CSJ. Decizia nr. 2981/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2981/2003

Dosar nr. 231/2003

Şedinţa publică din 10 iunie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 118 din 25 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor E.M. şi EV., pe temeiul din art. 19 şi 25 alin. (2) din Legea nr. 409/2001 şi art. 399 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu au achitat cauţiunea de 20% din activul bancar supus valorificării şi litigios, în valoare de 3.714.800,06 dolari S.U.A., reprezentând creanţă A.V.A.B. faţă de pârâta-debitoare SC O.I., a cărei restituire a fost garantată de reclamanţi.

Contra sentinţei au declarat recurs reclamanţii, pe baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând:

- să se ia act de renunţarea expresă a lor la primele două capete de cerere – constatarea nulităţii absolute a contractului de fidejusiune a liniei de credit şi a contractului de cesiune de creanţe şi

- reţinerea spre judecare numai a nulităţii contractului de ipotecă de rangul I nr. 471 din 20 ianuarie 1999 şi stabilirea unei cauţiuni de 20% „din valoarea fondului ce face obiectul contractului de ipotecă (...)",

- iar, în principal, să se constate că obiectul acţiunii nu implică o asemenea cauţiune, întrucât dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 409/2001 nu se aplică.

Recursul este nefondat.

Reclamanţii sunt codebitori garanţi faţă de A.V.A.B., creditorul urmăritor al sumei datorate, în valoare de 3.714.800,56 dolari S.U.A.

Prin acţiune, aceştia cheamă în judecată codebitoarea A.V.A.B. pentru a se declara nule cele trei contracte şi, astfel, a se anihila urmărirea lor ca debitori, precum şi efectele obligaţiilor asumate.

Dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 409/2001 sunt aplicabile în raport cu obiectul acţiunii şi de scopul urmărit, în realitate, contestându-se titlurile executorii ale A.V.A.B., astfel că, în mod corect, prima instanţă a fixat cauţiunea şi, apoi, a respins acţiunea pentru neîndeplinirea acestei condiţii.

Renunţarea la judecata primelor două cereri, în recurs, este ineficientă şi nu poate duce la casarea ori modificarea sentinţei şi fixarea cauţiunii, aşa cum solicită recurenţii reclamanţi, chiar dacă instanţa de recurs are prerogativele conferite de art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii E.M. şi E.V. împotriva sentinţei civile nr. 118 din 25 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2981/2003. Comercial