CSJ. Decizia nr. 2819/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2819/2003
Dosar nr. 1718/2002
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 3 martie 1998, reclamantul, Consiliul municipal Târgu Mureş, A.P., a chemat în judecată pârâta SC D.C. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.694.000 lei penalităţi de întârziere, 1.673.055 lei taxa pentru ocupare teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta utilizează, în baza unui contract de închiriere, un teren pe care a amplasat un chioşc demontabil. Contractul a fost încheiat pe durata determinată, de la 1 decembrie 1991 până la 1 decembrie 1996. Pârâta nu a achitat taxele pentru folosirea terenului.
La 19 ianuarie 1999, reclamanta a majorat cuantumul pretenţiilor la 28.674.000 lei taxa pentru ocuparea terenului şi 22.491.821 lei penalităţi de întârziere.
Prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 100.000.000 lei contravaloarea investiţiilor efectuate la spaţiul comercial închiriat.
Prin sentinţa civilă nr. 1917, pronunţată la 26 noiembrie 1999, Tribunalul a respins acţiunea reclamantei, reţinând lipsa calităţii procesuale active a acesteia şi cererea reconvenţională ca rămasă fără obiect.
Prin Decizia civilă nr. 44/A, pronunţată la 25 august 2000, Curtea de Apel Târgu Mureş a desfiinţat sentinţa în apelul reclamantei şi a trimis cauza aceluiaşi tribunal pentru rejudecare.
În fond, după casare, reclamanta şi-a majorat pretenţiile la 75.996.000 lei taxă pentru ocuparea terenului şi 118.637.878 lei penalităţi de întârziere, precum şi evacuarea pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 243, pronunţată la 2 martie 2001 în dosarul nr. 8040/2000, Tribunalul Mureş a admis acţiunea reclamantei, a obligat pârâta să plătească 79.996.000 lei taxă pentru ocuparea terenului şi 118.637.878 lei penalităţi de întârziere. Pârâta a fost obligată să evacueze terenul în cauză, iar cererea reconvenţională a fost respinsă ca nefondată.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 28/A, pronunţată la 12 aprilie 2002 în dosarul nr. 982/2001, a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă SC D.C. SRL şi a schimbat în parte sentinţa pronunţată de tribunal, în sensul că a admis în parte acţiunea principală, constatând că cererea de evacuare a pârâtei a rămas fără obiect, ca urmare a demolării administrative a construcţiei realizate de reclamantă la 19 noiembrie 2001, a obligat pârâta să plătească suma de 55.584.000 lei taxa pentru folosinţa terenului de la 1 martie 1998 până la 31 octombrie 2000.
Cererea pentru obligarea pârâtei la suma de 24.412.000 lei taxe privind perioada 1 martie 1997 - 28 februarie 1998, a fost respinsă, iar cererea reconvenţională a fost admisă în parte, reclamanta-pârâtă fiind obligată la plata sumei de 97.361.742 lei preţ prin echivalent, reprezentând valoarea neamortizată a construcţiei demolate administrativ la 19 noiembrie 2001 şi 16.798.550 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, pe baza expertizei tehnice efectuată în cauză şi recunoaşterea reclamantei, că, pe baza unui certificat de urbanism şi a autorizaţiei de construcţie nr. 348 din 12 iulie 1991, reclamanta a realizat construcţia care, în baza actului nr. 459 din 25 februarie 2002, a fost demolată.
Cum, până la data demolării administrative, construcţia era parţial amortizată, reclamanta a fost obligată la diferenţa prin echivalent, de 97.361.742 lei.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, reclamanta-pârâtă a declarat recurs.
Invocând dispoziţiile art. 299 şi 304 C. proc. civ., recurenta critică Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că între părţi nu a existat convenţia cu privire la construcţia demolată, iar reclamanta nu şi-a manifestat intenţia de a-şi însuşi construcţia, conform art. 494 C. civ., consideră fără temei legal obligarea la plata contravalorii acesteia.
Pe de altă parte, recurenta-reclamantă critică şi înlăturarea obligării pârâtei la plata sumei de 118.837.878 lei, penalităţi de întârziere, deoarece pârâta a rămas obligată la plata taxelor pentru perioada 1 martie 1998 - 31 octombrie 2000.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate se constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, pe baza probelor administrate.
Potrivit contractului părţilor, aflat la dosarul instanţei de fond, reclamanta a închiriat pârâtei suprafeţe construite folosite pentru comerţ, iar potrivit art. 7 din acelaşi contract, nu se pot efectua lucrări de modificare a spaţiului decât cu acordul proprietarului. Pârâta-reclamantă a făcut dovadă că lucrarea s-a efectuat după autorizarea prealabilă din partea reclamantei-pârâte, chiar dacă în contract acest lucru nu este prevăzut expres, iar demolarea s-a făcut pe cale administrativă. Reclamanta-pârâtă nu poate invoca, în favoarea sa, dispoziţiile art. 494 C. civ., pentru că societatea pârâtă nu a fost în măsură să-şi ridice construcţia, conservând unele din elementele acesteia şi a fost supusă unei operaţiuni administrative de demolare.
Nici cu privire la cuantumul penalităţilor, recursul nu este fondat, deoarece, aşa cum a reţinut corect instanţa de apel, până la introducerea cererii, fără a solicita rezilierea contractului de închiriere, reclamanta putea solicita numai chiria contractuală, nu taxele prevăzute de Legea nr. 27/1994, iar calculul acestora a fost corect stabilit, în condiţiile în care reclamanta a acceptat plata chiriei contractuale şi nu a notificat pârâtei că nu este de acord cu prelungirea contractului.
În aceste împrejurări, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta-pârâtă A.P. Târgu Mureş, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.P. Târgu Mureş, împotriva deciziei nr. 28/A din 12 aprilie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2816/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 282/2003. Comercial → |
|---|
