CSJ. Decizia nr. 3325/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3325/2003
Dosar nr. 8314/2001
Şedinţa publică din 4 iulie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 378 din 22 ianuarie 2001, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei Primăria Municipiului Bucureşti – Direcţia de Administrare a Fondului Imobiliar, cu sediul în Bucureşti, prin care a solicitat obligarea pârâtei SC N.’95 I. SA, cu sediul în comuna Voluntari, judeţul Ilfov, la plata sumei de 1.708.402.835 lei, din care 770.979.336 lei reprezintă chirie datorată pentru ocuparea spaţiului comercial din Bucureşti, 705.059.761 lei majorări, 155.546.155 lei – T.V.A. şi 76.817.503 lei – majorări la T.V.A., evacuarea pârâtei din spaţiul de mai sus şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa a reţinut că, între părţi, nu există raporturi contractuale, că reclamanta nu justifică titlul în baza căreia emite pretenţiile şi nici nu arată temeiul în baza căruia a stabilit chiria şi modul de calcul al acesteia.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de către secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, schimbându-se sentinţa primei instanţe, admiţându-se acţiunea reclamantei, obligându-se pârâta la plata sumei de 770.979.336 lei cu titlu de chirie, a sumei de 705.059.761 lei, reprezentând majorări la chiria datorată, a sumei de 155.546.155 lei, reprezentând T.V.A. şi a sumei de 76.817.583 lei majorări T.V.A., aferente perioadei noiembrie 1998 – 31 octombrie 2000, şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, în baza contractului de închiriere din 18 martie 1983, I.C. Vitan, titular al administrării suprafeţei locative de care s-a făcut vorbire, l-a închiriat Cooperativei de Consum a Oraşului Bucureşti, care, la rândul său, a încheiat un contract de asociere, cu nr. 823 din 9 noiembrie 1995, cu SC N.’95 I. SA, asociere ce avea ca obiect de activitate exploatarea în comun a suprafeţei de 913,45 mp, cu profil de alimentaţie publică.
Prin actul adiţional la contractul nr. 823/1995, încheiat la 4 mai 1998, între SC C.I. SA., succesoare a I.C. Vitan, în calitate de locator şi SC N. ’95 I. SA, aceasta din urmă acceptă ca, în calitate de chiriaş, să plătească chiria, conform Tarifelor Primăriei Municipiului Bucureşti, cât şi recalcularea acesteia, obligându-se să plătească debitul Cooperativei de Consum a Oraşului Bucureşti.
Ulterior, Primăria Municipiului Bucureşti, subrogându-se în drepturile şi obligaţiile SC C.I. SA, a devenit îndreptăţită să pretindă pârâtei plata chiriei şi a celorlalte sume datorate, pârâta neconformându-se obligaţiei ce-i revenea.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, constând în greşita constatare a existenţei unor raporturi juridice între părţi şi reclamantă, a greşitei constatări că Primăria Municipiului Bucureşti s-a subrogat în drepturile SC C.I. SA, acest lucru nerezultând din probe şi în faptul că dispoziţia de evacuare, în lipsa unui contract de închiriere, nu putea fi luată.
Recursul este neîntemeiat.
În sistemul Codului de procedură civilă, recursul este conceput ca o cale de atac nedevolutivă, în cadrul căreia hotărârea atacată este examinată în cadrul criticilor, expres şi restrictiv delimitată de lege prin art. 304 C. proc. civ., motive în cadrul cărora primele două critici formulate de recurentă, cu privire la aprecierea probelor de către instanţa de apel, nu se înscriu.
Cu privire la cel de al treilea motiv formulat, care poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acesta este neîntemeiat pentru faptul că măsura evacuării, dispusă de instanţă, derivă din contractul de închiriere încheiat prin actul adiţional la contractul nr. 823/1995, a cărei natură juridică este stabilită de părţi, de comun acord, şi se întemeiază pe neexecutarea obligaţiilor ce-i revin de către pârâtă, cu consecinţa fixată în art. 15 al actului invocat.
Aşa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC N. ’95 I. SA Voluntari, împotriva deciziei nr. 1178 din 10 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3324/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3329/2003. Comercial → |
|---|
