CSJ. Decizia nr. 2658/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2658/2003
Dosar nr. 88/2003
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare, formulată la 21 martie 2003, contestatoarea SC S.T. SA Călăraşi a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC P.C. SRL Craiova, lămurirea înţelesului titlului executoriu – Decizia 7259 din 29 noiembrie 2002, pronunţată de secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie. Obligarea la cheltuieli de judecată şi suspendarea executării titlului.
În motivarea cererii, contestatoarea susţine că instanţa de recurs a înlăturat actualizarea daunelor-interese, care împiedică orice asemenea operaţiune pe calea executării silite şi a înlăturat cheltuielile de judecată stabilite de instanţa de apel.
Au fost depuse la dosar copia deciziei nr. 74 A din 19 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, raport de expertiză contabilă privind actualizarea la care pârâta a fost obligată, precum şi încheierea din 19 martie 2003, pronunţată de Judecătoria Călăraşi.
Contestaţia la executare urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune:
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 328 din 29 iunie 2000, a admis în parte acţiunea reclamantei, anulând contractul de furnizare a 993 panouri C.F., a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune-interese şi a luat act de renunţarea reclamantei la cererile privind reactualizarea creanţei, instituirea sechestrului asigurător şi înfiinţarea popririi.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 74/A din 19 martie 2002, a admis apelurile părţilor, a schimbat în parte sentinţa atacată şi a obligat pârâta la plata sumei de 20.416.029.828 lei, reprezentând despăgubiri, a compensat în parte cheltuielile de judecată până la concurenţa sumei de 107.272.193 lei.
Prin Decizia nr. 7259 din 29 noiembrie 2002, secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie a admis recursul declarat de pârâtă, a modificat Decizia curţii de apel, obligând pe pârâtă la 2.284.893.000 lei daune-interese şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei nr. 328 din 2000 a tribunalului.
Instanţa Supremă a reţinut, în esenţă, culpa pârâtei în neexecutarea obligaţiei contractuale, care îndreptăţeşte pe reclamantă la despăgubiri (art. 1020 C. civ.) renunţarea la capătul de cerere privind reactualizarea creanţei, iar în privinţa cheltuielilor de judecată, calculul acestora având în vedere cuantumul despăgubirilor.
Contestaţia la executare este mijlocul prin care o persoană interesată cere instanţei desfiinţarea actelor sau măsurilor ilegale de executare sau lămurirea întinderii titlului executoriu. Ea nu poate însă, să se refere la chestiuni de fond, care să repună în discuţie o hotărâre irevocabilă. Acceptând caracterul mixt al său, uneori îmbrăcând forma unei acţiuni, alteori având caracterul unei căi de atac, contestaţia la executare nu poate privi validitatea titlului, pentru că astfel se atinge autoritatea de lucru judecat.
Cererea contestatoarei, de a se lămuri întinderea şi înţelesul dispozitivului hotărârii ce se execută, este nepertinentă, considerentele deciziei, ce au determinat soluţia, fiind concludente: principiul disponibilităţii acţiunii leagă instanţele de obiectul dedus judecăţii, iar reclamantul poate oricând să renunţe la judecată, în condiţiile art. 246 C. proc. civ.
Constatând renunţarea la capătul de cerere privind reactualizarea daunelor, instanţa de recurs a soluţionat pricina în limitele învestirii, acordând despăgubiri în sumă de 2.284.893.000 lei, aşa încât alte lămuriri asupra întinderii şi înţelesului dispozitivului nu sunt necesare.
În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa de recurs a stabilit că acestea au fost calculate la valoarea pretenţiilor acordate, aşa încât nici sub acest aspect nu sunt utile alte lămuriri.
Aşa fiind, contestaţia la executare apare ca neîntemeiată, ca inutil de explicat, în afara considerentelor deciziei instanţei de recurs, cuantumul despăgubirilor şi cheltuielilor acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC S.T. SA Călăraşi împotriva deciziei nr. 7259 din 29 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2657/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 266/2003. Comercial → |
|---|
