CSJ. Decizia nr. 3396/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3396/2003
Dosar nr. 141/2003
Şedinţa publică din 9 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele SC F.G.I.E. şi SC F.C. SRL i-a chemat în judecată pe pârâţii SC A.C.A. SRL Bucureşti, SC S.I. SRL Bucureşti, SC P.G. SRL Bucureşti, A.R. şi D.C. şi a solicitat ca, prin sentinţa care se va pronunţa, să se dispună întoarcerea executării silite în dosarul execuţional nr. 41/2000 a Judecătoriei Gherla, nr. 2/2001, 3/2001 şi 117/2001 a executorului judecătoresc M.F., în sensul restabilirii situaţiilor anterioare, prin restituirea bunurilor, desfiinţarea măsurilor de numire a custodelui A.R. şi D.C., desfiinţarea măsurilor de sechestrare a bunurilor, evacuarea pârâtelor din imobilele situate în Gherla, încetarea activităţii pârâtelor în imobile şi desfiinţarea actelor de adjudecare.
Reclamantele şi-au motivat cererea, arătând că titlul executoriu, care a stat la baza actelor de executare silită, respectiv, biletul la ordin, emis la data de 22 decembrie 1999, pentru suma de 3.592.400.000 lei, a fost anulat, prin Decizia nr. 182/2002 a Curţii de Apel Bucureşti.
Ca urmare a recuzării tuturor judecătorilor de la Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea dosarului nr. 530/2002 la Judecătoria Cluj.
Prin sentinţa nr. 4232/2002, pronunţată la 9 mai 2002, Judecătoria Cluj şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 4042 C. proc. civ., art. 17 C. proc. civ. şi art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
În concret, instanţa a reţinut că, în cazul desfiinţării titlului executoriu la cererea celui interesat, prin aceeaşi hotărâre, instanţa judecătorească dispune şi restabilirea situaţiei anterioare executării. În cazul în care nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, instanţa competentă se stabileşte după regulile dreptului comun, aşa încât competenţa îi revine, în primă instanţă, tribunalului.
Primind dosarul, Tribunalul Cluj, prin încheierea nr. 4877/C/2002, a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj şi, întrucât a constatat conflict negativ de competenţă, a sesizat Curtea de Apel Cluj, în vederea soluţionării acestuia.
Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 4042 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi a stabilit că instituţia întoarcerii executării silite este subsecventă actelor de executare silită propriu-zisă, iar „cenzurarea" acestora din urmă a fost dată în competenţa instanţei de executare, aşa cum este definită prin art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Un alt argument, în acest sens, l-a constituit reglementarea legislativă a executării silite şi a cererilor ce vizează această instituţie juridică, prin care legiuitorul a stabilit atribuţii şi competente doar pe seama judecătoriilor, ca instanţe de executare, criteriul valoric sau calitatea părţilor fiind irelevante în această materie.
Tribunalul a conchis că întoarcerea executării este, în esenţă, o modalitate de realizare a obligaţiilor rezultate din desfiinţarea titlului executoriu, ce cade în competenţa instanţei de executare, indiferent de calitatea părţilor în proces, sau de valoarea obiectului cererii, această instanţă fiind judecătoria.
Curtea de Apel Cluj, în rezolvarea conflictului negativ de competenţă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 569 din 5 decembrie 2002, prin care a stabilit competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
Curtea a reţinut că reglementarea legislativă a executării silite revine judecătoriilor, ca instanţe de executare, aşa încât, atât cererile privind executarea silită, cât şi cele având ca obiect întoarcerea executării, ca urmare a desfiinţării titlului executoriu, se soluţionează de aceste instanţe, dacă cererea este formulată în mod separat, ca în speţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC A.C., care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. şi a susţinut că, în mod greşit, s-a reţinut competenţa exclusivă a instanţei de executare de a se pronunţa asupra întoarcerii executării, în condiţiile în care această cerere s-a făcut pe cale separată. Dacă legiuitorul ar fi voit să dea în competenţă judecătoriei această cerere, atunci ar fi reglementat-o în mod expres.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau, însăşi, executarea silită", cel interesat are dreptul la întoarcerea executării „prin stabilirea situaţiei anterioare acesteia", iar conform art. 4043 alin. (3) C. proc. civ. „Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării, în condiţiile art. 4042 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii".
Pentru a lămuri sintagma inserată în cuprinsul art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., respectiv, „instanţa judecătorească competentă potrivit legii" din interpretarea sistematică a dispoziţiilor procedurale privind executarea este de reţinut că întreaga reglementare legislativă a executării silite, precum şi a cererilor care vizează această instituţie juridică stabileşte atribuţii şi competenţe doar pe seama judecătoriilor, ca instanţe de executare, criteriul valoric sau calitatea părţilor fiind irelevante în această materie.
Un alt aspect, care trebuie examinat în speţă, care vine în sprijinul argumentelor privind competenţa judecătoriei, este cel referitor la existenţa sentinţei 1787 din 27 februarie 2002, prin care s-a dispus întoarcerea executării silite, indicându-se dosarul execuţional şi procesele-verbale prin care erau luate măsuri de executare, cât şi faptul că cererea de întoarcere a executării, care formează obiectul dosarelor conexate, a fost introdusă tocmai pentru a aduce la îndeplinire măsurile luate de instanţă, ca urmare a constatării nulităţii absolute a biletului la ordin prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti – nr. 182 din 8 februarie 2003.
Prin urmare, corect s-a reţinut că dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, prin obiectul ei, cererea de întoarcere a executării vizează restituirea unor prestaţii executate în temeiul unui titlu executoriu desfiinţat, astfel că deţinătorul bunurilor nu mai are vreun titlu valabil sau temei juridic care să justifice deţinerea lor.
În consecinţă, întrucât nu sunt motive de nelegalitate a sentinţei nr. 569 din 5 decembrie 2002, care constituie şi regulator de competenţă, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC A.C.A. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 569 din 5 decembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 9 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3395/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3397/2003. Comercial → |
|---|
