CSJ. Decizia nr. 2589/2003. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2589/2003
Dosar nr. 682/2002
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 441, pronunţată la data de 13 martie 2001, în dosarul nr. 1316/2001, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Prahova, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta SC T.T. SRL, cu consecinţa obligării acesteia să plătească reclamantei suma de 13.127.940 lei, reprezentând cotă de participare; suma de 35.299.316 lei, reprezentând cheltuieli generale; suma de 32.546.110 lei, reprezentând penalităţi contractuale de întârziere şi suma de 4.478.067 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 1001, pronunţată la data de 7 decembrie 2001, în dosarul nr. 4492/2001, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 45.676.050 lei, reprezentând cotă de participare şi penalităţi de întârziere, înlăturând, din dispozitivul sentinţei, obligarea pârâtei la plata sumei de 35.299.316 lei şi menţinând celelalte prevederi ale acesteia.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă de control judiciar a reţinut că, examinarea probelor administrate, astfel cum au fost completate în apel cu expertiza contabilă, relevă că sumele de bani datorate de pârâtă reclamantei, în baza contractului de asociere în participaţiune nr. 819 din 12 aprilie 1995, încheiat între părţi, totalizează 45.676.050 lei.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata reclamantă invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a făcut o greşită apreciere a probelor administrate şi a interpretat greşit art. 2 lit. b) din contractul de asociere în participare, prin exonerarea pârâtei de plata utilităţilor, critică care, conform art. 306 art. (3) C. proc. civ., poate fi încadrată în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ştiut fiind că pct. 11 al acestui articol, în vechea sa redactare, a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Recursul este nefondat.
Astfel, din examinarea art. 2 lit. b) din contractul de asociere în participare nr. 819, încheiat între părţi, la data de 12 aprilie 1995, rezultă că SC C. SA asigură achitarea la zi a sumelor datorate furnizorilor, începând cu data încheierii contractului, pentru furnizarea utilităţilor curente ale unităţii – (dosarul Tribunalului Prahova nr. 5852/1999).
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a interpretat evocatul text contractual, după înţelesul său clar şi lămurit, conform voinţei părţilor şi a aplicat, cu justeţe, principiul înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, cu referire la acesta.
Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul intimatei reclamante SC C. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 1001 din 7 decembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2003.
← CSJ. Decizia nr. 2588/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 259/2003. Comercial → |
---|