CSJ. Decizia nr. 2952/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2952/2003
Dosar nr. 7886/2001
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, sub nr. 7055/1999, reclamanta SC G.C.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC O.C.C.I. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 130.097.046 lei, reprezentând plăţi neefectuate, diferenţă de curs valutar şi penalităţi de întârziere, precum şi la plata sumei de 5.816.941 lei, taxă judiciară de timbru şi 5.000 lei timbru judiciar.
Prin sentinţa civilă nr. 8078 din 5 decembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 63.530.742 lei despăgubiri civile şi la 3.768.230 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, la data de 4 martie 1998, între reclamantă, în calitate de subantreprenor şi pârâtă, în calitate de antreprenor general, s-a încheiat un contract de subantrepriză, având ca obiect executarea unei instalaţii de climatizare şi ventilare la imobilul situat în Bucureşti, valoarea estimativă a contractului fiind de 89.995 dolari SUA exclusiv T.V.A.
Suma de 23.512.396 lei, solicitată de reclamantă, reprezintă, conform contractului, garanţie de bună execuţie şi care este scadentă la 24 de luni de la finalizarea lucrărilor, respectiv, 30 septembrie 2000, urmând ca, după această dată, să fie plătită de către pârâtă, dacă nu vor fi probleme de calitate.
Întrucât preţul contractului a fost stabilit în dolari S.U.A., iar pârâta şi-a îndeplinit cu întârziere obligaţiile contractuale, reclamanta este îndreptăţită, conform art. 1084 şi 1086 C. civ., la diferenţa de curs valutar, calculate de expertiză la 29.966.919 lei.
Pârâta datorează şi penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere a plăţii preţului, calculate de expertiză la suma de 33.563.823 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, SC G.C.S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în motivarea acestuia următoarele:
Apelul priveşte suma de 66.566.304 lei, ce nu a fost acordată prin sentinţa atacată.
Judecătorul cauzei nu a analizat nici una din probele administrate de apelantă. De asemenea, instanţa de fond a preluat neştirbite concluziile expertizei, acordând numai sumele pe care expertul le-a considerat legale. Această expertiză nu a fost cerută de părţi şi ambele au formulat obiecţiuni la care expertul, neînţelegând să mai răspundă, au renunţat.
Suma de 66.566.304 lei este compusă din: 23.512.396 lei, reprezentând garanţie de bună execuţie, nelegal reţinută de pârâtă; 19.700.243 lei, reprezentând parte din diferenţa de curs valutar pretinsă şi 23.353.665 lei, reprezentând parte din penalităţile de întârziere pretinse.
Cu privire la suma de 23.512.396 lei se arată că, potrivit art. 4.4, garanţia de bună execuţie se va restitui 50% la terminarea lucrărilor şi 50% după eliberarea certificatului de recepţie finală, fapt care s-a realizat prin procesul-verbal nr. 987 din 30 septembrie 1998. Deşi constată că, la 30 septembrie 2000, această sumă trebuia plătită, totuşi, instanţa de fond nu îi acordă suma. Faptul că art. 6.1 din contract arată care este perioada de garanţie (de 2 ani), aceasta nu trebuie să ducă la concluzia că garanţia este plătibilă la sfârşitul perioadei de garanţie, ci după semnarea procesului–verbal de recepţie finală.
Suma de 19.700.243 lei, reprezentând diferenţă curs valutar, nu a fost acordată, pentru că nu a stabilit-o expertul, deşi neacordarea ei vine în contradicţie cu motivarea că, dat fiind faptul că preţul a fost stabilit în dolari, reclamanta este îndreptăţită la diferenţa de curs valutar. La acţiune este ataşat un tabel de calcul al acestei diferenţe, pe care expertiza nu îl ia în considerare, aşa cum nici pârâta nu formulează alte apărări în afara aceleia că reclamanta nu a emis factură. Întrucât expertiza a fost contestată, rezultă că ceea ce s-a pretins este corect.
Cu privire la suma de 23.353.665 lei, reprezentând penalităţi, se arată că greşit expertiza a considerat că acestea nu sunt datorate pentru întârzierea în plată a sumei de 23.512.396 lei, astfel că pârâta datorează penalităţi de 59.917.488 lei, în total.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI comercială, prin Decizia nr. 1054 din 20 iunie 2001, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâta şi la plata sumei de 23.512.396 lei, garanţie de bună execuţie, cu 1.925.991 lei cheltuieli de judecată aferente şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI comercială, prin Decizia nr. 1054 din 27 iunie 2001, a admis apelul reclamantei şi, în consecinţă, a schimbat în parte sentinţa tribunalului, în sensul că va obliga pârâta şi la plata sumelor de 23.512.396 lei garanţie de bună execuţie şi la 1.925.991 lei cheltuieli de judecată aferente.
S-au menţinu celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a obligat intimata pârâtă la 962.995 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a avut în vedere următoarele:
Curtea de apel a reţinut, referitor la suma de 23.512.396 lei, reprezentând garanţie de bună execuţie, că, în mod nelegal, tribunalul nu a acordat-o, deşi a constatat că aceasta era scadentă, încă de la data de 30 septembrie 2000.
Conform art. 4.4 din contractul încheiat între părţi, garanţia de bună-execuţie se va restitui subantreprenorului, pe baza notificării Antreprenorului General către agentul bancar, în proporţie de 50% la terminarea lucrărilor şi 50% după eliberarea certificatului de recepţie finală, anume, după 24 de luni de la data finalizării lucrărilor. Or, procesul-verbal de recepţie finală nr. 987 a fost încheiat la data de 30 septembrie 1998, astfel că, la data pronunţării sentinţei civile apelate, în cauză, suma respectivă era scadentă.
Cu privire la sumele de 19.700.243 lei, reprezentând parte din diferenţa de curs valutar, respectiv, 23.353.665 lei, reprezentând parte din penalităţile de întârziere pretinse, Curtea apreciază că motivele invocate nu sunt fondate, întrucât, în cauză, a fost întocmită o expertiză de specialitate, care a stabilit cuantumul sumelor pretinse, cu acest titlu concluziile acesteia fiind menţinute de către expert şi prin răspunsuri la obiecţiunile formulate de ambele părţi.
Este nereală afirmaţia reclamantei că datorită faptului că expertul a întârziat să răspundă la obiecţiuni, ulterior, s-a renunţat, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, expertul a comunicat răspunsul său.
Este, de asemenea, lipsit de relevanţă faptul că expertiza a fost dispusă din oficiu, întrucât, potrivit art. 129 C. proc. civ., judecătorul poate ordona administrarea de probe pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Este adevărat că reclamanta a ataşat la cererea de chemare în judecată şi tabelul de calcul al diferenţelor de curs valutar, respectiv, al penalităţilor de întârziere, dar, în cauză, întocmindu-se un raport de expertiză contabilă, fiind, aşadar, o lucrare de specialitate, în mod corect, instanţa de fond a ţinut seama de concluziile acesteia.
În măsura în care concluziile expertizei nu conveneau reclamantei, avea posibilitatea solicitării încuviinţării unei noi expertize.
În contra celei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând soluţia pronunţată în apel pentru nelegalitate şi netemeinice, pentru motivele prevăzute de art. 304, pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că greşit nu i-au fost acordate sumele de 19.700.243 lei diferenţă de curs valutar şi 23.353.665 lei penalităţi de întârziere, că expertul nu a răspuns la obiecţiuni şi nici nu a fost pus în discuţia părţilor.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea încheierii de şedinţă din 3 octombrie 2000, rezultă că instanţa de fond a încuviinţat obiecţiunile efectuate la raportul de expertiză, formulate de ambele părţi, după care s-a dispus comunicarea cu adresă la expertul contabil, pentru a răspunde la obiecţiunile depuse de părţi (dosar apel).
Urmare acestei măsuri, dispuse de instanţa de judecată, expertul a depus la instanţă, la 6 noiembrie 2000, dosar fond, răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză contabilă, aşa încât susţinerea recurentei, că nu a fost depus răspunsul la obiecţiunile formulate, este nefondată.
Cu privire la sumele neacordate, de 23.353.665 lei penalităţi de întârziere, şi 19.700.243 lei diferenţă curs valutar, legal şi temeinic a stabilit instanţa de apel că nu sunt datorate, în baza expertizei efectuată în cauză.
Aşa fiind, criticile formulate de reclamantă sunt nefondate, situaţie în care, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, SC G.C.S. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1054 din 20 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VI comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2951/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2955/2003. Comercial → |
|---|
