CSJ. Decizia nr. 3184/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3184/2003
Dosar nr. 8019/2001
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 ianuarie 2001, reclamanta SC U.S. SA Râmnicu Vâlcea, a chemat în judecată pe pârâta SC R.B. SA Berca, judeţul Buzău, în prezent SC G. SA Berca, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, s-o oblige pe aceasta să-i plătească suma de 11.397.789 lei, cu titlu de diferenţă preţ, refuzată nejustificat la plată, cu penalităţi de întârziere în plată, în sumă de 7.581.571 lei, şi 1.662.349 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că refuzul de plată pentru cantitatea de 5.850 kg sodă calcinată, constatată lipsă la destinaţie, nu este justificat, din moment ce procesul-verbal, încheiat cu delegatul neutru, nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, aceasta în afara faptului că delegaţilor săi, trimişi ulterior pentru constatarea lipsurilor, nu li s-au prezentat spre verificare nici mijlocul de transport în care a fost expediată marfa şi nici sigiliile aplicate de predător la vagonul cu terminaţia 537.
Prin sentinţa civilă nr. 174 din 16 martie 2001, Tribunalul Buzău a admis acţiunea formulată de reclamanta SC U.S.G. SA Râmnicu Vâlcea şi a obligat pe pârâta SC R.B. SA Berca la plata sumei de 11.397.789 lei, cu titlu de preţ, precum şi a sumei de 7.881.571 lei penalităţi de întârziere, plus suma de 1.662.349 lei cheltuieli de judecată.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Prin Decizia nr. 806 din 19 iunie 2001, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa şi a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, obligând intimata-reclamantă la plata sumei de 846.200 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea deciziei, s-a reţinut, în esenţă, că refuzul plăţii contravalorii cantităţii de 5.850 kg sodă constatată lipsă la destinaţie, în condiţiuni de opozabilitate, este justificat, întrucât vagonul care a transportat marfa a ajuns la destinaţie cu sigiliile intacte.
Reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. pe motiv că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor dovezi care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
În susţinerea acestui motiv de recurs se arată că marfa a fost preluată de la cărăuş fără obiecţiuni, că, la recepţie, nu a fost invitat cărăuşul, că vagonul a fost descărcat şi că a fost sistată recepţia până la sosirea delegatului furnizorului.
Recurenta mai susţine că hotărârea s-a pronunţat cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) întrucât s-a luat în considerare un proces-verbal de constatare încheiat conform H.C.M. nr. 941/1959, care a fost abrogat prin Legea nr. 129/1996.
Recursul este neîntemeiat.
Critica recurentei, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu poate fi reţinută, întrucât, la pronunţarea hotărârii, instanţa de apel a avut în vedere probele administrate în cauză, din care rezultă că vagonul a sosit la destinaţie cu sigiliile intacte, situaţie în care marfa a fost preluată de beneficiar fără obiecţiuni, întrucât eventualele lipsuri cantitative nu se puteau produce pe timpul transportului.
Ca atare, cum reclamanta s-a prezentat la constatare cu întârziere faţă de termenul stabilit prin adresa nr. 3622 din 2 august 1999, în mod corect pârâta, în scopul evitării plăţii de penalităţi, care ar fi determinat majorarea pagubei, a procedat, în prezenţa unui delegat neutru, la descărcarea vagonului, încheindu-se cu această ocazie procesul-verbal nr. 3676 din 2 august 1999, în care s-a menţionat lipsa a 117 saci în care a fost ambalată soda calcinată, respectiv a cantităţii de 5.850 kg. şi a manifestat refuz de plată pentru contravaloarea acestei cantităţi, situaţie corect reţinută de instanţa de apel prin soluţia pronunţată în cauză.
De altfel, justeţea deciziei instanţei de apel este confirmată atât, prin datele consemnate în procesul-verbal încheiat la 2 august 1999, cu delegat neutru, cât şi prin menţiunile din procesul-verbal aflat ladosarul de la fond, încheiat de aceleaşi persoane care au participat şi la întocmirea primului proces-verbal (din 2 august 1999) cu participarea a două delegate din partea furnizorului trimise la constatare, care au atestat prin propria lor semnătură că, în totalitatea lor, cei 10 plumbi, aplicaţi pentru sigilarea vagonului şi prezentaţi spre verificare, purtau sigla „U.S.G.", care, evident, nu putea fi imprimată nici de cărăuş şi nici de beneficiarul mărfii, fapte ce duce la concluzia că vagonul a fost violat anterior predării spre transport şi, deci, că lipsa provine de la furnizor.
Ca atare, şi ţinând cont că reclamanta nu a indicat în actele de livrare numărul şi seria sigiliilor aplicate, pentru ca pârâta să fie în măsură să realizeze că vagonul a fost violat în condiţiile arătate mai sus (care o obligau pe aceasta să încheie act de constatare cu cărăuşul) se reţine că, în speţă, bine instanţa de apel a considerat că lipsurile provin de la furnizor şi a hotărât în consecinţă.
Pe de altă parte, se constată că reclamanta nu a depus, în susţinerea pretenţiilor sale, la dosar, scrisoarea de trăsură, pentru a se putea verifica, dacă şi în ce măsură a fost livrată integral cantitatea de sodă calcinată ce a fost înscrisă în avizul de însoţire a mărfii, situaţie care, unită şi cu cele arătate mai sus, duce la concluzia că, în mod justificat, instanţa de apel a apreciat că datele cuprinse în procesul-verbal din 2 august 1999 sunt opozabile reclamantei, cu consecinţa admiterii apelului pârâtei şi respingerii acţiunii.
Faptul că H.C.M. nr. 941/1959 era abrogat la 2 august 1999 şi, ca atare, datele cuprinse în acesta nu mai puteau fi opozabile reclamantei, chiar dacă actul a fost încheiat cu participarea unui delegat neutru, nu poate atrage nulitatea acestui act, aşa cum se susţine fără nici un temei, din moment ce conţinutul acestui act concordă şi cu celelalte probe de la dosar, care atestă, pe de o parte, că vagonul nu a fost cântărit la expediere, iar pe de altă parte, că toţi plumbii aplicaţi pentru sigilarea mijlocului de transport aveau imprimată sigla „U.S.G.", astfel că ambele situaţii conduc la concluzia că răspunzătoare pentru lipsurile constatate la destinaţie este reclamanta, care a expediat o cantitate de marfă inferioară celei facturate.
Aşa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC U.S.G. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 806 din 19 iunie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 26 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3183/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3185/2003. Comercial → |
|---|
