CSJ. Decizia nr. 3125/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3125/2003
Dosar nr. 6889/2001
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa 1146 din 6 februarie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, admiţând excepţia ridicată de pârâta S.N.P. R.T.M., Direcţia de Telecomunicaţii Bucureşti, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul P.Gh.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, prin acţiunea sa, reclamantul a cerut ca, în contradictoriu cu pârâta, instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate inexistenţa creanţei pârâtei, materializată în factura emisă pentru achitarea contravalorii convorbirilor telefonice şi, astfel, reclamantul cere să se constate o împrejurare negativă, ceea ce este inadmisibil, conform art. 111 C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamant a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 823 din 25 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 1069/2001.
Mai precis, în motivarea soluţiei adoptate, instanţa de prim control judiciar arată că, întrucât, prin cererea sa, reclamantul trebuia să dovedească inexistenţa unui drept al pârâtei şi nu existenţa sau inexistenţa unui drept al său, aşa cum cere art. 111 C. proc. civ., acţiunea este inadmisibilă şi, deci, pe fondul excepţiei, soluţia tribunalului este corectă.
Împotriva acestei ultime soluţii a declarat recurs reclamantul, susţinând că, în mod greşit, instanţele i-au respins acţiunea, ca inadmisibilă, cu motivarea că, întrucât, conform art. 111 C. proc. civ., se poate solicita doar să se constate existenţa sau inexistenţa unui drept al reclamantului şi nu al pârâtei, cum susţine că a solicitat prin acţiunea sa introductivă. Sub aspect teoretic şi de principiu, cele afirmate de reclamant sunt corecte.
Interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ. este aceea că acţiunile în constatare sunt acele acţiuni sau cereri prin care reclamantul solicită instanţei să constate fie existenţa unui drept al său, fie inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa. Numai că, în cazul în speţă, deşi reclamantul afirmă că a cerut să se dovedească inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtei împotriva sa, în realitate, a cerut instanţei – pe calea ocolită a acţiunii în constatare – să constate că el nu a efectuat convorbirile ce i-au fost facturate (dreptul de creanţă fiind consecinţa acestora). Aşa că, deşi, cu o motivare greşită, ambele instanţe au dat excepţiei inadmisibilităţii acţiunii o rezolvare corectă, dacă se are în vedere că, pe calea unei acţiuni în constatare, acesta tinde să dovedească neefectuarea convorbirilor, o situaţie de fapt, care este adevărat, negativă şi nu existenţa unui drept, ceea ce, potrivit art. 111 C. proc. civ., este inadmisibil.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.Gh. împotriva deciziei nr. 823 din 25 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3084/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3139/2003. Comercial → |
|---|
