CSJ. Decizia nr. 3139/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3139/2003
Dosar nr. 3813/2001
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1019/PI din 6 noiembrie 2000, Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC K.G.K. SRL Bucureşti împotriva pârâtei SC N.S. SRL Arad şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 74.442.831 lei, reprezentând preţ, 2.977.712 lei penalităţi de întârziere şi 8.788.412 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în ce priveşte cheltuielile de judecată, că pârâta nu a făcut o recunoaştere necondiţionată a pretenţiilor reclamantei, ci, dimpotrivă, a invocat posibilitatea compensării datoriilor părţilor, şi, prin urmare, datorează cheltuieli de judecată, în cuantumul mai sus menţionat.
Prin Decizia civilă nr. 139/A din 15 februarie 2001, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, cu motivarea că, în mod corect, prima instanţă a refuzat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ., care presupun o achiesare necondiţionată a pârâtei la pretenţiile reclamantei.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, susţinând că, în mod greşit, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece, la primul termen de judecată, din 9 octombrie 2000, a recunoscut pretenţiile reclamantei, arătând că va acoperi datoria cu produse din magazinul său şi nu s-a opus admiterii acţiunii formulată de aceasta.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Chiar în măsura în care pârâta ar fi recunoscut necondiţionat, la prima zi de înfăţişare din 9 octombrie 2000, pretenţiile reclamantei într-un mod necondiţionat, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, atâta timp cât aceasta a făcut propuneri pentru compensarea debitului, solicitând administrarea de probe, aplicarea dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ., în sensul neobligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, nu era posibilă, întrucât în obligaţiile decurgând din raporturi juridice comerciale, cum este cazul în speţă, potrivit dispoziţiilor art. 43 C. com., debitorul este de drept în întârziere.
În consecinţă, stabilindu-se că pârâta datorează contravaloarea pretenţiilor solicitate de reclamantă prin acţiune, în mod corect, ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au apreciat că datorează şi cheltuielile de judecată aferente, pretinse, la plata cărora întemeiat pârâta a fost obligată.
Astfel fiind, în conformitate cu considerentele mai sus arătate, recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei curţii de apel urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC N.S. SRL Arad împotriva deciziei nr. 139 din 15 februarie 2001 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3125/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3147/2003. Comercial → |
|---|
