CSJ. Decizia nr. 3057/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3057/2003
Dosar nr. 860/2002
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta, Asociaţia Salariaţilor SC H.A. SA Suceava, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 157.104.000 lei, penalităţi pentru nerespectarea obligaţiei de efectuare a investiţiilor, conform contractului de vânzare nr. 678/1998.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa 348 din 26 aprilie 2001, a respins, ca nefondată, acţiunea, considerând că neexecutarea la termen a obligaţiilor asumate nu se datorează relei credinţe a pârâtei, ci imposibilităţii de a cumpăra terenuri pentru efectuarea investiţiei.
Curtea de apel Suceava, sesizată cu apelul declarat de reclamantă, a respins cererea ca nefondată, prin Decizia 492 din 17 decembrie 2001. Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta a vândut pachetul de acţiuni, pârâtei, prin contractul nr. 671/1998, care prevedea, la pct. 8.10.1, obligaţia cumpărătorului de a efectua investiţii în valoare de 738.000.000 lei. Întrucât obiectul de investiţii consta în construcţia unui complex de locuinţe, cumpărătorul nu a putut îndeplini obligaţia contractuală decât după desfiinţarea statutului juridic al terenului, respectiv, în anul 2000.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine astfel că pârâta nu a respectat clauzele contractuale, obligaţia de realizare a investiţiei fiind 31 decembrie 1999, sub pedeapsa unor penalităţi de 30%, iar considerarea bunei credinţe în executarea contractului este neîntemeiată, cât timp, unilateral, cumpărătorul a încercat modificarea contractului, diligentele pentru dobândirea terenului fiind ale unui bun proprietar şi singura clauză de exonerare de răspundere fiind forţa majoră ale cărei condiţii nu au fost îndeplinite.
Pe de altă parte, nu orice majorare de capital constituie executarea obligaţiei contractuale, ci numai aceea constând în procurarea de mijloace fixe şi lucrări de construcţii-montaj.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Prin contractul de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni, cumpărătorul s-a obligat a efectua investiţii pe o perioadă de 4 ani, conform anexei 4, forţa majoră fiind prevăzută ca exoneratoare de răspundere.
Dispoziţiile art. 8.10.1 din contract stabileau una dintre obligaţiile cumpărătorului – de a efectua investiţii pe o perioadă de 4 ani, eşalonată potrivit anexei la contract.
Caracteristica esenţială a contractelor sinalagmatice o constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce revin fiecărei părţi. Efectele specifice, care se întemeiază pe forţa obligatorie a contractului, (pacta sunt servanda) pot suporta, însă, abateri, când neexecutarea este cauzată de evenimente independente de voinţa părţilor.
Riscul contractului apare, aşadar, ca o consecinţă a imposibilităţii executării din cauze independente de orice culpă şi este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat. Regula, astfel menţionată, nu va permite celeilalte părţi să pretindă despăgubiri pentru neexecutare de la debitor.
Pe de altă parte, colaborarea între creditor şi debitor presupune, printre altele, executarea cu bună credinţă a convenţiilor.
Executarea cu întârziere a investiţiei la care s-a obligat pârâta a fost consecinţa imposibilităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare a suprafeţei de teren pe care urma să se edifice construcţia, imposibilitate determinată de statutul incert – la un moment dat – al proprietăţii acesteia.
Aplicând regulile generale privind executarea contractelor, care completează convenţia părţilor, instanţele de fond au dat o interpretare judicioasă atât situaţiei de fapt, cât şi clauzelor de neresponsabilitate, pronunţând soluţii legale şi temeinice.
Nici critica referitoare la natura investiţiei nu este întemeiată, pârâta edificând o construcţie care a majorat capitalul social cu 443.000.000 lei, clădire ce reprezintă mijloc fix şi lucrări de construcţii-montaj.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 492 din 17 decembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 492 din 17 decembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3055/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3058/2003. Comercial → |
|---|
