CSJ. Decizia nr. 3071/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3071/2003
Dosar nr. 6249/2001
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta O. Ol. împotriva deciziei nr.285 din 13 aprilie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia-Secţia Comercială.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta pârâtă O. O prin avocat N. G., lipsind intimaţii S.C. „O." SRL Tg. Mureş, T. G F.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat, după care, cauza fiind în stare de judecată, Curtea a acordat recurentei, cuvântul.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 aprilie 1998 cu modificările ulterioare, reclamantul T.G. F. şi intervenienta forţată S.C. „O". SRL Alba, au solicitat obligarea pârâtei O. O. la plata despăgubirilor în sumă de 95.068.393 lei şi a dobânzilor bancare aferente, reprezentând daune cauzate de pârâtă prin comerţul concurent prestat în defavoarea S.C. „O". SRL şi în favoarea societăţii „P I." SRL Alba, înfiinţată cu acest scop de O. A., soţul pârâtei.
Tribunalul Alba, prin sentinţa comercială nr.551/22 iulie 1998, a respins acţiunea ca prescrisă, reţinând că dreptul la despăgubiri, întemeiat pe dispoziţiile art.4 lit.i din Legea nr.11/1991 coroborat cu art.145 alin.2 din Legea nr.31/1990, s-a născut la 29 iulie 1994 când reclamantul a cunoscut faptele pârâtei comise în calitate de administrator al S.C." O." SRL iar acţiunea a fost promovată la 22 aprilie 1998, deci peste termenul de 1 an, fiind astfel tardivă.
Apelul reclamantului a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia comercială nr.132/11 februarie 1999, a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza aceluiaşi tribunal spre o nouă judecată, în cadrul căreia să fie soluţionată şi cererea de intervenţie forţată a S.C. „O." SRL Alba. De asemenea, să fie avută în vedere Decizia nr.225/1997 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Rejudecând în fond după desfiinţare, Tribunalul Alba, prin sentinţa comercială nr.519/26 mai 2000 a respins acţiunea reclamantului şi a intervenientei forţate.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că deşi dreptul la despăgubiri nu este prescris, acţiunea nu poate fi primită deoarece prejudiciul cauzat reclamantului a fost reparat conform deciziei civile nr.225/A/1997 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Sentinţa a fost atacată cu apel de reclamanţi, susţinându-se că greşit s-a reţinut că prejudiciul invocat în cauză are acelaşi izvor juridic cu drepturile băneşti cuvenite reclamantului în calitatea sa de fost asociat al S.C. „O."SRL, stabilire prin Decizia nr.225/A/1997 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Curtea de Apel Alba Iulia-Secţia Comercială şi contencios Administrativ, prin Decizia civilă nr.285 din 13 aprilie 2001, a admis apelul reclamantului T. G. F. şi intervenientei S.C. „O." SRL Alba, schimbând sentinţa atacată în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligării pârâtei la 49.541.710 lei, despăgubiri către reclamantul T. G. F., cu 10.087.710 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această ultimă hotărâre, instanţa a reţinut că pârâta a desfăşurat un comerţ concurent prin S.C. „P. I." SRL – înfiinţată de soţul acesteia- făcându-se vinovată de concurenţă neloială, încălcându-se prevederile art.192 al.2 din Legea nr.31/1990.
Daunele reclamate în cauză, datorate de pârâtă, nu privesc dividendele, ci profitul de care a fost lipsită intervenienta S.C. „O." SRL şi implicit T.G.F, calculat pe perioada neprescrisă de 3 ani, anterioare introducerii acţiunii, 22 aprilie 1998, deci începând cu 22 aprilie 1995.
Prin recursul declarat împotriva deciziei sus menţionate, în temeiul art.304 pct.9, pârâta a invocat prescripţia acţiunii.
S-a susţinut că termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă de la data săvârşirii faptei (art.12 din Legea nr.11/1991).
În speţă, reclamantul a susţinut că fapta prejudiciabilă s-a produs la data înfiinţării societăţii concurente, S.C. Perla Impex SRL, adică la 29 august 1994, dată în raport de care acţiunea introdusă la 22 aprilie 1998 este prescrisă.
Recursul este nefondat.
Problema în litigiu este momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru daunele produse prin concurenţă neloială săvârşită de un administrator, prin faptă directă sau prin altă persoană fizică sau juridică, respectiv dacă prescripţia începe să curgă de la data înfiinţării comerciantului concurent, după cum susţine recurenta pârâtă.
Sub acest aspect se reţine.
Potrivit art.7 din Decretul 167/1958, prescripţia începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune.
În cauză, determinant pentru naşterea dreptului la acţiune, nu este momentul constituirii societăţii comerciale concurente ci, desfăşurarea faptelor de concurenţă neloială.
Or, aceste fapte – după cum rezultă din verificările expertizei contabile efectuate în cauză- s-au desfăşurat în timp, succesiv, producându-se într-o perioadă începând cu înfiinţarea societăţii concurente, S.C." P. I."SRL şi pe parcursul activităţii.
Ca urmare, pentru fiecare activitate producătoare de prejudicii se naşte un termen distinct de prescripţie, astfel că acţiunea pentru daune este în termen formulată pentru o perioadă de 3 ani, anterioară introducerii acţiunii.
Întrucât hotărârea instanţei de apel a avut în vedere această modalitate de calcul a termenului de prescripţie, susţinerile pârâtei sunt nefondate, astfel că recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta O. O. împotriva deciziei nr.285 din 13 aprilie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia-Secţia Comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3070/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3073/2003. Comercial → |
|---|
