CSJ. Decizia nr. 2975/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2975/2003
Dosar nr. 2639/2002
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 146 din 14 ianuarie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată de Primăria municipiului Bucureşti – D.S.A.F.I. şi a obligat pe pârâta SC R.L.V.B. SA la plata sumei de 190.094.863 lei, reprezentând contravaloarea chiriei restante şi T.V.A. pe perioada 1 octombrie 1996 – 7 octombrie 1997, respingând cererea de plată a contravalorii chiriei şi T.V.A. pe perioada 7 octombrie 1997 – februarie 1999, precum şi cererea de plată a penalităţilor ca nefondată.
În motivarea sentinţei se reţine că, în baza contractului de închiriere nr. 12/1992, reclamanta este îndreptăţită la contravaloarea chiriei şi T.V.A. pentru perioada 1 octombrie 1996 – 7 octombrie 1997, contractul fiind în vigoare, dar nu şi pentru perioada următoare, până în februarie 1999, deoarece contractul a fost reziliat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, prin Decizia nr. 139 A din 15 octombrie 2002, în fond, după casarea deciziei nr. 2045 din 30 iunie 2000, pronunţată de această instanţă, prin Decizia nr. 2585 din 20 aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Primăria municipiului Bucureşti – D.S.A.F.I. împotriva sentinţei.
În considerentul deciziei se confirmă motivarea instanţei de fond, în sensul că pârâta nu poate fi obligată la plata chiriei în baza unui contract reziliat prin hotărâre judecătorească, reclamanta nesolicitând despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a spaţiului închiriat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., criticile sale vizând, în esenţă:
- ignorarea de către instanţă a motivării în fapt a acţiunii, astfel cum a fost ea precizată, în care se face referire atât la chirie, cât şi la contravaloare folosinţă spaţiu.
- penalităţile solicitate au fost calculate în temeiul Hotărârii Consiliului General al municipiului Bucureşti nr. 52/1999 şi 213/1997, nefiind, deci, necesară înscrierea clauzei penale în contractul de închiriere.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Instanţa de fond a fost învestită cu o acţiune în pretenţii, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 742.277.119 lei cu titlu generic de chirie restantă, penalităţi, T.V.A.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că, prin sentinţa nr. 3582 din 7 octombrie 1997 a Tribunalului Bucureşti, contractul de închiriere nr. 12/1992 a fost reziliat, dar pârâta, ulterior acestui fapt, a continuat să folosească spaţiul „fără să plătească contravaloarea folosinţei acestuia", prejudiciind astfel bugetul local.
Prin urmare, constatarea deciziei atacate, că reclamanta nu a solicitat contravaloarea lipsei de folosinţă pentru perioada ce a urmat rezilierii contractului de închiriere, fiind greşită, Curtea va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea cererii în pretenţii în integralitatea sa.
Se vor avea în vedere, cu acest prilej, incidenţa prevederilor art. 725 alin. (2) teza a 2 a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Consiliul General al municipiului Bucureşti – D.S.A.F.I.
Casează Decizia nr. 139 A din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, cu trimitere spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2974/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2977/2003. Comercial → |
|---|
