CSJ. Decizia nr. 2955/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2955/2003
Dosar nr.8023/2000
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 21 octombrie 1993, reclamanta, SC A.T. SA Braşov, a cerut obligarea pârâtelor: 1) SC R.T. SA Bucureşti, 2) B.R.C.E. – S.A. Bucureşti, 3) Ministerul Turismului Bucureşti, 4) Ministerul Comerţului - Departamentul Comerţului Exterior Bucureşti, 5) Banca Naţională a României Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Bucureşti la plata sumei de 153.657.347 lei, reprezentând diferenţe nefavorabile la importul unor produse.
În motivarea cererii, s-a susţinut că, la 11 aprilie 1990, primul ministru a aprobat Nota Ministerului Turismului de a se importa 17 autocare M.B.S., iar ca urmare, Ministerul Comerţului Exterior a prevăzut în plan suma de 3.050.000 dolari S.U.A.
Importul s-a realizat de comisionara-reclamantă SC A.T. SA Braşov, ca urmare a contractului de comision încheiat cu beneficiara importului, SC R.T. SA Bucureşti, prin încheierea la extern a contractului de vânzare-cumpărare cu furnizoarea OGC.M.B. Germania.
SC A.T. SA a încasat integral de la beneficiara pârâtă SC R.T. SA – contravaloarea autocarelor la cursul de schimb de 12,41 lei pe marca germană, din care s-au achitat avansul de 15% şi primele patru rate, însă, pentru restul ratelor, urmare a devalorizării monedei naţionale, fondurile acordate nu au fost îndestulătoare, astfel că plata preţului revine beneficiarei de import sau pârâtelor implicate în aprobarea şi derularea importului.
La 1 iunie 1994, pârâta B.R.C.E. a formulat cerere reconvenţională împotriva reclamantei SC A.T. SA Braşov, pentru suma de 823.629 de mărci germane – rate, capital şi dobânzi externe, modificată succesiv pe măsura intervenirii scadenţei ratelor de finanţare şi a dobânzilor aferente.
În susţinerea cererii, s-a arătat că avansul de 15% din preţul mărfii, reprezentând 705.000 de mărci germane, s-a achitat, la 6 iunie 1990, prin transformarea în mărci germane a 8.7499.050 lei, la cursul de 12,41 lei pentru o marcă germană, iar diferenţa de preţ, de 3.995.000 de mărci germane, s-a finanţat de B.H.F. în temeiul convenţiei de creditare aferentă contractului de vânzare-cumpărare A.T. – M.B., care prevedea că restul de 85% din preţ să se ramburseze în 10 rate egale, scadente semestrial, cu dobânda fixă de 9,65%.
B.R.C.E. a restituit finanţarea către banca B.H.F. – rate şi dobânzi, prin afectarea fondurilor valutare proprii, urmând să recupereze sumele din disponibilităţile în lei la A.T., la cursul de schimb de la data scadenţei plăţilor externe către B.H.F.
S-au recuperat primele 5 rate cu dobânzile aferente – 2.758.147,45 de mărci germane, rămânând, conform precizărilor ulterioare, de restituit restul de 5 rate şi dobânzi în sumă de 2.257.449,26 de mărci germane, la plata cărora a cerut obligarea reclamantei.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 5223 din 27 noiembrie 1998, a admis în parte acţiunea faţă de pârâta SC R.T. SA, în sensul obligării acesteia la plata sumei de 153.657.347 lei debit, cu 17.163.275 lei cheltuieli de judecată, fiind respinsă acţiunea faţă de celelalte pârâte, SC B.X. SA B.N.R., Ministerul Turismului, Ministerul Finanţelor, Ministerul Comerţului – Departamentul Comerţului Exterior.
A fost respinsă cererea conexă ca nefondată.
Prin aceiaşi hotărâre a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta B.X., ca nefondată.
Instanţa a respins excepţiile pârâtelor privind lipsa calităţii procesuale pasive şi autoritatea de lucru judecat.
În fond a reţinut că pârâta SC R.T. SA, în calitate de comitent şi beneficiar de import, are obligaţia suportării preţului mărfii, inclusiv daunele rezultate din influenţele nefavorabile rezultate din devalorizarea monedei naţionale faţă de moneda de plată.
S-a mai reţinut că, prin aplicarea Normelor metodologice nr. 7196 din 29 mai 1992 ale Ministerului Finanţelor, influenţele rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe se reflectă în majorarea capitalului social al pârâtei SC R.T. SA, care trebuie să suporte şi diferenţele nefavorabile de curs valutar.
În ce priveşte cererea reconvenţională, respingerea acesteia a fost motivată de lipsa dovezilor că reclamanta a fost de acord cu încheierea contractului de creditare cu banca germană, reclamanta nefiind parte în acel contract.
Cererea conexă, prin care reclamanta a cerut obligarea SC R.T. SA şi Ministerul Turismului la plata sumei de 2.271.783 de mărci germane, a fost respinsă ca nedovedită, neexistând probe din care să rezulte plata acestei sume de către reclamantă, deci, inexistenţa daunei.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanta, SC A.T. SA, şi pârâtele, SC R.T. SA şi B.X.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 646 din 25 februarie 2000, cu încheierea de îndreptare din 6 septembrie 2000, a admis apelul reclamantei SC A.T. SA Braşov, a schimbat în parte sentinţa instanţei de fond şi a admis în parte acţiunea, în sensul obligării în solidar cu pârâta SC R.T. SA şi a B.C.R. şi Ministerul Finanţelor la plata sumei admise.
Au fost respinse apelurile pârâtei A.V.A.B. şi SC R.T. SA, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata sumei de 2.101.882 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri, culpa B.C.R. (B.X.) care, deşi era în posesia tuturor aprobărilor şi a fondurilor valutare – 3.050.000 dolari S.U.A., nu a dat curs plăţilor la extern, ci a apelat la contractul de creditare cu banca germană.
Că a efectuat plata diferenţei de preţ, de 85%, nu la data prevăzută în contractul în cauză şi a aprobărilor guvernamentale din 1990, ci, la un interval mai mare, cu costuri mai mari, faţă de fluctuaţia valutară şi dobânzile percepute de banca germană.
S-a reţinut şi culpa Ministerului Finanţelor, prin nedecontarea diferenţelor de curs valutar şi neurmărirea derulării contractului şi a modalităţilor de plată.
În ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa a reţinut că este nefondată, B.X. fiind culpabilă de neexecutarea întocmai a aprobărilor Ministerului Finanţelor.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs:
1) A.V.A.B. Bucureşti - succesoare cu titlu particular a B.X., în legătură cu pretenţiile din cererea reconvenţională.
S-a susţinut nelegalitatea deciziei atacate, întrucât pârâtele, B.N.R., M.C.I., B.C.R. şi M.F. nu au fost citate în apel.
Pe fond, a fost criticată soluţia de respingere a cererii reconvenţionale, întrucât:
- contractul de finanţare externă încheiat cu banca germană a fost urmarea mandatului dat de A.T., determinat de clauzele contractului extern de vânzare-cumpărare a celor 17 autocare încheiat de A.T. cu vânzătoarea M.B., în care s-a prevăzut plata unui avans de 15%, iar diferenţa de 85%, din preţul total de 3.995.000 de mărci germane, va fi plătit în structura convenţiei de credit între B.R.C.E. şi o bancă europeană. Deci, nu s-a eliberat valuta din fondul valutar al statului pentru 85%, astfel că, greşit instanţa reţine că se putea face şi plata celor 85% din fondurile alocate către SC R.T. SA, finanţarea nefiind asigurată în valută.
Ca urmare, s-a apelat la creditarea externă, iar banca germană, achitând creditul către M.B., a achitat în rate diferenţa celor 85% din preţ către B.X., A.T. a achitat 4 rate semestriale din cele 10 rate, astfel că A.V.A.B., care a preluat creanţele B.X. este păgubită prin nerambursarea ratelor şi a dobânzilor aferente achitate băncii germane, în sumă de 2.257.449,26 de mărci germane.
2) Recurenta-pârâtă B.C.R., ca succesoare a B.X., prin recursul timbrat şi declarat în termen a cerut, în esenţă, menţinerea sentinţei instanţei de fond, răspunderea SC R.T. SA fiind întemeiată, conform contractului de comision, a contractului extern de vânzare-cumpărare, pe temeiul căruia s-a încheiat de B.X. convenţia de creditare cu banca germană B.H.F., privind rambursarea creditului în rate, astfel că influenţele nefavorabile determinate de cursul valutar leu / marcă germană, cad în sarcina beneficiarului de import al produselor.
3) Au mai declarat recurs reclamanta SC A.T. SA Braşov şi SC R.T. SA Bucureşti.
4) Ministerul Finanţelor a declarat recurs la 23 august 2000, iar în şedinţa din 20 mai a cerut casarea deciziei atacate, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu a figurat ca parte în dosarul din apel, nefiind citată, astfel că nu a fost prezentă la dezbateri.
Prin întâmpinarea depusă la 2 noiembrie 2001, pârâta B.N.R. susţine că, la judecarea apelurilor, nu a fost niciodată citată de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin încheierea din 14 noiembrie 2002, Curtea a dispus introducerea în cauză a Guvernului României – Secretariatul General, întrucât, prin OG nr. 75 din 13 iunie 2002, Departamentul Comerţului Exterior din cadrul Ministerului Afacerilor Externe s-a reorganizat ca Departament de Comerţ Exterior, structură fără personalitate juridică în aparatul de lucru al Guvernului, subordonat Primului - ministru.
În apărare Guvernul României, prin notele scrise depuse în şedinţa din 12 decembrie 2002, a cerut să se reţină lipsa calităţii procesuale pasive, întrucât Departamentul de Comerţ Exterior, care nu are personalitate juridică proprie, funcţionează, conform HG nr. 765/2002, în Aparatul de lucru al Guvernului, subordonat Primului-ministru, iar nu în subordinea Secretariatului Guvernului.
Această excepţie urmează a fi respinsă, întrucât, potrivit OG nr. 75/2002, persoana juridică în cadrul căreia funcţionează D.C.E. este Guvernul României, care bine a fost citat prin Secretariatul General şi care este pârât în locul Ministerului Afacerilor Externe.
Curtea, asupra recursurilor, reţine:
Conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Examinând actele dosarului se constată că pârâta-recurentă Ministerul Finanţelor – precum şi pârâtele B.N.R., M.C.I. – Departamentul Comerţului Exterior, Ministerul Turismului – nu au fost citate, nefigurând ca părţi în proces, fiind lipsite de dreptul de a-şi asigura apărarea.
Potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Aceste dispoziţii procedurale sunt de natură să asigure respectarea unor principii fundamentale ale procesului civil, contradictorialitatea şi dreptul la apărare, nerespectarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 5 şi art. 315 alin. (2) C. proc. civ., Decizia atacată, fiind pronunţată cu nerespectarea formelor procedurale, urmează să fie casată, urmând să se reia judecata apelurilor formulate de părţi.
Motivele de recurs formulate de A.V.A.B. şi B.C.R., privind fondul pricinii – plata produselor importate în raport cu contractul extern de vânzare-cumpărare, contractul de creditare, proporţia asigurării fondurilor valutare şi suportarea influenţelor nefavorabile, vor fi analizate în faţa instanţei de rejudecare a apelurilor.
Cu privire la recursul reclamantei, urmează să fie anulat, ca insuficient timbrat, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, întrucât, deşi citată să depună taxa de timbru în sumă de 92.245.432 lei, nu s-a conformat.
Se va anula ca insuficient timbrat şi recursul pârâtei SC R.T. SA Bucureşti, care nu a depus taxa judiciară de timbru de 4.895.648 lei şi 50.000 lei timbru judiciar, deşi i s-a pus în vedere, prin citaţia emisă, pentru termenul din 2 aprilie 2002
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României – Secretariatul General Al Guvernului.
Admite recursurile declarate de pârâtele A.V.A.B. Bucureşti, B.C.R. Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Bucureşti, împotriva deciziei nr. 646 din 25 februarie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel pentru rejudecare.
Anulează, ca insuficient timbrate, recursurile declarate de pârâta SC R.T. SA Bucureşti şi reclamanta SC A.T. SA Braşov, împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2952/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2956/2003. Comercial → |
|---|
