CSJ. Decizia nr. 3340/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3340/2003
Dosar nr. 2751/2002
Şedinţa publică din 8 iulie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanta S.C. F. S.A. Bucureşti a solicitat Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare–cumpărare nr. 4447 din 18 noiembrie 1999 pe care l-a încheiat cu pârâta S.C. A.N.D.P. S.A. având ca obiect activul D.G.
Motivele de nulitate absolută invocate de reclamantă sunt:
- cauza ilicită, fraudarea societăţii reclamante prin încălcarea regulilor licitaţiei cu strigare; doi dintre asociaţii societăţii pârâte fiind aceiaşi cu asociaţii S.C. M. S.R.L. (respinsă la licitaţie), iar unul dintre aceştia a reprezentat la licitaţie şi pe al doilea participant S.T.D. S.R.L. (art. 948 şi art. 966 C. civ.).
- fraudarea legii, vânzarea activului s-a făcut chiar sub preţul de inventar de 10.771.126.000 lei;
- lipsa autorizării prealabile a autorităţii competente exprimată printr-un mandat special (art. 966 C. civ.);
- vicierea consimţământului prin dol (art. 953, art. 954, art. 960 C. civ.):
- clauza leonină cuprinsă în art. III - preţul (art. 1491 C. civ.).
Societatea pârâtă a formulat cerere reconvenţională solicitând:
- să se constate valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare nr. 4447 din 18 noiembrie 1999;
- să se pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la activul D.G. compus din construcţie şi teren (art. 1295, art. 973, art. 969 C. civ.) pentru a putea îndeplini formalitatea întabulării cu respectarea principiului opozabilităţii faţă de terţi.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 4717 din 6 iunie 2001, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea principală precizată şi completată, a admis cererea reconvenţională constatând, în consecinţă, valabilitatea actului de vânzare-cumpărare, hotărârea ţinând loc de act autentic de vânzare-cumpărare a activului D.G. compus din teren în suprafaţă de 48.812 mp şi construcţiile aflate pe acesta.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut.
- vânzarea activului D.G. s-a hotărât de Consiliul de Administraţie la data de 8 septembrie 1999 prin licitaţie publică cu strigare, iar procedura licitaţiei s-a realizat cu respectarea art. 3. 44 – art. 3. 47 din Normele Metodologice de aplicare a OG nr. 88/1997;
- preţul de adjudecare a activului a fost de 6.941.046.000 lei fără T.V.A., iar contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu respectarea OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 şi HG nr. 450/1999.
- conform art. 1295 alin. (2) C. civ., contractul de vânzare cumpărare trebuie să îmbrace forma autentică pentru opozabilitate faţă de terţi;
- existenţa cauzei, caracterul ei real şi ilicit sunt prezumate de lege, iar reclamanta nu a făcut dovada contrară.
- la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi al organizării licitaţiei cu strigare erau aplicabile dispoziţiile OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 şi HG nr. 450/1999, care stabilesc că aprobarea A.G.A. şi a instituţiei publice implicate sunt necesare pentru vânzarea activelor a căror valoare individuală ori cumulativă depăşeşte 50% din valoarea contabilă a activelor societăţii la data emiterii ofertei de vânzare, conform art. 41 din HG nr. 450/1999, iar în speţă, valoarea activului D.G. reprezintă mai puţin de 50% din valoarea contabilă a activului în sumă de 10.771.276.000 lei, nefiind, aşadar, necesară existenţa unui mandat special;
- persoanele împuternicite să efectueze vânzarea au fost stabilite prin procesul verbal nr. 14 din 8 septembrie 1999 în şedinţa A.G.A. fiind respectate prevederile art. 24 din Legea 99/1999, art. 41-49 din HG nr. 450/1999.
- reclamanta nu s-a conformat prevederilor art. 960 alin. (2) C. civ. şi nu a făcut dovada elementelor constitutive ale dolului;
- preţul de ofertă de 34.282.092.000 lei a fost cu mult mai mare decât valoarea contabilă de 10.771.276.000 lei.
Nefiind îndeplinite prevederile art. 948, art. 953 şi art. 966 C. civ., acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În baza OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, HG nr. 450/1999, art. 1295 alin. (1) şi (2), art. 954 alin. (2) şi art. 960 C. civ., s-a admis cererea reconvenţională.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 783 din 13 decembrie 2001, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. F. S.A. reţinând că:
- art. 4.1 din HG nr. 450/1999 stabileşte că aprobarea A.G.A., aprobarea instituţiei publice şi mandatul special al reprezentantului F.P.S. sunt obligatorii când valoarea individuală ori cumulată a activelor supuse vânzării depăşesc 50% din valoarea contabilă a activelor societăţii la data emiterii ofertei de vânzare, proporţie care nu se regăseşte în speţă;
- din procesul verbal nr. 14 din 8 septembrie 1999 rezultă că a existat aprobarea Consiliului de administraţie de vânzare a activului D.G;
- activul D.G. s-a vândut sub incidenţa Legii nr. 99/1999 şi a HG nr. 450/1999 care au modificat procentul de 30% la 50% sub valoarea căruia nu este necesar mandatul special, contractul de reprezentare nr. 22.397 invocat de recurentă fiind încheiat la 1 ianuarie 1996.
- din actele dosarului rezultă că valoarea contabilă a activului este de 10,4 miliarde lei, iar nu de 36.944.901 mii lei, cât susţine recurenta, iar preţul de vânzare s-a stabilit cu respectarea procedurii de licitaţie prevăzută de art. 3. 46 lit. b) şi art. 4. 9 din HG nr. 450/1999.
- sentinţa atacată a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar considerentele cu privire la admiterea cererii reconvenţionale se regăsesc în hotărârea instanţei de fon.
În conformitate cu art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, apreciind că acestea au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Motivele invocate care se constituie şi în cauze de nulitate sunt:
- încălcarea prevederilor art. 4. 7. din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 450/1999 care impun ca oferta de vânzare să fie publicată în cotidienele menţionate la pct. 3. 69 lit. a) şi să se afişeze la sediul societăţii vânzătoare şi la locul unde este situat activul şi ale prevederilor art. 1 din OUG nr. 88/1997 care instituie principiul transparenţei procesului de privatizare deoarece, din procesul verbal de adjudecare, rezultă că oferta de vânzare nu s-a afişat nici la sediul societăţii vânzătoare şi nici la locul unde este situat activul, iar menţiunea cu privire la realizarea publicităţii şi pe internet a fost adăugată ulterior, adăugire neconfirmată de membrii comisiei de licitaţie.
- încălcarea prevederilor art. 4 .1 din Normele Metodologice deoarece, cum a reţinut şi instanţa de recurs, valoarea cumulată a activelor supuse vânzării era de 39,80%, situaţie care impunea obţinerea aprobării Adunării generale extraordinare a acţionarilor, potrivit art. 13 şi 19 din Statutul societăţii vânzătoare.
- Adunarea generală extraordinară din data de 25 august 1999 a aprobat de principiu vânzarea activului D.G. prin licitaţie publică care urma să se facă în baza mandatului special ce va fi transmis de F.P.S., fiind eronată aprecierea instanţelor că, în şedinţa din 8 septembrie 1999, consiliul de administraţie ar fi hotărât aprobarea vânzării activului, acesta având înscris la pct. 3 al ordinii de zi „supunerea spre aprobare a vânzării D.G. prin licitaţie publică cu strigare", iar la pct. 2 „supunerea spre aprobare a preţului de pornire a licitaţiei pentru D.G.", iar nu aprobarea în sine; comisia de licitaţie nefiind nici ea nominalizată:
- prin vânzarea activului cu preţul de 6.941.046.000 lei nu s-a acoperit nici măcar valoarea investiţiilor chiriaşului care, potrivit procesului verbal al consiliului de administraţie nr. 15 din 28 septembrie 1999, era de 11.597.511.100 lei, impunându-se concluzia că activul s-a vândut la o valoare reală negativă:
- la licitaţie au participat două persoane juridice - societăţi comerciale între care existau interese comune prin faptul că reprezentantul uneia era şi asociat la cealaltă societate comercială, fapt ce constituie practica anticoncurenţială, conform art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 21/1996 - participarea la licitaţie a S.C. S.T.S.D. S.R.L. fiind formală.
- se impune introducerea în cauză a A.P.A.P.S., având în vedere că admiterea acţiunii ar avea ca efect modificarea patrimoniului reclamantei faţă de momentul privatizării acesteia prin vânzare de acţiuni, statul fiind acţionarul majoritar al S.C. F. S.A. la data vânzării activului.
Intimata S.C. A.N.D.P. S.A. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat.
Recursul în anulare, susţine intimata, nu a stabilit în ce constă încălcarea esenţială a legii, iar solicitarea de a introduce în cauză A.P.A.P.S. – în vederea respectării art. 9 din OUG nr. 88/1997 nu poate fi reţinută deoarece, obiectul contractului l-a format un activ nu dividende, preţul încasat nefăcându-se venit la bugetul de stat.
Rolul Procurorului General este acela de a verifica legalitatea hotărârilor în raport cu obiectul cererii fără a se putea realiza extinderea cadrului procesual şi completarea obiectului cererii.
Prevederile Normelor metodologice (aprobate prin HG nr. 450/1999) nu s-au încălcat deoarece:
- procentual valoarea activului vândut reprezintă 18% din valoarea capitalului societăţii reclamante, ceea ce înseamnă că nu au fost încălcate nici dispoziţiile statutului.
- în raport de prevederile art. 4. 9 din Normele metodologice, preţul de pornire a licitaţiei a fost stabilit conform art. 4. 8 din norme;
- nu poate fi vorba de o licitaţie trucată, câtă vreme participanta S.C. D. S.R.L. nu a formulat nici o ofertă:
- art. 3. 44 – art. 3.47 din HG nr. 450/1990 nu instituie nici o interdicţie pentru participanţii la licitaţie.
Recursul în anulare este fondat pentru considerentele care urmează:
Reclamanta S.C. F. S.A., societate în proces de privatizare, a vândut în condiţiile art. 24 din OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, activul D.G., încheind la 18 noiembrie 1999 contractul de vânzare-cumpărare cu pârâta S.C. A.N.D.P. S.A., adjudecatară a licitaţiei organizate în condiţiile art. 3. 46, art. 3. 47 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 450/1999.
Obiectul contractului l-au format atât construcţii cu teren necesar, cât şi terenul aferent activului, în suprafaţă de 48.812 mp, pentru care reclamanta avea certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Instanţa de fond, soluţie confirmată şi de instanţa de recurs, a constatat valabilitatea actului de vânzare cumpărare astfel încheiat şi a actelor adiţionale, statuând că hotărârea ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare, motivând că forma autentică este necesară pentru a îndeplini formalitatea intabulării şi a asigura opozabilitatea faţă de terţi.
Or, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, nerespectarea formei autentice a actului de înstrăinare în cazul înstrăinărilor prin acte între vii a terenurilor de orice fel proprietate privată, situate în intravilan sau extravilan, se sancţionează expres cu nulitate absolută.
Prin urmare, actul juridic intitulat contract de vânzare–cumpărare cu privire la teren, ca obiect al vânzării, valorează antecontract de vânzare-cumpărare, forma autentică fiind cerută de lege pentru valabilitatea actului iar nu pentru opozabilitatea lui, hotărârile judecătoreşti fiind nelegale sub acest aspect.
Conform art. 1303 C. civ., în contractul de vânzare-cumpărare, preţul trebuie să fie sincer şi serios.
Fictivitatea preţului atrage nulitatea contractului de vânzare cumpărare deoarece, în lipsa preţului, obligaţia cumpărătorului este fără obiect, iar obligaţia vânzătorului este fără cauză.
În clauza a IX-a din contractul de vânzare-cumpărare, în speţă, părţile au stipulat că, cumpărătorul va prelua cu data semnării şi contractul de asociere nr. 2698 din 18 august 1995 încheiat între vânzător şi S.C. M. S.R.L., odată cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din acesta.
Asociata S.C. M. S.R.L., care a făcut investiţii de 11.597.511.000 lei, sumă pe care, conform art. 5. 1 din contractul de asociere, nu o poate pretinde de la proprietar deşi a încercat, nu a putut dobândi activul în speţă prin leasing imobiliar în condiţiile art. 24 din OG 88/1997, modificată, pentru că avea datorii la societatea vânzătoare.
Or, în situaţia în care datoriile acesteia sunt mai mari decât preţul de 6.941.046.000 lei la care s-a adjudecat activul, prin efectul cesiunii drepturilor de creanţă şi al confuziunii obligaţiilor, preţul ar putea fi inexistent juridic.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare active este o modalitate de privatizare, la acea dată A.P.A.P.S. fiind acţionar majoritar, iar potrivit art. 43 din Legea nr. 99/1999, instituţia publică implicată – A.P.A.P.S. în accepţiunea art. 3 lit. g) din lege - realizează întreg procesul de privatizare.
Este firesc ca procesul prin care se solicită instanţei să constate nulitatea unui contract de privatizare să se poarte în contradictoriu cu instituţia publică implicată, restrângerea libertăţii părţilor în a fixa cadrul procesual fiind, în acest caz, una legală.
Cu privire la celelalte motive invocate în recursul în anulare şi care vizează încălcarea unor prevederi din Normele metodologice, aprobate prin HG nr. 450/1999, ori ale statutului societăţii reclamante, se constată că acestea nu întrunesc exigenţele art. 330 alin. (2) C. proc. civ., nereprezentând o încălcare esenţială a legii care să determine o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Societatea reclamantă, ca subiect distinct de drept, îşi manifestă voinţa în raporturile juridice prin reprezentanţii săi desemnaţi în condiţiile legii.
Capacitatea de exerciţiu şi-o manifestă prin administratorii săi cărora, în condiţiile legii, li s-a conferit şi dreptul de reprezentare. Dacă aceştia acţionează contrar interesului societăţii, se va angaja răspunderea lor în condiţiile prevăzute de Legea 31/1990, republicată şi modificată, privind societăţile comerciale.
Nici invocarea încălcării art. 5 lit. f) din Legea nr. 21/1996 nu poate fi primită deoarece, potrivit art. 39 din lege, descoperirea şi investigarea încălcărilor prevederilor legii incumbă Consiliului Concurenţei şi Oficiului Concurenţei, iar de la aceste organisme nu s-a prezentat vreun act constatator.
Se impune, aşadar, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei la tribunal spre rejudecare pentru:
- reaprecierea validităţii clauzelor contractului de vânzare–cumpărare a activului în speţă prin prisma art. 14 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor;
- stabilirea pe bază de probe a cuantumului datoriilor S.C. M. S.R.L. către reclamanta vânzătoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi dacă raportul acestuia cu cuantumul preţului conduce la lipsa valabilităţii lui;
- judecarea pricinii în contradictoriu cu A.P.A.P.S.
Faţă de cele ce preced, Curtea va admite recursul în anulare promovat de Procurorul General, va anula Decizia atacată, va admite recursul declarat de reclamanta S.C. F. S.A. împotriva sentinţei pe care o casează şi va trimite cauza spre soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, împotriva deciziei nr. 783 din 13 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti pe care o anulează.
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. F. S.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 4717 din 8 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti pe care o casează şi trimite cauza spre soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, în fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3338/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3346/2003. Comercial → |
|---|
