatarul – beneficiar a fost obligat la plata contravalorii chiriei, serviciilor şi utilităţilor, precum şi a penalităţilor de întârziere aferente, datorate potrivit cap. al III-lea art. 6 din contract.
În consecinţă, reţinându-se că pârâta nu a formulat în recurs nici o critică întemeiată în conformitate cu dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., care să conducă la desfiinţarea hotărârii instanţei de apel, aceasta va fi menţinută ca fiind legală şi temeinică şi se va respinge recursul declarat, în cauză, de pârâta C.N.A.S. Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1436 din 3 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2551/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2555/2003. Comercial → |
|---|
