CSJ. Decizia nr. 2655/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2655/2003
Dosar nr. 317/2003
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 septembrie 2002 şi precizată ulterior, reclamanta I.L.H. a chemat în judecată pârâta SC R. SA, solicitând ca, de urgenţă şi fără citarea părţilor, în Camera de consiliu, să se încuviinţeze înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra acţiunilor deţinute de aceasta la SC A. SA Slobozia, în număr de 316.974.993, cu valoarea nominală de 1000 lei fiecare şi valoare reală – preţ referinţă la tranzacţionare pe Bursa de Valori Bucureşti, categoria a II-a, de 117 lei per acţiune la 16 septembrie 2002.
În susţinerea cererii, reclamanta arată că, la data de 10 iulie 2002, a încheiat un contract comercial de vânzare-cumpărare în baza căruia aceasta, în calitate de furnizoare, s-a obligat să-i livreze cantitatea de 6000 tone uree în bulk la preţul de 89 dolari S.U.A. per tonă, valoarea contractului fiind de 534.000 dolari S.U.A.. Termenul livrării a fost convenit în intervalul 15 – 30 august, în funcţie de graficul de încărcare al navei de transport.
Deşi a plătit integral preţul, pârâta nu şi-a respectat obligaţiile asumate, situaţie în care, la data de 13 septembrie 2002, a sesizat Curtea de Arbitraj Internaţional din Londra.
Până la soluţionarea acţiunii arbitrale, în considerarea dispoziţiilor art. 591 – 592 C. proc. civ., s-a formulat prezenta cerere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată prin încheierea din 17 ianuarie 2003.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, pentru aplicarea măsurii sechestrului asigurator, bunurile trebuiesc individualizate în materialitate, în cazul acţiunilor, prin numerotarea acestora, pentru a nu se prejudicia astfel, interesele celorlalţi acţionari, având în vedere că societatea pârâtă este o societate pe acţiuni, în caz contrar, măsura dispusă neputând fi adusă la îndeplinire de către executorul judecătoresc.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., astfel, cum rezultă din dezvoltarea motivelor depuse.
Se susţine că este inadmisibilă citarea părţilor în procedura instituirii măsurii sechestrului asigurator, iar pe de altă parte, greşit instanţa a apreciat că sechestrul asigurător se înfiinţează asupra bunurilor ce formează obiectul acţiunii, făcând confuzie cu sechestrul judiciar reglementat de art. 598 C. proc. civ.
De asemenea, recurenta susţine că, faţă de dispoziţiile art. 907 C. com. şi art. 591 alin. (1) C. proc. civ., nu se impune individualizarea bunurilor în materialitatea lor, reglementările în materie făcând referire la averea mobilă a debitorului sau bunurile mobile şi imobile ale acestuia.
Recursul este fondat.
Pentru a înlesni executarea hotărârii, care va interveni în cauză, şi pentru a elimina eventualele posibilităţi de sustragere de la executare, legea, prin reglementările prevăzute de art. 591 şi urm. C. proc. civ. permit luarea unor măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acţiunii judiciare.
Una din instituţiile prin care se realizează aceste măsuri este sechestrul asigurator.
Dată fiind gravitatea acestei măsuri de asigurare, prin care, uneori, se indisponibilizează întreaga avere a debitorului, legislaţia procesuală, în art. 591 alin. (3) C. proc. civ., prevede că instanţa, având dreptul de apreciere, nu trebuie să admită cererea pentru luarea unor asemenea măsuri decât numai când neluarea lor ar face imposibilă sau dificilă executarea hotărârii, să-şi ascundă ori să-şi risipească averea.
În speţă, reclamanta a făcut dovada existenţei creanţei, iar pe parcursul soluţionării măsurii asiguratorii, s-a pronunţat şi Curtea de Arbitraj Internaţional de la Londra, hotărârea a fost recunoscută şi s-a încuviinţat executarea acesteia pe teritoriul României prin sentinţa civilă nr. 461 din 25 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti.
De asemenea, creditoarea reclamantă a făcut dovada că debitoarea pârâtă încearcă să se sustragă de urmărire risipindu-şi averea, stând mărturie adresa Bursei de Valori nr. 172984 din 18 noiembrie 2002, potrivit căreia pârâta a gajat în totalitate acţiunile deţinute la SC T. SA şi o parte din cele deţinute la SC A. SA, operaţiuni ce au avut loc după introducerea acţiunii arbitrale şi a cererii privind măsura asiguratorie.
În aceste condiţii, Curtea apreciază că, în mod eronat, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, instanţa de apel a respins cererea formulată, numerotarea acţiunilor nefiind necesară, individualizarea acestora la societatea care le deţine fiind posibilă.
Faţă de cele arătate în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi văzând şi prevederile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta I.L.H. Marea Britanie, cu sediul ales în Bucureşti, împotriva încheierii din 17 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pronunţată în dosarul nr. 1724/2002, pe care o modifică, în sensul că admite cererea, încuviinţează înfiinţarea sechestrului asigurator formulată de I.L.H. Bucureşti asupra acţiunilor deţinute de pârâta SC R. SA Bucureşti la SC A. SA Slobozia.
Obligă pârâta SC R. SA Bucureşti la plata sumei de 103.041.095 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2654/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2656/2003. Comercial → |
|---|
