CSJ. Decizia nr. 2945/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2945/2003
Dosar nr. 6361/2001
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1397/2000 la Tribunalul Dolj, reclamanta F.C.P. Craiova a chemat în judecată pe pârâţii, Consiliul Judeţean Dolj, sectorul de servicii publice, şi pe M.D., pentru a fi obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie spaţiul comercial de la parterul blocului cu 4 apartamente din comuna B., judeţul Dolj sau să-i restituie contravaloarea acestui imobil la valoarea de circulaţie.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, faţă de pârâtul M.D., pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate, întrucât este străin convenţiei încheiate în anul 1987, care s-a încheiat între reclamantă şi Consiliul Judeţean Dolj.
Cu privire la aceasta din urmă s-a reţinut că reclamanta nu poate invoca un drept de proprietate asupra unui imobil care nu există, iar dreptul de creanţă este prescris prin scurgerea a mai mult de 3 ani de la data naşterii sale.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 460 din 17 mai 2001, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea faţă de pârâtul, Consiliul Judeţean Dolj şi l-a obligat la plata sumei de 228.964.918 lei, reprezentând despăgubiri, precum şi la 19.455.400 lei cheltuieli de judecată.
A respins acţiunea faţă de pârâtul M.D.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că vânzarea imobilului s-a făcut în baza Hotărârii nr. 52 din 14 septembrie 1997, iar suma obţinută trebuia împărţită între Consiliul Judeţean şi F.C.P.
Deci, reclamanta nu a devenit proprietara părţii din imobil achitată, întrucât instituţia nu a fost finalizată şi predată, dar la data de 14 septembrie 1997 s-a născut pentru aceasta un drept de creanţă pentru suma ce-i revenea în raport cu aportul adus.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit că suma reactualizată, datorată de pârâtul, consiliul judeţean, către reclamantă este de 22.964.918 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, Consiliul Judeţean Dolj, sectorul de servicii publice, criticând-o pentru următoarele considerente:
- Decizia atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, atunci când s-a reţinut că a vândut imobilul, întrucât, în realitate, nu a intervenit nici o vânzare, pârâtul M.D. schimbând destinaţia bunului.
- Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât dreptul la acţiune al reclamantei pentru prezentul solicitat s-a prescris, instanţa reţinând greşit că termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 14 septembrie 1997.
- instanţa nu s-a pronunţat asupra un or dovezi administrate (contract de asociere, adresa nr. 2232/1998) care aveau relevanţă în dezlegarea corectă a pricinii.
Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Instanţa de apel a arătat clar, în Decizia recurată, motivele de fond şi de drept pe care se sprijină aceasta, motive ce sunt în concordanţă cu probele administrate în cauză.
Recurentul recunoaşte vânzarea imobilului către M.D. în întâmpinarea pe care a depus-o în dosarul Judecătoriei Craiova nr. 10127/2000, unde a arătat că aceasta a fost hotărâtă de consiliul judeţean, prin Hotărârea nr. 52/1997, împrejurare reţinută în mod corect de instanţa de apel.
În mod just a reţinut instanţa de apel că acţiunea reclamantei nu este prescrisă, întrucât termenul de prescripţie începe să curgă de la data vânzării şi nu din anul 1988, cum susţine recurentul, deoarece la acea dată realizarea construcţiei nu se mai putea face în condiţiile stabilite iniţial.
Or, cum vânzarea s-a hotărât, la 14 septembrie 1997, termenul de prescripţie nu putea să înceapă să curgă mai devreme de această dată, aşa încât, faţă de data înregistrării acţiunii, 4 aprilie 2000, dreptul la acţiune nu este prescris.
Instanţa a făcut o analiză minuţioasă a tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv a celor invocate de recurent, probe din care rezultă, fără dubiu, că reclamanta nu poate recupera sumele respective de la pârâtul M.D., întrucât nu are nici un raport juridic cu acesta.
Aşa fiind, acţiunea reclamantei este întemeiată, aşa încât, în mod corect, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 228.964.918 lei stabilită în baza expertizei efectuată în cauză.
În consecinţă, Decizia atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care Curtea, în conformitate cu art. 316 şi 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, Consiliul Judeţean Dolj, sectorul de servicii publice Craiova, împotriva deciziei nr. 460 din 17 mai 2001 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2943/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2947/2003. Comercial → |
|---|
