CSJ. Decizia nr. 3178/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3178/2003
Dosar nr. 8602/2000
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 1 noiembrie 1999, reclamanta SC A.B. SRL Timişoara a chemat în judecată pe pârâta, Casa de Economii şi Consemnaţiuni Bucureşti, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună:
- anularea hotărârii nr. 45 din 15 septembrie 1999, emisă de Comitetul de direcţie la data de 15 septembrie 1999;
- obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta, în calitate de câştigătoare a licitaţiei cu strigare organizată la 29 iulie 1999, un contract de achiziţionare a 16 autovehicule blindate mici.
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deşi a fost declarată câştigătoare a licitaţiei cu strigare organizată de pârâtă la data de 29 iulie 1999, situaţie consemnată în procesul-verbal încheiat de comisia de licitaţii la data menţionată, totuşi, ulterior, respectiv, la data de 15 septembrie 1999, Comitetul de direcţie al reclamantei a dispus, prin hotărârea nr. 45 din 15 septembrie 1999, anularea licitaţiei pe motiv că pârâta a constituit garanţia de participare la licitaţie într-o altă modalitate decât cea prevăzută în caietul de sarcini, adică, prin gaj autentificat asupra unui autovehicul care a fost predat efectiv la dispoziţie către organizatoarea licitaţiei, în loc de depunerea unei sume cash sau a unei scrisori de garanţie bancară, cum se prevedea în caietul de sarcini.
Mai arată reclamanta că această modalitate de constituire a garanţiei a fost acceptată atât de comisia de licitaţii a pârâtei, cât şi de ceilalţi participanţi la licitaţie, care au semnat procesul-verbal din 29 iulie 1999 fără nici o obiecţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 1562 din 14 martie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea şi a dispus desfiinţarea hotărârii nr. 45 a Comitetului de direcţie al C.E.C., din 15 septembrie 1999, cu consecinţa obligării pârâtei să încheie cu reclamanta un contract privind achiziţionarea a 16 autovehicule blindate mici, ca urmare a adjudecării de către reclamantă a licitaţiei desfăşurată la 29 iulie 1999, conform procesului-verbal nr. 1446 din 29 iulie 1999.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, din moment ce art. 147 din Regulamentul privind procedurile de organizare a licitaţiilor, prezentarea ofertelor şi adjudecarea investiţiilor, aprobat prin OG nr. 592/1993, prevede, printre formele de constituire a garanţiei, pe lângă sumele cash, depuse la casieria organizatorului licitaţiei, ordin de plată, etc. şi alte forme stabilite de organizatorul licitaţiei, modalitatea în care a fost constituită garanţia în cauza de faţă, şi anume gaj autentificat asupra unui autovehicul, care a fost pus efectiv la dispoziţia organizatorului licitaţiei, îndeplineşte exigenţele actului normativ precitat şi, ca atare, fără nici un temei, Comitetul de direcţie al C.E.C. a dispus, prin hotărârea nr. 45 din 15 septembrie 1999, anularea licitaţiei câştigată de reclamantă la 29 iulie 1999, pentru acest motiv, adică al constituirii garanţiei de participare, într-o altă modalitate decât cea prevăzută în caietul de sarcini.
Apelul declarat împotriva sus menţionatei sentinţe de către pârâta C.E.C. Bucureşti a fost admis prin Decizia civilă nr. 2329 din 14 septembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, şi, ca urmare, hotărârea primei instanţe a fost schimbată în tot, în sensul că respinge acţiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în opoziţie cu tribunalul, că, în speţă, nu erau incidente dispoziţiile art. 14.7 din Regulamentul menţionat, care conţine norme cadru, ci acelea ale capitolului VI pct. 2 din Normele metodologice emise de C.E.C., care au un caracter special, care prevedeau expres, ca modalitate de constituire a garanţiei de participare restrictivă, şi anume, fie în numerar, fie sub forma de scrisoare de garanţie bancară, astfel că, din moment ce în cauză nu s-a făcut dovada că C.E.C., prin conducerea sa, a acceptat, constituirea garanţiei în forma depusă de reclamantă (gaj autentificat, asupra unui autovehicul predat efectiv organizatorului licitaţiei) Comitetul de direcţie al C.E.C. era în drept, în temeiul art. 22 din Normele menţionate mai sus, să dispună anularea licitaţiei din 29 iulie 1999, sub acest aspect neavând nici o relevanţă faptul că, comisia de licitaţie a acceptat participarea reclamantei la licitaţie, prin constituirea garanţiei într-o altă modalitate, întrucât această comisie nu poate fi asimilată conducerii C.E.C.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A.B. SRL Timişoara.
Printr-un prim motiv de casare, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta susţine că Decizia instanţei de apel, a fost dată cu aplicarea greşită a legii, cu referire la art. 22 paragraful 1 din Instrucţiunile metodologice emise de C.E.C., care prevăd că anularea unei licitaţii se poate dispune dacă recurenta SC A.B. SRL nu ar fi respectat metodologia şi documentele stabilite de Normele pentru participarea la licitaţii.
Or, cum normele menţionate au un caracter general, fiind aplicabile pentru desfăşurarea oricărui fel de licitaţie, şi cum, la pct. 2 al capitolului IX din aceste norme, se stabileşte în sarcina comisiei de licitaţii competenţa să analizeze ofertele şi să declare firma câştigătoare, răspunzând de modul de desfăşurare al licitaţiei şi de alegerea făcută, înseamnă că, raportat la aceste dispoziţii legale, conducerea C.E.C. nu mai era în drept să anuleze licitaţia, în condiţiile în care aceasta s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor legale speciale, cu referire la art. 19 din Normele metodologice C.E.C., care fac trimitere la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor OG nr. 12/1991 şi HG nr. 592/1993, care ar fi incidente în limitele normelor emise de C.E.C.
Se mai susţine că împrejurarea că Normele metodologice emise de C.E.C. au fost întocmite defectuos nu poate fi opusă participanţilor, cu referire specială la reclamantă, atâta timp cât întreaga documentaţie privind organizarea licitaţiei, cât şi condiţiile de desfăşurare a acesteia, au fost aprobate de Comitetul de direcţie C.E.C. şi, ca atare, pârâta nu poate invoca propria turpitudine pentru anularea licitaţiei, constând în alcătuirea necorespunzătoare a documentaţiei, aceasta, în afara faptului că, în condiţiile speţei, dacă reclamanta nu a îndeplinit condiţiile de participare, sancţiunea era cea de descalificare şi, drept urmare, aceasta nu putea fi declarat adjudecător câştigător al licitaţiei, aşa cum s-a întâmplat în speţă.
Or, în condiţiile în care probele de la dosar dovedesc că pârâta C.E.C. a procedat la completarea propriilor sale norme, întocmite defectuos, cu dispoziţiile art. 14.7 din Regulamentul pentru organizarea licitaţiilor, aprobat prin HG nr. 592/1993, care au un caracter general şi care prevăd la alin. (2), în privinţa garanţiilor, că acestea pot fi constituite şi sub alte forme stabilite de organizatorul licitaţiei (cu acordul societăţii achizitoare) nu numai prin depunerea unor sume cash sau scrisoare de garanţie bancară, înseamnă că modalitatea în care reclamanta a constituit garanţia (gaj autentificat asupra unui autovehicul predat efectiv la dispoziţia organizatorului licitaţiei) îndeplineşte cerinţele legale şi, ca atare, în sarcina reclamantei nu poate fi reţinută nici o culpă de natură a atrage nulitatea licitaţiei, din moment ce aceasta a fost organizată şi s-a desfăşurat chiar în baza Normelor metodologice, elaborate de organizator.
Prin cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 3 pct. 11 C. proc. civ. (în vigoare la data formulării cererii) reclamanta susţine, în esenţă, că Decizia atacată a fost dată cu aplicarea eronată a probelor de la dosar, care atestă că după prima licitaţie, desfăşurată la 19 iulie 1999, s-a hotărât de către comisie, cu acordul tuturor participanţilor, organizarea unei alte licitaţii, la 29 iulie 1999, pentru înlăturarea deficienţelor constatate la prima licitaţie, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de participare, care, în final, s-a considerat satisfăcute chiar prin constituirea de către reclamantă a garanţiei, sub forma gajului autentificat asupra unui autovehicul blindat, lăsat la dispoziţia intimatei-pârâte, măsură care a fost acceptată de membrii comisiei de licitaţie (în baza acordului prealabil al conducerii C.E.C.) ca şi de ceilalţi participanţi, astfel că, având în vedere subordonarea administrativă a membrilor comisiei faţă de conducerea C.E.C., instanţa nu putea ajunge la concluzia că acceptarea constituirii garanţiilor de către comisia de licitaţie, într-o altă modalitate decât cea prevăzută în caietul de sarcini, s-a făcut fără acordul conducerii C.E.C. şi că anularea ulterioară licitaţiei s-a datorat unor altor cauze străine de obiectul litigiului şi a căror consecinţe nu este cazul să le suporte recurenta, aceasta în afara faptului că, potrivit art. 22 pct. 5 din Normele metodologice emise de C.E.C., anularea licitaţiilor se poate dispune, printre altele, numai în cazul existenţei unei contestaţii admise, ceea ce nu e cazul în speţă, şi cum o asemenea situaţie nu este susţinută de nici o dovadă de la dosar, rezultă că hotărârea nr. 45 din 15 septembrie 1999, prin care Comitetul director al C.E.C. a dispus anularea licitaţiei pe motivul neconstituirii garanţiei, de participare, în condiţiile prevăzute în caietul de sarcini, este lipsită de temei legal, efect care se resfrânge şi asupra deciziei recurate.
În consecinţă, reclamanta solicită admiterea recursului şi respingerea apelului pârâtei împotriva sentinţei primei instanţe.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că pârâta C.E.C. a organizat o primă licitaţie la data de 19 septembrie 1999, pentru achiziţionarea unor automobile blindate, şi că, deşi reclamanta nu a depus garanţia de participare, cu respectarea condiţiilor prevăzute în caietul de sarcini, totuşi, a fost selectată conform procesului-verbal din 27 septembrie 1999, alături de alte firme, să participe la următoarea licitaţie al cărui termen a fost prevăzut la 20 iulie 1999, urmând ca, până la acest termen, să constituie garanţia de participare conform menţiunii din procesul-verbal nr. 4446 din 29 iulie 1999.
Cu toate că reclamanta nu a constituit garanţia de participare în forma prevăzută în Instrucţiunile emise de C.E.C., aceasta a fost declarată câştigătoare la cea de a doua licitaţie din 29 iulie 1999, dat fiind faptul că atât comisia de licitaţie, constituită de pârâtă, cât şi ceilalţi participanţi au apreciat că garanţia depusă de reclamantă sub forma unui gaj autentificat asupra unui autovehicul blindat, lăsat efectiv la dispoziţia organizatoarei licitaţiei, îndeplineşte cerinţele legale, deşi în Instrucţiunile emise de C.E.C. în aplicarea Normelor metodologice pentru desfăşurarea licitaţiilor organizate de această instituţie, s-a prevăzut că garanţia minimă de participare este de minimum 500.000.000 lei, bunul gajat depăşind această valoare, şi că aceasta poate fi depusă, exclusiv în numerar sau sub formă de scrisoare de garanţie bancară originală, în favoarea C.E.C.
Or, cum aceste dispoziţii au caracter special, situaţie confirmată expres şi prin pct. III al instrucţiunilor de ofertare, prin care s-a stipulat ca, în cazul unor eventuale litigii, nu se vor lua în consideraţie prevederile unor acte normative aplicabile unităţilor bugetare, întrucât sursa de finanţare nu este bugetul de stat, înseamnă că acestea înlătură aplicarea oricărei dispoziţii legale cu caracter general, deci, inclusiv cele ale art. 14.7. din Regulamentul pentru organizarea licitaţiilor aprobat prin HG nr. 592/1993, care prevăd, în esenţă, că, pe lângă sume cash, dispoziţii de plată, etc., garanţiile de participare la licitaţie pot fi constituite şi prin alte forme stabilite de organizatorul licitaţiei (cu acordul unităţii achizitoare) şi, ca atare, greşit instanţa fondului şi-a întemeiat soluţia pe aceste dispoziţii legale, care nu erau aplicabile în cauză.
De altfel, chiar din considerentele sentinţei, rezultă că depunerea garanţiei de participare la licitaţie într-o altă formă decât cele menţionate în textul legal precizat (art. 14.7) se face cu acordul entităţii achizitoare, conducerii C.E.C., care, în speţă, este inexistent şi, ca atare, această situaţie înlătură, oricum, aplicarea textului legal invocat.
Pe de altă parte, se constată că reclamanta s-a angajat, conform procesului-verbal din 19 iulie 1999, să constituie garanţia de participare sub forma prevăzută de Instrucţiunile emise de C.E.C. în aplicarea Normelor metodologice pentru desfăşurarea licitaţiilor elaborate de aceeaşi instituţie; care, la art. 22, prevede sancţiunea anulării licitaţiei, printre altele, şi în cazul nerespectării în ofertele depuse a metodologiei şi documentelor prevăzute în aceste norme.
De asemenea, se mai reţine că, potrivit capitolului VI pct. 2 din Normele metodologice menţionate, documentele elaborate de C.E.C., ca mod de întocmire şi stabilire a unor criterii de licitare, nu se negociază cu ofertanţii, fiind obligatorii.
În acest context, se reţine că, faţă de conţinutul dispoziţiilor legale precizate, care au un caracter special, rămâne fără nici o semnificaţie, aşa cum bine a reţinut şi instanţa de apel că, în speţă, comisia de licitaţie ca, de altfel, şi ceilalţi participanţi, au acceptat constituirea de către reclamantă a garanţiei de participare la licitaţie, sub forma unui gaj autentificat asupra unui autovehicul blindat şi pus efectiv la dispoziţia organizatoarei licitaţiei, în baza căreia a fost declarată câştigătoare, atâta timp cât o astfel de modalitate nu era prevăzută în dispoziţiile legale speciale menţionate anterior, care nu s-a făcut dovada că ar fi fost modificate ulterior, cu acordul conducerii pârâtei, instanţa de apel reţinând corect, cu privire la acest aspect, caracterul de organism de lucru al comisiei de licitaţii, care, însă, nu poate fi asimilată conducerii C.E.C.
În concluzie, şi ţinând seama de toate cele arătate mai sus, se constată că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei, în sensul că licitaţia din 29 iulie 1999 s-ar fi desfăşurat în baza unor Norme metodologice defectuos întocmite de pârâtă, şi că licitaţia nu se putea anula decât în baza unei contestaţii admise, care nu există în cauză, deoarece, potrivit art. 22 paragraful 1 din Normele metodologice, o asemenea măsură se putea dispune, aşa cum, de altfel, s-a procedat prin hotărârea nr. 45 din 15 septembrie 1999, emisă de Comitetul de direcţie C.E.C. şi în cazul în care nu se respectă, în ofertele depuse, metodologia şi documentele prevăzute în acest act, caz în care se încadrează, fără nici un dubiu, constituirea şi depunerea garanţiei de participare la licitaţie, de către reclamantă, într-o altă formă decât cea prevăzută expres în caietul de sarcini (instrucţiuni) şi care a fost avută nelegal în vedere la declararea acesteia ca fiind câştigătoarea licitaţiei din 29 iulie 1999.
Aşa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.B. SRL Timişoara, împotriva deciziei nr. 2329 din 14 septembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3176/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 318/2003. Comercial → |
|---|
