CSJ. Decizia nr. 2638/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2638/2003
Dosar nr. 7644/2001
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul, Inspectoratul Şcolar judeţean Mureş, a chemat în judecată pe pârâţii SC S.X. SA Sighişoara şi F.P.S., filiala Mureş, solicitând să se constate că, în mod greşit, a fost înregistrată, la capitalul social al societăţii comerciale, grădiniţa de stat S.X., că proprietar al imobilului este statul, iar reclamanta are drept de administrare, să fie obligate pârâtele a lăsa în posesie şi folosinţă întreaga bază materială şi să efectueze formele de scoatere din patrimoniul lor a clădirii şi terenului aferent, anularea formelor de intabulare în cartea funciară, precum şi constatarea nulităţii absolute a contractului de garanţie imobiliară constituită pentru un împrumut de 2,9 miliarde lei.
Printr-o acţiune conexă, reclamanta a formulat acţiune în revendicare asupra imobilului creşă-grădiniţă, împotriva pârâtei SC S.X. SA Sighişoara, acţiune respinsă de Judecătoria Sighişoara, prin sentinţa civilă nr. 985 din 13 aprilie 1999. Sentinţa a fost desfiinţată de Tribunalul Mureş, care, prin Decizia nr. 1262 din 1 septembrie 1999, a constatat necompetenţa materială a judecătoriei şi a reţinut cauza spre rejudecare în primă instanţă.
Pricinile au fost conexate prin încheierea din 3 martie 2000.
Reclamanta îşi completează acţiunea, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, prin care F.P.S. a înstrăinat imobilul unde funcţionează grădiniţa, anularea înscrierilor în cartea funciară a tuturor garanţiilor constituite asupra imobilului şi obligarea la predarea acestuia de către pârâta SC S.X. SA.
Primăria municipiului Sighişoara formulează cerere de intervenţie în interes propriu, prin care solicită să se constate că dreptul de proprietate asupra imobilului aparţine Consiliului Local, cerere admisă, în principiu, prin încheierea din 21 ianuarie 2000.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa nr. 572 din 20 aprilie 2000, a admis în parte acţiunea reclamantei faţă de pârâta SC S.X. SA, constatând că imobilul face parte din domeniul public, a admis cererea de intervenţie şi a respins acţiunea faţă de F.P.S.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 213/1999, care includ asemenea clădiri în sfera domeniului public.
Curtea de Apel Alba Iulia, sesizată cu apelul strămutat de la Curtea de Apel Mureş, prin Decizia civilă nr. 324/A din 27 aprilie 2001, respinge, ca nefondată, cererea pârâtei, considerând încălcate dispoziţiile Legilor nr. 84/1995 şi nr. 213/1998, prin actul de înstrăinare, care cuprindea şi imobilul în litigiu.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta SC S.X. SA a declarat recurs, la data de 30 iulie 2001, susţinând că, în mod greşit, s-au considerat aplicabile dispoziţiile Legii nr. 213/1998, cât timp, prin Legea nr. 15/1990, imobilul a trecut în proprietatea societăţii comerciale, cu atât mai mult, cu cât, printr-o decizie a fostului Consiliu Popular Mureş (nr. 366/1975), suprafaţa de teren a fost trecută în patrimoniul pârâtei.
Critica deciziei atacate se referă şi la nepronunţarea instanţelor asupra excepţiilor invocate, precum şi la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, care au fost declarate neconstituţionale.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Reclamantul stabileşte, în cererea sa de chemare în judecată, limitele şi obiectul acţiunii, care nu pot fi depăşite de instanţă. Art. 129 alin. (6) stabileşte obligaţia judecătorilor de a hotărî asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Procedând astfel, instanţele de fond au lăsat nesoluţionate capetele de cerere privind reducerea capitalului social, anularea înregistrării în cartea funciară a dreptului pârâtei, nulitatea ipotecii instituite şi a contractului de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 261 C. proc. civ. stabilesc cuprinsul hotărârii, care include motivele de drept care au format convingerea instanţei asupra soluţiei pronunţate.
Instanţele de fond şi-au format convingerea asupra raportului juridic dintre părţi pe un temei de drept, declarat neconstituţional prin Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996 - alin. (3) al art. 166 din Legea nr. 84/1995, pronunţând, astfel, hotărâri nelegale.
Aşa fiind, în temeiul art. 313, Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 324/A din 27 aprilie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, pe care o va casa cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, instanţa de apel va avea în vedere şi celelalte critici aduse prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, SC S.X. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 324 din 27 aprilie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2637/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 264/2003. Comercial → |
|---|
