CSJ. Decizia nr. 2994/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2994/2003

Dosar nr. 7960/2001

Şedinţa publică din 11 iunie 2003

Asupra recursului se reţin următoarele;

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Botoşani, sub nr. 208/1997, SC C. SA Botoşani a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu SC E. SA, sucursala D.E.E. Botoşani, să oblige pârâta la plata sumei de 6.340.366.661 lei, reprezentând diferenţa dintre costurile realizate şi tariful aprobat pentru energia termică, potrivit HG nr. 553/1995, la 587.193.251 lei sumă inclusă nejustificat în balanţa SC C. SA, reprezentând contravaloare apă fierbinte, la 2.957.790.800 lei penalităţi la cele două sume, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 26 din 17 ianuarie 2000, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 8.256.712.009 lei, din care 6.340.366.661 lei reprezentând pierderi la activitatea energiei termice, 587.193.251 lei, sumă cuprinsă eronat în activul balanţei SC C. SA Botoşani şi suma de 1.329.152.097 lei penalităţi legale calculate până la 22 aprilie 1997.

Pârâta a mai fost obligată la 103.282.120 lei cheltuieli de judecată şi la 5.000.000 lei suplimentul de expertiză.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în raport cu Convenţia din 25 septembrie 1995 şi expertiza efectuată în cauză, că pârâta datorează sumele reprezentând pierderile la energie termică, suma cuprinsă în activul balanţei SC C. SA, penalităţile fiind, însă, de 1.329.152.087 lei, nu de 2.957.790.800 lei, cât s-a solicitat prin acţiune.

Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 169 din 5 aprilie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate.

SC E. SA Bucureşti, sucursala de D.E.E. Botoşani, a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului se arată, în esenţă, că:

- Hotărârile sunt nelegale, deoarece s-au interpretat greşit prevederile HG nr. 553/1995, la data publicării hotărârii respective SC C. SA era în administrarea efectivă a reclamantei, conform protocolului din 31 martie 1995. Hotărârea respectivă nu dispune revenirea la situaţia anterioară, fapt ce rezultă cu claritate din HG nr. 654 din 27 iulie 1995. Dispoziţiile ei nu sunt aplicabile pentru SC C. SA Botoşani, fapt ce rezultă şi din HG nr. 461/1995;

- Atât la fond, cât şi în apel, au invocat nulitatea convenţiei din 25 septembrie 1995, încheiată de R.E.N.E.L., cu nerespectarea principiului specialităţii, convenţia respectivă nu a fost respectată de reclamantă.

- Nu s-a ţinut seama de faptul că reclamanta nu are interes în promovarea acţiunii;

- Soluţia se întemeiază pe reţinerea greşită a dispoziţiilor HG nr. 461/1995, SC C. SA Botoşani fiind în administrarea şi gestionarea Consiliului Local municipal Botoşani, în activitatea de producere, livrare şi distribuire a energiei termice, nu puteau fi aplicate, pentru activităţile respective, tarife tip R.E.N.E.L.;

- Ministerul Finanţelor, prin adresa nr. 145729 din 9 mai 1995, a dispus înregistrarea sumei de 6.340.366.361 lei în bilanţul R.A.M., nedând eficienţă juridică convenţiei din 25 septembrie 1995;

- Nu s-a ţinut seama de instanţe că suma mai sus menţionată reprezintă pierderea totală înregistrată de SC C. SA Botoşani pe perioada 1 aprilie – 31 decembrie 1995, nu numai pierderile aferente energiei termice, aşa cum se prevede prin convenţia din 25 septembrie 1995;

- Obligarea la plata sumei de 587.193.251 lei, reprezentând majorări de tarif de 0,2%, este, de asemenea, nelegală, cu privire la ea intervenind confuzia;

- Penalităţile în sumă de 1.329.152.097 lei, de asemenea, nu sunt datorate.

Recursul a fost respins pentru următoarele motive:

În baza HG nr. 95 din 13 februarie 1995, s-a dispus trecerea unor centrale electrice de termoficare din administrarea R.E.N.E.L. la Consiliile Locale municipale. În această situaţie a fost şi SC C. SA Botoşani, care a trecut în administrarea reclamantei.

Prin HG nr. 553 din 27 iulie 1995 a fost completată hotărârea mai sus menţionată, în sensul că s-a dispus continuarea administrării centralelor de la Bistriţa, Focşani şi Botoşani de către R.E.N.E.L., până la data de 31 decembrie 1995.

La data publicării HG nr. 553/1995, prin protocolul din 31 martie 1995, preluarea SC C. SA Botoşani de către reclamantă se realizase.

Din punct de vedere legal, având în vedere HG nr. 663/1995, aceasta trebuia să rămână în administrarea efectivă a R.E.N.E.L. până la data de 31 decembrie 1995, ceea ce însemna că trebuia să se practice tarifele R.E.N.E.L. pentru producerea şi livrarea energiei termice către populaţie.

Datorită faptului că, în realitate, pe perioada 1 aprilie – 31 decembrie 1995, centrala a rămas la R.A.M., dar s-au practicat, la producerea energiei termice, având în vedere dispoziţiile HG nr. 553/1995, şi livrarea acesteia către populaţie, tarifele R.E.N.E.L. fiind mult mai mici decât costurile înregistrate cu această activitate, pentru restabilirea legalităţii, s-a încheiat între reclamantă şi pârâtă Convenţia din 25 septembrie 1995, prin care acesta din urmă se obliga „să preia pierderile înregistrate ca urmare a diferenţelor între costurile realizate şi tariful aplicat pentru energia termică livrată populaţiei municipiului Botoşani până la data de 31 decembrie 1995, având în vedere prevederile HG nr. 553/1995", convenţie semnată şi de un reprezentant al guvernului.

Nu se poate reţine că, prin încheierea actului respectiv, pârâta şi-a depăşit capacitatea de folosinţă, fără încheierea unor acte prin care să-şi asume şi obligaţii de plată, funcţionarea sa ar deveni imposibilă, nu şi-ar putea îndeplini scopul în vederea căruia a fost înfiinţată.

Rezultă, deci, că părţile, prin voinţa lor, au dat eficienţă dispoziţiilor HG nr. 553/1995 şi nu pentru că instanţa a impus acest lucru, reţinând retroactivitatea acestora, pretinsa nerespectare a obligaţiilor asumate de reclamantă prin convenţie nefiind dovedită.

La pronunţarea soluţiei, instanţele au avut în vedere dispoziţiile HG nr. 553 din 27 iulie 1995 şi Convenţia părţilor din 29 septembrie 1995, acte ulterioare HG nr. 461 din iunie 1995, dar nu se poate reţine, chiar în această situaţie, că dispoziţiile HG nr. 461/1995 au fost încălcate, deoarece nu s-a dovedit acoperirea pierderilor ce fac obiectul acţiunii din bugetul Consiliului Local al municipiului Bucureşti, motiv pentru care exista interesul reclamantei în promovarea acţiunii.

Din expertiza dispusă şi efectuată în cauză, rezultă că suma de 6.340.366 lei, pretinsă de reclamantă cu titlu de „pierderi", a fost corect stabilită, că nu cuprinde decât acele pierderi la care pârâta s-a obligat prin convenţia din 25 septembrie 1995, iar faptul că Ministerul Finanţelor, prin adresa nr. 145729/1996 a dispus înregistrarea acesteia în bilanţul contabil al R.A.M. Botoşani nu poate constitui un motiv de înlăturare a drepturilor şi obligaţiilor asumate de părţi prin aceasta.

Obligarea pârâtei la plata sumei de 587.193.251 lei s-a făcut având în vedere dispoziţiile art. 96 pct. 1 din HG nr. 425 din 20 iulie 1994 şi concluziile raportului de expertiză, condiţiile confuziunii nefiind îndeplinite în cauză.

Potrivit convenţiei încheiate la 25 septembrie 1995, „pierderile vor fi acoperite pe baza deconturilor lunare prezentate de R.A.M. Botoşani". Având în vedere faptul că deconturile s-au depus la 11 octombrie 1995, 12 ianuarie 1996 şi 19 ianuarie 1996, penalităţile au fost calculate, conform expertizei, începând cu luna următoare depunerii acestora, ţinând seama de dispoziţiile Legii nr. 76/1992.

Pentru motivele arătate, reţinându-se legalitatea deciziei recurate, s-a respins, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA, sucursala de D.E.E. Botoşani, împotriva deciziei nr. 169 din 5 aprilie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2994/2003. Comercial