CSJ. Decizia nr. 31/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 31/2003
Dosar nr. 6740/2001
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 1 noiembrie 2000, reclamantul, Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca, a cerut ca, în contradictoriu cu pârâta B.A. S.A., sucursala Cluj Napoca, să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 1089 din 21 septembrie 1995 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 1.938.988.257 lei chirie restantă, rată inflaţie şi majorări de întârziere cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 265/ C din 12 februarie 2001, a respins acţiunea.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că reclamanta nu este îndreptăţită la chiria stabilită unilateral la 1 iulie 1999.
Prin apelul declarat, reclamanta a susţinut că chiria comunicată pârâtei, pentru a fi aplicată începând cu 1 iulie 1999, s-a întemeiat pe Hotărârea Consiliului local al Municipiului Cluj Napoca nr. 224 din 6 mai 1999, care a stabilit tarifele pentru spaţiile comerciale, diferenţiat pe activităţi, iar pentru localuri, bănci şi C.E.C., tariful era de 300.000 lei/mp pe lună, pârâta fiind somată să plătească chiria, conform noului tarif.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 671 din 11 iunie 2001, a respins apelul, ca nefondat.
S-a reţinut de către instanţa de apel că, potrivit contractului, chiria nu putea fi majorată.
Stabilirea nivelului chiriei, chiar prin hotărâre a Consiliului local, presupune o modificare unilaterală a dispoziţiilor contractuale care nu poate fi acceptată.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs susţinând că nu era admisibil ca, pe perioada închirierii, de 18 ani, chiria să rămână neschimbată, să nu se ţină seama de inflaţie.
Hotărârea Consiliului local care stabileşte nivelul chiriilor nu a fost atacată în contencios administrativ, astfel că, greşit nu a fost luată în considerare.
Recursul este întemeiat.
Instanţele de fond şi apel au respins cererea reclamantei de reziliere a contractului şi de plată a chiriei calculată, conform Hotărârii Consiliului local, reţinând că reclamanta nu este îndreptăţită să pretindă o chirie stabilită unilateral.
Analizând clauzele contractului de închiriere, se reţine că suprafaţa închiriată este de 453,52 mp, termenul închirierii este de 18 ani, cu începere de la 28 noiembrie 1994, fără a se stabili chiria lunară.
Prin art. 20 lit. b) din contract s-a prevăzut încetarea acestuia dacă negocierile dintre părţile contractante, privind noua chirie lunară, nu se finalizează în cel mult 15 zile de la solicitarea locatorului.
Rezultă că chiria aplicabilă este cea propusă de locator şi acceptată de locatară.
În speţă, locatoarea-reclamantă a solicitat chiria de 300.000 lei/mp pe lună, conform Hotărârii Consiliului local nr. 224 din6 mai 1999, cu începere de la 1 iulie 1999.
Această solicitare a locatoarei nu contravine clauzelor contractului, nu este o modificare unilaterală având în vedere că, prin contract, părţile nu au stabilit cuantumul chiriei, aceasta fiind stabilită în raport de hotărârile Consiliului local.
Modalitatea de stabilire a chiriei în mod unilateral de către reclamantă, propusă pârâtei şi acceptată de aceasta, este confirmată chiar de pârâtă prin întâmpinare, între părţi nefiind încheiat, în ce priveşte cuantumul chiriei, un act sub forma înscrisului unic.
Ca atare, nu se poate imputa reclamantei modificarea unilaterală a contractului.
Chiria fiind stabilită prin hotărâre a Consiliului local, neatacată pe căile legale, pârâta putea s-o accepte sau, în caz de refuz, conform art. 7, contractul înceta cu consecinţa eliberării spaţiului de către locatară.
Se reţine că pârâta nu a fost de acord cu chiria solicitată de reclamantă, dar a continuat să folosească spaţiul, ceea ce se interpretează cu o acceptare tacită.
Rezultă că instanţele au dat o interpretare greşită clauzelor contractului, reţinând modificarea unilaterală a preţului.
Or, după cum s-a arătat, părţile nu au convenit preţul aplicat, acesta urmând să fie determinat prin propunerile locatoarei, în raport de hotărârile Consiliului local, preţuri care se modificau în raport de indicele general al preţurilor, rata oficială a inflaţiei (art. 4 şi 5 din contract).
Pentru a pune în discuţie şi a se analiza calculul cifric al chiriei solicitate, având în vedere perioada de folosinţă a spaţiului, precum şi analizarea cererii de reziliere a contractului în raport de clauzele contractului, hotărârile pronunţate urmează să fie desfiinţate cu trimiterea cauzei aceluiaşi tribunal spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca.
Modifică Decizia nr. 671 din 11 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că admite şi apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr. 262/ C din 12 februarie 2001 a Tribunalului Cluj pe care o desfiinţează şi trimite cauza aceluiaşi tribunal pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3098/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 31/2003. Comercial → |
|---|
