CSJ. Decizia nr. 3338/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3338/2003
Dosar nr. 352/2002
Şedinţa publică din 7 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Acţiunea reclamantei.
La data de 25 octombrie 2000, SC T.C.T.C. SA Chişinău – Republica Moldova a cerut, în contradictoriu cu O.S.I.M. Bucureşti şi SC E.T.G. SRL, anularea certificatelor de înregistrare nr. 27398 din 15 octombrie 1996 şi nr. 27399 din 15 octombrie 1996, privind „mărcile verbale M.T. cu element figurator", întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 6 septies din Convenţia de la Paris, 1883, adoptată de România şi art. 998 C. civ., precum şi art. 17 lit. b) din Legea nr. 28/1967.
În esenţă, se susţine că:
- între reclamantă şi pârâta SC E.T.G. SRL s-a încheiat şi executat contractul de distribuţie exclusivă din 22 februarie 1996, pentru ţigarete M.T., prelungit la 30 iulie 1996;
- profitând de calitatea de reprezentant în România pârâta SC E.T.G. SRL „a înregistrat fraudulos mărcile de ţigarete M.T., pe care le distribuie în mod exclusiv în România", la 15 octombrie 1996;
- după încetarea raporturilor contractuale dintre cele două părţi, la 12 septembrie 2000, „pârâta SC E.T.G. SRL a pretins noului distribuitor M.T. al reclamantei 300.000 dolari S.U.A., în echivalentul cedării drepturilor asupra mărcilor M.T.", iar la 13 septembrie 2000, a fost informată reclamanta, care, la 22 septembrie 2000, a notificat pe SC E.T.G. SRL.
Prin întâmpinare, pârâta SC E.T.G. SRL invocă următoarele excepţii şi apărări:
- nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative cerute de art. 6 septies al Convenţiei de la Paris, întrucât reclamanta nu a dovedit că Republica Moldova a aderat la Convenţie şi că este titulara acestei mărci în Moldova şi nu a înregistrat marca în România înainte de 15 octombrie 1996.
- cele două temeiuri, art. 6 septies din Convenţie şi art. 17 din Legea nr. 28/1967, se exclud, iar
- marca M.T. este diferită de cea a reclamantei.
Pârâtul O.S.I.M., prin întâmpinare, relevă că:
- nu este posibilă aplicarea directă a art. 6 septies, cât timp textul nu a fost introdus într-o normă internă, iar Legea nr. 28/1967 nu reglementează domeniul acelui text;
- contractul dintre părţi nu conţine clauze referitoare la marcă;
- marca M.T. în România este diferită de marca M.T. – 5 din Moldova;
- marca reclamantei nu a dobândit notorietate în România, iar
- certificatele eliberate în Republica Moldova conferă drepturi exclusive numai în această ţară, cât timp marca n-a fost înregistrată în România.
- Hotărârile pronunţate
Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 381 din 10 mai 2001, respinge acţiunea reclamantei, ca nefondată, reţinând succint că aceasta nu a înregistrat marca în România şi că nu a dovedit că este titulara ei în Republica Moldova.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a III civilă, prin Decizia civilă nr. 524/A din 26 noiembrie 2001, a respins apelul reclamantei, ca nefondat, întrucât
- cele două temeiuri sunt diferite – art. 6 septies Convenţie şi art. 17 lit. b) din Legea nr. 28/1967 – şi produc „consecinţe juridice diferite, astfel că nu pot fi aplicate concomitent";
- cele două mărci M.T. nu sunt identice, având unele elemente distincte;
- „protecţia acordată pentru mărcile româneşti se referă la clasele de produse 34, 35 şi 39, iar mărcile protejate de Republica Moldova sunt pentru ţigările din clasa 34";
- nu s-a făcut dovada notorietăţii pe teritoriul României, „fiind produse prea puţin comercializate în teritoriu",
- iar, în realitate, „anularea mărcii ca sancţiune există în art. 27 din Legea nr. 28/1967".
Motivele de recurs
Reclamanta a invocat două motive distincte de nulitate a certificatelor de înregistrare a mărcilor M.T.:
- prin eliberarea certificatelor s-au încălcat prevederile art. 6 septies, iar
- prin înregistrarea mărcilor M.T. s-au încălcat dispoziţiile art. 17 alin. (6) din Legea nr. 28/1967, iar instanţa de apel nu a cercetat unul din cele două motive, oprindu-se numai la motivul de notorietate, fiind de neînţeles „cum, în România anului 2001, un S.R.L., care nu a folosit niciodată mărcile, le înregistrează doar cu scopul de a le vinde titularului legitim".
Instanţa de apel a declarat lipsa de notorietate fără a examina dovezile concludente existente în dosar (materiale publicitare, vecinătatea, unicul trafic de frontieră ş.a.) dar nici criticile concrete care pot atesta notorietatea.
Compararea celor două mărci s-a făcut subiectiv şi părtinitor, instanţa de apel evidenţiind diferenţele dintre marca 5/1991 – Moldova şi 27398/1996 – România, cu elemente nesemnificative, fără a observa că marca înregistrată în România este imaginea negativă a celei din Moldova, fără nici-o deosebire.
Deşi, în decizie, se arată că protecţia pentru marcă se referă la clasa 34 de produse, în ambele ţări, concluzia eronată este că se acordă o protecţie diferită.
II. În drept
Recursul este fondat.
1. Raporturile juridice dintre părţi.
1.1. Între reclamantă şi pârâta SC E.T.G. SRL s-a încheiat şi executat un contract de distribuţie exclusivă în România a produselor de tutun şi ţigări M.T. în perioada 22 februarie 1996 – 12 septembrie 2000, contract care nu cuprinde clauze speciale privind regimul mărcii aceste ţigări M.T. în România şi drepturile pârâtei. Cu privire la executarea şi încetarea acestui contract, nu s-au făcut referiri la eventualele litigii ale celor două părţi.
1.2. Pârâtei SC E.T.G. SRL, pe baza documentaţiei depuse la O.S.I.M., i se înregistrează şi eliberează certificatele de marcă nr. 27398 din 15 octombrie 1996 şi nr. 27399 din 15 octombrie 1996, pentru mărcile verbale M.T. cu element figurativ, fără a avea împuternicirea reclamantei.
Pârâta s-a legitimat ca titulara acestei mărci şi a obţinut dreptul de proprietate atestat prin cele două certificate O.S.I.M.
2. Dispoziţiile legale invocate de părţi
2.1. Reclamanta a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 17 lit. b) din Legea nr. 28/1967, în vigoare la data înregistrării mărcilor, care prevede că: „Nu pot fi înregistrate, ca mărci, semnele care constituie copierea, imitarea sau tratarea unei mărci din alt stat, notoriu cunoscute în România pentru produse, lucrări sau servicii identice sau similare".
2.2. Art. 6 septies din Convenţia de la Paris din anul 1883, care acordă o protecţie specială mărcilor înregistrate în ţara de origine în raport cu agentul sau reprezentantul comercial dintr-o altă ţară a Uniunii, adoptată în forma revizuită de România, prin Decretul nr. 1176 din 28 decembrie 1976, şi de Republica Moldova, prin Hotărârea Parlamentului nr. 1328-XII din 11 martie 1993.
„Dacă agentul sau reprezentantul celui care este titularul unei mărci într-una din ţările Uniunii va cere, fără autorizaţia acestui titular, înregistrarea pe propriul nume a mărcii respective, în una sau mai multe din aceste ţări, titularul va avea dreptul să se opună înregistrării cerute sau să reclame radierea ei sau, dacă legea ţării îngăduia aceasta, să ceară transferul înregistrării în favoarea sa, afară de cazul în care agentul sau reprezentantul va aduce o justificare a faptelor sale.
Titularul mărcii va avea dreptul, sub rezerva alin. (1) de mai sus, să se opună folosirii mărcii de către agentul sau reprezentantul său, dacă el nu a autorizat această folosire.
Legislaţiile naţionale pot să prevadă în termen echitabil în care titularul unei mărci să valorifice drepturile prevăzute de prezentul articol".
2.3. Dispoziţiile de procedură specială, prevăzute de art. 48 din Legea nr. 84/1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice:
„Orice persoană interesată poate cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării mărcii pentru oricare dintre motivele următoare:
a) înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1);
b) înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 6;
c) înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credinţă;
d) înregistrarea mărcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patrimonic al unei persoane;
e) înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite, cu privire la o indicaţie geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industrială protejat ori cu privire la un drept de autor.
Acţiunea în anulare, pentru motivul prevăzut la alin. (1) lit. c), poate fi introdusă oricând în perioada de protecţie a mărcii.
Termenul în care poate fi cerută anularea înregistrării mărcii, pentru motivele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d) şi e), este de 5 ani şi curge de la data înregistrării mărcii.
Anularea înregistrării mărcii nu poate fi cerută pentru motivul existenţei unui conflict cu o marcă anterioară, dacă aceasta din urmă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 45 şi 46".
3. Legea aplicabilă litigiului
Una din părţi este persoană juridică străină, de naţionalitate a Republicii Moldova, SC T.C.T.C., cu sediul social în Chişinău, titulara dreptului de proprietate asupra mărcii, atestat prin certificatele de înregistrare nr. 5/1991 şi 384/1994, emblema M.T., ţara de origine Republica Moldova.
Ambele ţări – România şi Moldova – au ratificat Convenţia de la Paris - 1883 şi sunt membre ale Uniunii de la Paris. În consecinţă, din 8 decembrie 1991, textul Convenţiei, în baza art. 11 alin. (2) din Constituţia României, face parte din dreptul intern („Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern").
Aceasta exclude teza, susţinută generic de pârâta, SC E.T.G. SRL, a inadmisibilităţii aplicării directe a Convenţiei şi de pârâtul O.S.I.M., în lipsa încorporării normei de drept internaţional într-o lege specială internă.
Aşadar, într-o cauză cu element de extraneitate, ca în speţă, aplicarea Convenţiei este obligatorie, norma de procedură fiind, însă, cea din dreptul intern român, adică din Legea nr. 84/1998 (art. 48 enunţat).
De asemenea, în speţă sunt incidente şi celelalte dispoziţii de drept intern din art. 17 lit. b) ale Legii nr. 28/1967, în vigoare la 15 octombrie 1996, data înregistrării mărfii, referitoare la condiţiile de formă şi de fond impuse pentru înregistrarea unei mărci.
Aşadar, legea uniformă stabileşte reglementarea cadru, de drept material, rezolvând conflictul de legi, iar în legea naţională sunt cuprinse dispoziţii de procedură şi unele prevederi speciale de realizare a dreptului subiectiv.
4. Condiţiile de formă şi de fond pentru înregistrarea mărcii E.T.
4.1. Pârâta a preluat marca M.T. a reclamantei, în calitatea de reprezentant comercial exclusiv al acesteia în România, conform contractului de comision (destinaţie) din 22 februarie 1996 şi a înregistrat-o în nume propriu, fără autorizaţia titularului la O.S.I.M.
Reclamanta aprobat că este titulara mărcilor figurative M.T., înregistrate în Republica Moldova (certificatele nr. 5/1991 şi 364/1994), iar mărcile înregistrate de pârâtă sub aceeaşi titulatură, M.T. cu element figurativ, rezultând, neechivoc, că marca 5/1991 – emblema M.T. a fost copiată în ambele mărci din 15 octombrie 1996, iar marca 384/1996 în cea cu nr. 27399 din 15 octombrie 1996.
Sub acest aspect, se constată aplicabile şi îndeplinite cerinţele din art. 6 alin. (1) septies din Convenţie, cât timp reprezentantul comercial al reclamantei, pârâta SC E.T.G. SRL a înregistrat marca acesteia fără autorizaţia ei, la O.S.I.M.
4.2. Ambele mărci sunt protejate în clasa 34 de produse tutun şi ţigări în cele două ţări, înregistrarea lor în Republica Moldova fiind anterioară celei din România, dar nefiind necesară această înregistrare şi în România, întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 6 septies din Convenţie, legea uniformă aplicabilă, în aceeaşi măsură, în cele două ţări.
Pârâta SC E.T.G. SRL, deci, în timp ce se afla în relaţii contractuale exclusive cu reclamanta, în calitatea sa de reprezentant comercial unic şi exclusiv în România, pentru distribuţia ţigărilor produse de reclamantă sub marca M.T. – T.C.T.C., cu element figurativ, s-a legitimat la O.S.I.M. ca titular şi a înregistrat aceeaşi marcă în nume propriu, ceea ce interzice, cum s-a arătat, expres art. 6 septies din Convenţie.
Pârâta cunoştea că marca, pentru care a cerut înregistrarea, aparţinea reclamantei, că priveşte aceleaşi produse, cu aceeaşi reprezentare grafică şi colorit şi i-a ascuns reclamantei cererea şi depozitul regulamentar în perioada 1996 – 1998, astfel că această atitudine subiectivă, cât şi fapte săvârşite relevă reaua credinţă şi lipsa de onestitate comercială.
4.3. Pârâta invocă lipsa de notorietate a mărcii reclamantei în România, spre a demonstra că sunt îndeplinite condiţiile art. 17 lit. b) din Legea nr. 28/1967, iar instanţa de apel şi-o însuşeşte, formulând un considerent generic fără trimitere la probe.
Reclamanta a depus un „dosar de notorietate a mărcii M.T.", cuprinzând date asupra politicii de marketing în România, publicitatea comercială făcută (extras din pagina de Internet, fotografii, pliante publicitare ş.a.), situaţia vânzărilor de ţigarete din anul 1996 cu emblema M.T. ş.a.
De asemenea, s-a solicitat a se observa toate criteriile de notorietate prevăzute în regula 16 (pct. 3 lit. c) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, între care vecinătatea celor două ţări este un factor major, vizând, în principal, comunitatea de limbă, unicul trafic de frontieră, schimburile comerciale, mijloacele de informare comună şi altele.
Nu este lipsit de importanţă că cel care contestă notorietatea mărcii M.T. în România este tocmai reprezentantul comercial unic al acesteia din România, care asigura distribuţia exclusivă a ţigărilor M.T. şi, deci, contribuia la indicele de notorietate al acestora.
Aşadar, nu poate fi reţinut drept unic criteriu al notorietăţii, cantitatea de ţigări M.T. vândute în anul 1996 în România, cum a procedat instanţa de apel, cât timp, legea, dar şi doctrina şi jurisprudenţa, au stabilit anumite criterii pertinente, cum sunt vechimea mărcii, intensitatea publicităţii, ideea de calitate, identificarea cu întreprinderea, reacţia publicului la produsul pe care îl reprezintă ş.a.
Ambele instanţe au dat o interpretare eronată raporturilor juridice dintre părţi, precum şi dispoziţiilor legale aplicabile acestora, ceea ce atrage modificarea deciziei şi schimbarea în tot a sentinţei, cu consecinţa admiterii acţiunii, aşa cum a fost modificată şi anularea certificatelor de înregistrare nr. 27398 din 15 octombrie 1996 şi nr. 27399 din 15 octombrie 1996 emise de O.S.I.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC T.C.T.C. SA Chişinău cu sediul ales la avocat G.N.T. Bucureşti, în contradictoriu cu SC E.T.G. SRL şi O.S.I.M.
Modifică Decizia nr. 524 A din 26 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, şi schimbă în tot sentinţa civilă nr. 531 din 10 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, în sensul că admite acţiunea, aşa cum a fost modificată, şi dispune anularea certificatelor de înregistrarea mărcii la O.S.I.M. nr. 27398 din 15 octombrie 1996 şi nr. 27399 din 15 octombrie 1996.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3336/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3340/2003. Comercial → |
|---|
