CSJ. Decizia nr. 2656/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2656/2003
Dosar nr. 452/2003
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 408/C din 2 aprilie 2001, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. Transilvania, în contradictoriu cu pârâta SC C.C. SA, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 381.797.484 lei, reprezentând actualizarea cuantumului dividendelor aferente anului 1998, prin aplicarea indicelui mediu al inflaţiei pe perioada 9 aprilie 1999 - 31 ianuarie 2000 şi suma de 17.280.949 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinse restul pretenţiilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Adunarea Generală a Acţionarilor societăţii pârâte, din data de 3 aprilie 1999, a aprobat bilanţul contabil încheiat la 31 decembrie 1998, recurgând la repartizarea dividendelor cuvenite în raport cu alin. (2) al art. 67 din Legea nr. 31/1990, dividende devenite din acest moment drepturi de creanţă exigibile ale asociaţilor împotriva societăţii. Reclamanta, societate specializată în plasamente financiare, justifică că ar avea un interes material legitim în declanşarea acestei proceduri judiciare, dictat de neexecutarea integrală şi la termen a obligaţiei scadentă de plată a dividendelor. Respingerea pretenţiilor reclamantei, reprezentând daune-interese moratorii, a fost motivată în sensul că reclamanta, în speţă, nu a făcut dovada legăturii cauzale dintre prejudiciul suferit de creditor şi fapta culpabilă a debitorului, constând în întârzierea plăţii sumei de bani datorată.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 422/Ap din 28 iunie 2001, a respins apelul declarat de reclamanta, S.I.F. Transilvania SA, cu sediul în Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 408 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că, în lipsa unei reglementări a dobânzii comerciale la data naşterii raportului juridic obligaţional între părţi, instanţa de fond a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma datorată cu titlu de dividende, actualizată cu indicele mediu de inflaţie, tocmai în vederea reparării integrale a prejudiciului, în lumina dispoziţiilor art. 1084 C. civ.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2183 din 26 martie 2002, a admis recursul declarat de S.I.F. Transilvania SA Braşov, împotriva deciziei nr. 422/Ap din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi a admis recursul declarat de pârâta SC C.C. SA Constanţa împotriva aceleiaşi decizii, casând Decizia recurată, în sensul că a trimis cauza Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pentru soluţionarea ambelor apeluri pe fond. S-a impus trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa să pună în discuţia părţilor cuantumul dobânzilor şi să dispună efectuarea unei expertize pentru stabilirea certă a cuantumului dobânzilor, în funcţie de perioadele solicitate, dacă acestea sunt anterioare datei de 17 februarie 2000 şi temeiul legal aplicabil. De asemenea, a fost avută în vedere şi omisiunea curţii de apel de a se pronunţa asupra apelului formulat de pârâtă.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 46/Ap din 17 decembrie 2002, rejudecând cauza în apel, după casarea dispusă de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a respins apelurile declarate de reclamanta S.I.F. Transilvania SA Braşov şi pârâta SC C.C. SA Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 408/C din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a apreciat că, în mod corect, prima instanţă a respins pretenţiile raportate la rata dobânzii la conturile curente, în speţă, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1084 - 1086 C. civ., respectiv, nu s-a făcut dovada prejudiciului (plata ratelor) legătura cauzală cu neexecutarea obligaţiei, cât şi caracterul previzibil al prejudiciului (întrucât doar în domeniul delictual se repară atât prejudiciul previzibil, cât şi cel imprevizibil). De asemenea, apelanta nu a făcut dovada, potrivit art. 1086 C. civ., că, prin actualizarea debitului cu rata inflaţiei, nu s-a acoperit prejudiciul suferit, astfel încât să se justifice acordarea dobânzilor sub forma celor aplicate de B.R.D. la conturile curente. Dobânda solicitată de reclamantă nu constituie dobândă legală, astfel încât nu poate fi acordată în temeiul art. 1088 C. civ. şi cu atât mai mult în baza OG nr. 9/2000, care nu era în vigoare pe perioada 9 aprilie 1999 - 31 ianuarie 2000.
În privinţa indicelui de inflaţie, prin expertiza contabilă nr. 1234 din 2000, s-a concluzionat că, în contextul în care reclamanta este o societate specializată în plasamente financiare, de pe urma cărora culege dividende către acţionarii, persoane fizice, dividende ce nu pot fi distribuite decât în bani şi nu în natură, în mod corect, s-a avut în vedere indicele mediu al preţurilor de consum şi nu indicele pentru mărfurile alimentare.
Referitor la apelul pârâtei SC C.C. SA Constanţa s-a constatat că acesta vizează respingerea acţiunii, respectiv, a daunelor rezultate din actualizarea debitului cu indicele de inflaţie şi cheltuielile de judecată. S-a considerat că în privinţa actualizării debitului şi, respectiv, a acordării sumei de 381.797.484 lei, problema de drept a fost soluţionată în recurs, prin Decizia nr. 2183/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, [alin. (5) pag.4], astfel încât sunt incidente prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 46/Ap din 17 decembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta, S.I.F. Transilvania SA, cu sediul în Braşov, care a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul că, în mod greşit, nu a fost obligată pârâta şi la plata ratei dobânzii bancare, în cuantum de 78.967.231 lei.
Intimata-pârâtă, SC C.C. SA, cu sediul în Constanţa, a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu critica adusă în cererea de recurs, constată că aceasta este fondată, recursul urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.
Instanţele judecătoreşti anterioare, nu au apreciat complet şi integral probele administrate în cauză, nu au stabilit corect adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc şi cadrul legal corespunzător, în sensul că, în speţă, în mod judicios, reclamanta a argumentat calificarea juridică diferită a celor două categorii de daune, astfel fiind aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com., pentru plata cu întârziere a dividendelor.
Reclamanta, S.I.F. Transilvania SA Braşov, a solicitat aceste dobânzi, în cuantum de 78.967.231 lei, (dosarul nr. 810/2002 al Curţii de Apel Braşov) iar, conform raportului de expertiză contabilă nr. 1234 din 27 noiembrie 2002, întocmit de expertul contabil ec. M.V., s-a concluzionat că, prin achitarea cu întârziere a dividendelor, s-au creat lichidităţi pentru SC C.C. SA, este echitabil ca preţul folosinţei să fie suportat de aceasta, reclamanta fiind îndreptăţită ca, pentru perioada 9 aprilie 1999 - 16 februarie 2002, să primească daune-interese moratorii în sumă de 79.141.122 lei (dosar nr. 810/2002 Curtea de Apel Braşov).
Cu maximă certitudine, în cazul obligaţiilor comerciale ce au ca obiect sume de bani certe, lichide şi exigibile, cum este şi prezenta cauză, debitorul este de drept pus în întârziere din ziua scadenţei obligaţiei şi tot din acest moment încep să curgă şi dobânzile.
Fiind dată o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art. 43 C. com., urmează a admite recursul promovat de reclamanta, S.I.F. Transilvania SA cu sediul în Braşov, împotriva deciziei nr. 46 din 17 decembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiaşi reclamante, declarat împotriva sentinţei civile nr. 408 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite acţiunea reclamantei şi pentru suma de 78.967.231 lei, reprezentând daune.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga pârâta SC C.C. SA Constanţa, la plata sumei de 2.922.517 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, S.I.F. Transilvania SA Braşov, împotriva deciziei nr. 46 din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiaşi reclamante, declarat împotriva sentinţei civile nr. 408 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite acţiunea reclamantei şi pentru suma de 78.967.231 lei, reprezentând dobânzi.
Obligă pârâta, SC C.C. SA Constanţa, la plata sumei de 2.922.517 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2655/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2657/2003. Comercial → |
|---|
