CSJ. Decizia nr. 266/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 266/2003
Dosar nr. 229/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 417, pronunţată la data de 6 martie 2001, în dosarul nr. 6929/1998, secţia comercială a Tribunalului Timiş a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul P.C. împotriva pârâtei S.C. C.T. S.R.L., astfel cum a fost precizată; a admis cererea de intervenţie formulată de B.A. în favoarea reclamantului şi a obligat pârâta să plătească acestuia suma de 273.326.918 lei, reprezentând valoarea actualizată a cotei de 40% din patrimoniul social la data de 31 mai 1995, ce i se cuvine; precum şi suma de 10.731.538 lei, reprezentând cheltuieli de judecată şi dobânzi de la data pronunţării hotărârii şi până la data achitării debitului.
Apelul formulat de reclamant, împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 799/A, pronunţată la data de 17 septembrie 2001.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel a considerat nefondate criticile reclamantului privind înlăturarea opiniei experţilor N.I. şi M.I. pe aspectul stabilirii valorii patrimoniului societăţii la data excluderii sale, ca şi cele referitoare la modalitatea de indexare a sumei datorate acestuia de societatea pârâtă, apreciind că instanţa de fond şi-a însuşit, cu justeţe, opinia majoritară a experţilor pe care i-a desemnat să efectueze contraexpertiza, având în vedere elementele contradictorii cuprinse în concluziile expertului N.I. şi faptul că M.I. a fost numit ca expert asistent chiar de reclamant şi, în mod corect, nu a cumulat dobânzile acordate cu daunele rezultând din inflaţie, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a dovedit existenţa unui prejudiciu suplimentar, în condiţiile generale ale răspunderii civile, prevăzute de art. 998 C. civ.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat recurs apelantul-reclamant, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului, formulat în termen legal, s-a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii şi că a fost pronunţată cu încălcarea art. 219 din Legea nr. 31/1990, republicată, care dă dreptul asociatului exclus la echivalentul cotei sale din patrimoniu la data excluderii şi la plata acestei sume, reactualizată, conform indicelui de inflaţie şi că instanţa a ignorat procesul verbal de control întocmit de D.G.F.P. Timiş la data de 16 septembrie 1999.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă motivele care au format convingerea instanţei de apel în a confirma hotărârea tribunalului, cât şi cele pentru care au fost respinse criticile formulate de reclamant, necuprinzând motive contradictorii sau străine de natura pricinii cum, eronat, susţine recurenta, fără a arăta care ar fi acestea, aspect ce înlătură incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Cum în stabilirea sumei de bani care să reprezinte partea proporţională din patrimoniul social al pârâtei ce i se cuvine reclamantului, s-a avut în vedere valoarea netă, actualizată a acestuia, la data excluderii sale: 31 mai 1995, se constată că, în cauză, au fost respectate cerinţele art. 219 din Legea 31/1990, republicată, aşa încât, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu-şi găseşte justificarea.
Este de observat, totodată, că instanţele au făcut o judicioasă examinare a probelor, administrate la propunerea reclamantului, şi s-au pronunţat asupra acestora, inclusiv asupra înscrisului evocat, respectiv, procesul verbal încheiat la data de 16 septembrie 1999 de D.G.F.P. Timiş, cu ocazia examinării şi înlăturării opiniei expertului N.I., situaţie ce induce inaplicabilitatea, în speţă, a motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., ştiut fiind că, pentru a obţine modificarea unei hotărâri judecătoreşti în temeiul acestui text legal, se cere îndeplinită condiţia nepronunţării instanţei asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei probe încuviinţată şi administrată.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză şi, în considerarea culpei procesuale a recurentului şi dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., îl va obliga pe acesta să plătească intimatei suma de 20.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 799 A din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurentul la 20.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă S.C. C.T. S.R.L. Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2658/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2666/2003. Comercial → |
|---|
