CSJ. Decizia nr. 2997/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2997/2003
Dosar nr. 7988/2001
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 128 din 12 februarie 2001, pronunţată în dosarul nr. 8371/2000, Tribunalul Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC M.I. SRL, împotriva pârâtei SC A.I. SRL şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 16.665.005 lei, reprezentând preţ neachitat, precum şi 1.129.764 lei cheltuieli de judecată. A respins cererea privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în lipsa prezentării contractului, despre care ambele părţi au făcut vorbire, raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în formă simplificată, astfel că penalităţile solicitate nu se justifică, în lipsa unei clauze penale, care să fie fost dovedită prin act scris.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea sentinţei atacate şi respingerea în totalitate a acţiunii formulate de reclamantă.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 270/A din 20 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul. A acordat cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reprezentând onorariu avocat.
În considerentele acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că pârâta a preluat de la reclamantă cantitatea de 15 metri cubi de răşinoase, la preţul de 16.665.005 lei, preţ ce a fost facturat de aceasta, acceptat la plată de către pârâtă, dar neachitat. Constatând îndeplinite cerinţele art. 1313 C. civ., în ceea ce priveşte reclamanta, şi 1361 C. civ., în raport cu obligaţia pârâtei, pe de o parte, şi reţinând nerelevanţa în speţă a neexecutării contractului la extern de către pârâtă, pe de altă parte, instanţa de apel a menţinut soluţia de la fond, ca legală şi temeinică.
La data de 17 septembrie 2001, pârâta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recurenta nu şi-a motivat în drept recursul.
Criticile formulate de pârâtă privesc următoarele aspecte.
- instanţele ce au soluţionat cauza în fond şi apel au apreciat greşit că relaţiile comerciale dintre părţi s-au derulat în formă simplificată, având în vedere înscrisul depus de pârâtă la dosar, în faza procesuală a apelului;
- potrivit acestui act, reclamanta s-a angajat să livreze o cantitate nelimitată de marfă necesară prelucrării produsului finit, destinat exportului, or, livrând doar o cantitate de 15 metri cubi, şi-a încălcat obligaţiile asumate, cu consecinţa blocării exportului angajat de pârâtă.
Instanţele de judecată, mai susţine recurenta, nu au dispus nici citarea martorilor indicaţi în cauză, care ar fi fost în măsură să arate obligaţiile şi responsabilităţile părţilor contractante.
Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, cu trimitere spre rejudecare.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din actele dosarului rezultă că, între părţi, s-au derulat relaţii comerciale, concretizate în livrarea, la 31 august 1998, de către reclamantă a cantităţii de 15 metri cubi elemente gard din răşinoase, în valoare de 16.665.005 lei, facturate către pârâtă, cu actul nr. 0406026 din 21 august 1998, plata urmând a se face în 10 zile de la emiterea facturii.
În mod corect instanţele de judecată au reţinut că marfa a fost livrată către pârâtă, că aceasta a acceptat-o la plată, dar că nu a achitat preţul datorat, încălcând astfel prevederile art. 1361 C. civ.
Împrejurarea că livrarea unei atare cantităţi şi nu a uneia nelimitate, cum susţine recurenta că s-ar fi angajat reclamanta, nu este de natură a conduce la înlăturarea obligaţiei de plată, a celor 15 metri cubi de marfă, cât timp nu s-a contestat de către pârâtă această cantitate, care a fost recepţionată fără obiecţiuni, şi nici preţul facturat.
Susţinerea pârâtei, în sensul că prin livrarea parţială efectuată de reclamantă, s-ar fi produs daune în derularea contractului la extern, nu este relevantă cauzei, cum corect au apreciat instanţele ce au soluţionat cauza la fond şi în apel.
De altfel, pârâta are la îndemână calea unei acţiuni separate în recuperarea pierderilor suferite prin neonorarea contractului de export, cu respectarea cerinţelor unei astfel de acţiuni.
Prin urmare, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt întemeiate şi, pe cale de consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta SC A.I. SRL Bistriţa, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.I. SRL Bistriţa, împotriva deciziei nr. 270/A din 29 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2996/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3/2003. Comercial → |
|---|
