CSJ. Decizia nr. 3324/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3324/2003
Dosar nr. 7884/2001
Şedinţa publică din 4 iulie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6785/2000, reclamantul, municipiul Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 43.593,52 dolari S.U.A. cu titlu de pretenţii, plătibili în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând 14.541 dolari S.U.A. la cota de profit minim garantat şi 28.052,52 dolari S.U.A. penalităţi de întârziere calculate conform contractului de asociere.
S-a mai solicitat rezilierea contractului de asociere nr. 172 din 15 noiembrie 1997 şi evacuarea pârâtei din spaţiul cu altă destinaţie situat în Bucureşti sector 1.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 8246 din 11 decembrie 2000, a admis în parte acţiunea reclamantei, precum şi excepţia invocată de către pârâtă, privind nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 9 alin. (2) din contractul de asociere şi, în consecinţă:
A constatat nulitatea absolută a clauzei prevăzută la art. 9 alin. (2) din contractul de asociere încheiat de părţi sub nr. 172 din 15 noiembrie 1997.
A constatat reziliat de drept contractul, potrivit pactului comisoriu prevăzut în art. 13 al convenţiei părţilor.
A dispus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Bucureşti, sector 1.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prevederile cuprinse în art. 9 alin. (2) al contractului de asociere în participaţiune, încheiat de părţi şi cuprinzând o clauză leonină şi intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 251 C. com. şi art. 1513 C. civ., potrivit cărora este nul contractul prin care un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor.
Potrivit art. 1513 alin. (2) C. civ. este nulă convenţia prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi a participa la pierderi.
Or, reclamanta nu numai că nu înţelege să participe la pierderi, dar, în condiţiile în care societatea nu înregistrează profit, deşi se află în raporturi juridice comerciale, pretinde chiar şi penalităţi de întârziere pentru neachitarea profitului.
Dat fiind caracterul absolut al nulităţii, ce loveşte art. 2 din contractul părţilor, tribunalul a constatat nulitatea acestei clauze şi, în consecinţă, a respins pretenţiile reclamantei.
Totodată, potrivit pactului comisoriu prevăzut în art. 13 din convenţie, a dispus rezilierea contractului de asociere şi evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Bucureşti, sector 1.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 1111 din 4 septembrie 2001, a admis apelul reclamantei, a anulat în tot sentinţa atacată şi, în consecinţă, a respins atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională.
Totodată, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut inexistenţa clauzei leonine, dispoziţie prevăzută de art. 9 alin. (2) nefiind lovită de nulitate absolută, în speţă, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 1513 C. civ.
A mai reţinut că, atâta vreme cât, potrivit art. 13 alin. (4) din contractul de asociere, s-a prevăzut că, pe baza dispoziţiei Primarului General, se poate dispune rezilierea de drept a convenţiei şi evacuarea pârâtei, intervenţia instanţei este inutilă.
În sfârşit a reţinut că reclamanta nu a produs probe concludente cu privire la pretenţiile solicitate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând că, în mod greşit, i-a fost respinsă acţiunea, întrucât din actele depuse la dosar rezultă pretenţiile solicitate.
A mai susţinut că pretenţiile sunt datorate, potrivit dispoziţiilor art. 969 C. civ., şi au fost calculate în conformitate cu art. 13 din contractul de asociere încheiat de părţi.
Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei, în raport cu criticile formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În mod just s-a apreciat de instanţa de apel că este inutilă intervenţia instanţei în rezilierea contractului de asociere, faţă de clauza prevăzută în art. 13 alin. (4) din convenţie.
Este adevărat că, potrivit art. 969 C. civ., contractul reprezintă legea părţilor, care sunt ţinute să-şi îndeplinească întocmai obligaţiile asumate, însă reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor solicitate.
Astfel, actele depuse la dosar nu sunt concludente, atâta timp cât relevă, pe perioada dedusă judecăţii, profitul realizat de pârâtă şi din ce activitate, respectiv, din cea de depozitare sau din profitul nou ales.
De asemenea, tabelul de calcul este ilizibil şi neînsoţit de o notă explicativă, iar reclamanta, în cererea dedusă judecăţii, nu defalcă pretenţiile.
Cum reclamanta nu a produs dovezi concludente cu privire la cota de profit şi penalităţile solicitate, în mod corect, instanţa de apel a respins ca neîntemeiată cererea acesteia.
În consecinţă, Curtea constată că Decizia atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 316 şi 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, municipiul Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1111 din 4 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 4 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3323/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3325/2003. Comercial → |
|---|
