CSJ. Decizia nr. 2637/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2637/2003
Dosar nr. 7632/2001
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 noiembrie 1999 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta SC A.R. SA, sucursala Hunedoara, a chemat în judecată pârâta SC I.S. SRL, solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 1.751,84 dolari S.U.A., echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, precum şi instituirea unui sechestru asigurător asupra autoturismului în cauză.
În susţinerea pretenţiilor, reclamanta a arătat că, la data de 24 octombrie 1996, pârâta a achiziţionat un autoturism marca Cielo GLE/AC cu plata preţului în rate, pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 004438 cu dealerul autorizat SC G.T. SA Petroşani.
Conform convenţiei nr. 651 din 19 iunie 1996, între reclamantă şi producător, pentru garantarea drepturilor de creanţă constituite prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate, s-au încheiat, între asigurător şi pârâtă, contractul de asigurare facultativă de garanţie nr. A 0001683 din 24 octombrie 1996 şi contractul de asigurare facultativă de avarii (C.A.S.C.O.) nr. A 0001683 din aceiaşi zi, cu valabilitate până la 31 octombrie 1999, aceste contracte fiind accesorii la contractul de vânzare - cumpărare.
Prin contractul de asigurare facultativă de garanţie, reclamanta susţine că s-a obligat ca, în cazul în care cumpărătorul bunului cu plata în rate nu îşi va îndeplini obligaţia de a plăti aceste rate la scadenţă, să efectueze plata, subrogându-se în toate drepturile vânzătorului împotriva cumpărătorului asigurat condiţionat.
Cum, la data de 6 ianuarie 1997, pârâta şi-a achitat anticipat ratele, refuzând plata primelor de asigurare, a achitat suma de 1.751,84 dolari S.U.A. producătorului, urmând să o recupereze de la pârâta – beneficiară.
Prin apărările făcute, pârâta solicită respingerea acţiunii, motivat de faptul că suma solicitată derivă din contractele accesorii la contractul de vânzare – cumpărare, şi cum acesta a încetat ca urmare plăţii preţului, nu se justifică achitarea în continuare a primelor de asigurare.
Instanţa sesizată cu soluţionarea acestei cauze, în urma probelor administrate, inclusiv expertiză de specialitate, prin sentinţa civilă nr. 976 din 20 septembrie 2000, a admis în parte acţiunea, obligând pârâta la plata sumei de 90,73 dolari S.U.A., reprezentând rest de preţ.
În motivarea soluţiei date, instanţa de fond a reţinut că rata pe care o datora pârâta se compunea atât din preţul propriu-zis, cât şi din primele de asigurare, iar în caz de întârziere, asigurătorul avea obligaţia de a plăti unităţii vânzătoare doar preţul, nu şi prima de asigurare care îi revenea.
Pârâta, la data de 6 ianuarie 1997, a achitat preţul autoturismului mai puţin 90,73 dolari S.U.A., care, în mod justificat, a fost suportată de reclamantă, urmând a-i fi restituită.
De asemenea, pentru restul sumei pretinse, Tribunalul Hunedoara a reţinut că aceasta are valoarea primelor de asigurare şi cum contractele de asigurare au un caracter accesoriu contractului principal de vânzare-cumpărare, acestea şi-au încetat valabilitatea.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a interpretat contractele accesorii contractului de vânzare - cumpărare, contracte din care rezultă că restul de plată pe care trebuie să-l achite cumpărătorul este compus din preţ şi primele de asigurare în fapt achitând producătorului suma solicitată.
De asemenea, arată că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 487 din 13 iunie 2001, a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea potrivit căreia primele de asigurare erau cuprinse în ratele lunare încasate de unitatea vânzătoare, care apoi trimiteau asiguratorului sumele ce s-au încasat cu titlu de prime de asigurare şi reţinea doar diferenţa ce reprezintă rata din preţ, şi că, la data de 6 ianuarie 1997, a achitat preţul şi, ca urmare, conform prevederilor art. 1091 C. civ., acesoriul urmează principalul, contractele de asigurare la acea dată au încetat să-şi mai producă efectele.
Reţine, de asemenea, justificată soluţia instanţa de fond, prin care a obligat pârâta la prima de asigurare pe perioada 24 octombrie 1996 - 6 ianuarie 1997, respectiv, suma de 90,73 dolari S.U.A.
În ce priveşte capătul de cerere privind instituirea sechestrului asigurător, instanţa de apel a apreciat că nu se justifică această măsură, din moment ce suma mai sus arătată a fost achitată cu O.P. nr. 44 din 13 decembrie 2000.
La data de 21 august 2001, reclamanta a declarat recurs, criticile formulate făcând referire la aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 304 pct. 6, 9 şi 11 C. proc. civ.
Se susţine că instanţele au omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind instituirea sechestrului asigurător, şi că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv, s-a interpretat eronat contractele de asigurare accesorii la contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului, faptul că rata includea pe lângă preţ şi dobânda aferentă şi prima de asigurare facultativă şi C.A.S.C.O., şi faptul că ambele instanţe au refuzat să aibă în vedere adresa vânzătorului SC D. SA Craiova, prin care-l înştiinţa pe cumpărător de acordarea reducerii de dobândă, cu condiţia achitării sumei în litigiu, ce reprezintă primele de asigurare.
Recursul este nefondat.
Art. 304 pct. 6 se referă la modificarea hotărârii în cazul în care instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, motiv ce nu corespunde criticii formulate.
Deşi susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind măsura asiguratorie, instanţa de apel, făcând o aplicaţiune judicioasă a dispoziţiilor art. 294 şi urm. C. proc. civ., s-a pronunţat asupra acestei cereri, apreciind că, faţă de soluţia dată şi achitarea debitului, nu se impune aplicarea acestei măsuri.
Cu privire la aplicarea greşită a legii, Curtea apreciază că nu se justifică criticile formulate.
Contractele de asigurare sunt contracte accesorii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului, clauzele acestor contracte fiind valabile, potrivit art. 3, pe toată durata achitării ratelor pentru autoturism.
Contractul de asigurare facultativă de garanţie s-a încheiat pentru riscul de neplată a ratelor de către cumpărător, prin care s-a stipulat o primă de asigurare lunară. La pct. II alin. (2) prevede expres că prezentul contract este un accesoriu la contractul de vânzare-cumpărare nr. 004438 – factură – contract, la fel şi asigurarea C.A.S.C.O.
Probele administrate cauzei relevă faptul că, până la data de 6 ianuarie 1997, s-a achitat întreaga sumă, reprezentând contravaloarea autoturismului cumpărat, astfel că obligaţia faţă de vânzătoarea autoturismului s-a stins efectiv prin plată, şi, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, conform prevederilor art. 1091 C. civ. şi conform principiului accesoriul urmează soarta principalului, au încetat să producă efecte şi cele două contracte accesorii de asigurare de la data de 6 ianuarie 1997.
În aceste condiţii, aşa cum au reţinut şi instanţele inferioare, intimata – pârâtă datora primă de asigurare numai pentru perioada 24 octombrie 1996 - 6 ianuarie 1997, dată la care contractul de vânzare – cumpărare s-a stins, prin plata anticipată a ratelor.
Prin adresa Direcţiei vânzări din 23 ianuarie 1997, SC D. SA face menţiunea că, în cazul achitării integrale, inclusiv a sumei din litigiu, autoturismul rămâne asigurat C.A.S.C.O. pe întreaga perioadă a contractului, deşi, la acea dată, preţul era achitat, încercând să impună continuarea contractului de asigurare facultativă pentru avarii.
Deşi, la data de 6 ianuarie 1997, intimata a achitat integral preţul autoturismului, în mod inexplicabil, în anul 1999, recurenta-reclamantă achită producătorului, atât suma de 1.501,16 dolari S.U.A., reprezentând preţ, cât şi primele de asigurare, aceasta confirmând lipsa de colaborare şi verificarea debitelor în raportul comercial intervenit.
Faţă de cele arătate în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.S.R. SA, sucursala Hunedoara – Deva, împotriva deciziei nr. 487 din 13 iunie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2636/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2638/2003. Comercial → |
|---|
