CSJ. Decizia nr. 2922/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2922/2003
Dosar nr.9623/2001
Şedinţa publică din 5 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 522 din 22 iunie 1999 a Tribunalului Galaţi a fost admisă în parte acţiunea F.P.S. Bucureşti, iar pârâta SC M.R. SA Galaţi a fost obligată la 251.736.628 lei dividende, cu cheltuieli de judecată aferente, fiind respinsă cererea privind daunele moratorii.
Apelul reclamantului declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia civilă nr. 599 din 20 octombrie 1999 a Curţii de Apel Galaţi, soluţie infirmată parţial, prin Decizia nr. 4908 din 17 octombrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, care a dispus casarea şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond numai cu privire la cererea privind daunele moratorii.
Instanţa de recurs a reţinut că, potrivit art. 43 C. com., dobânzile curg de drept din ziua când datoria a devenit exigibilă, respectiv, ziua aprobării bilanţului contabil anual.
Privitor la cuantumul dobânzilor la care reclamantul era îndreptăţit, Curtea a reţinut că nu pot fi acordate dobânzile solicitate prin acţiune, practicate de societăţile bancare pentru contractele de depozit bancar, dobânzi datorate numai pentru asemenea contracte, dar acesta, în temeiul art. 43 C. com., este îndreptăţit să primească dobânda la vedere practicată de banca ce o deserveşte, cauza fiind trimisă spre rejudecare, pentru stabilirea acestui cuantum.
Rejudecând pricina, prin sentinţa civilă nr. 791 din 18 aprilie 2001, Tribunalul Galaţi a respins acţiunea reclamantului pentru daune moratorii, transformat în A.P.A.P.S., reţinând că aceasta nu s-a mai prezentat în instanţă şi n-a depus calculul daunelor moratorii pretinse, astfel cum s-a stabilit prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nemotivat, prin Decizia civilă nr. 602 din 29 august 2001 a Curţii de Apel Galaţi.
Instanţa de apel a reţinut că apelanta nu şi-a motivat în fapt şi în drept apelul, dar, din conţinutul actelor dosarului, rezultă că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, iar raporturile dintre părţi au fost complet analizate.
Nemulţumită de această decizie, reclamanta A.P.A.P.S. a declarat recurs, solicitând casarea ei, iar pe fond obligarea pârâtei la plata dobânzilor bonificate practicate de B.R.D pentru depozite pe termen de 1 an, în cuantum de 342.685.670 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susţine că apelul fiind o cale de atac devolutivă, instanţa trebuia să se pronunţe în conformitate cu dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
În esenţă, recurenta critică Decizia din apel pe motiv că s-a reţinut greşit că ea n-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între prejudiciu şi fapta culpabilă a debitorului, dobânzile solicitate curgând de drept, potrivit art. 43 C. com.
Cât priveşte cuantumul dobânzilor, recurenta susţine că acestea trebuiau raportate la dobânzile practicate de B.R.D pentru depozite pe termen, la această bancă ea având conturi deschise până la 8 aprilie 1999, când s-au transferat la Trezoreria sectorului 1 Bucureşti.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Din actele dosarului de apel rezultă că apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, a se vedea minuta întocmită, iar menţiunea făcută în Decizia redactată, că apelul este respins ca „nemotivat", cuprinde ştersături şi modificări ce nu poartă semnătura membrilor completului, motiv pentru care nu vor fi ţinute în seamă în temeiul dispoziţiilor art. 265 C. proc. civ.
De altfel, din considerentele deciziei recurate rezultă că instanţa a analizat pe fond apelul nemotivat de parte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., contrar celor susţinute de recurentă în recursul său.
Celelalte critici ale recurentei, privitoare la legătura de cauzalitate dintre fapta culpabilă a debitorului şi prejudiciu, nu-şi găsesc suportul în Decizia din apel, iar recurenta le invocă, fără a avea în vedere că, în primul ciclu procesual, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că ea este îndreptăţită atât la dividende, care, de altfel, i-au şi fost acordate, cât şi la daune moratorii, singurul capăt de cerere pentru care s-a reluat judecata în temeiul deciziei nr. 4908 din 17 octombrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Instanţa de recurs a stabilit prin această decizie că reclamanta este îndreptăţită la dobânda la vedere practicată de B.R.D., casând şi dispunând reluarea judecăţii pentru ca reclamanta să aibă posibilitatea să dovedească acest cuantum, probă pe care, însă, nu a făcut-o.
Aşadar, recurenta nu mai poate pretinde acum o altă dobândă decât cea stabilită prin Decizia nr. 4908/2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, deoarece s-ar încălca autoritatea lucrului judecat, cât şi dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În speţă, s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit cuantumul dobânzii la vedere practicată de B.R.D., aşa încât cererea privind daunele moratorii i-a fost respinsă.
Pe parcursul soluţionării recursului, la 7 noiembrie 2002, recurenta a solicitat termen pentru a proba cu acte acest cuantum, dar ulterior nu s-a mai prezentat şi nu a făcut această dovadă.
În consecinţă, Curtea apreciază că recursul formulat şi întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat, motiv pentru care îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S., împotriva deciziei nr. 602 din 29 august 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2921/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2923/2003. Comercial → |
|---|
