CSJ. Decizia nr. 3330/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3330/2003
Dosar nr. 414/2003
Şedinţa publică din 4 iulie 2003
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 139 din 11 ianuarie 2002, a respins excepţia de prematuritate a introducerii cererii de emiteri a somaţiei de plată, formulată de debitoarea SC R.T. SA, cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, şi a admis în parte cererea precizată formulată de creditoarea SC S.C. SRL, cu sediul în Otopeni, judeţul Ilfov, somând debitoarea ca, în termen de 30 zile de la comunicare, să plătească suma de 15.332.814.900 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrate şi suma de 303.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Capetele de cerere cu privire la contravaloarea investiţiilor şi modernizărilor şi la penalităţile de întârziere au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a introdus acţiune în anulare debitoarea, susţinând că instanţa nu a ţinut cont de faptul că, pentru suma de 15.000.000.000.000 lei, există două titluri executorii şi nici de faptul că între părţi a intervenit o conciliere prin care debitul era micşorat.
Secţia comercială a Tribunalului Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare.
Recursul debitoarei a fost admis prin Decizia civilă nr. 1193 din 27 septembrie 2002 de către secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, casându-se sentinţa şi reţinându-se cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, avându-se în vedere prevederile art. 8 din OG nr. 5/2001 şi art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 143 din 13 decembrie 2002, aceeaşi instanţă a respins, ca nefondată, acţiunea în anulare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs debitoarea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la fondul constatărilor instanţei, care a pronunţat hotărârea atacată.
Pe parcurs, recurenta a reiterat discuţia cu privire la competenţa materială a instanţei de a soluţiona acţiunea în anulare.
Având în vedere caracterul de ordine publică al competenţei materiale a instanţei, această problemă urmează a fi examinată înaintea motivelor de recurs invocate iniţial, având în vedere prevederile art. 105 şi 306 alin. (2) C. proc. civ.
Art. 8 alin. (2) din OG nr. 5/2001 stabileşte că acţiunea în anulare se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
„Cauza" la care se referă articolul citat este, evident, cea care face obiectul OG nr. 5/2001, legată de procedura somaţiei de plată, iar „fondul" ei este cel ce se referă la dezbaterile în urma cărora se emite somaţia de plată.
Interpretarea este justificată de faptul că fondul cauzei, care are ca obiect emiterea somaţiei de plată, este de competenţa unor instanţe diferite, în raport cu natura civilă sau comercială a titlului ce se execută şi nu de valoarea debitului, conform art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001.
Competentă să soluţioneze, în primă instanţă, acţiunea în anulare era, deci, secţia comercială a Tribunalului Bucureşti şi nu cea a Curţii de Apel Bucureşti.
Aşa fiind, recursul debitoarei urmează a fi admis, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea recurată urmează a fi casată, trimiţându-se cauza secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, pentru competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R.T. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 143 din 13 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, pentru competentă judecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3329/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3335/2003. Comercial → |
|---|
