CSJ. Decizia nr. 339/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 339/2003
Dosar nr. 7166/2001
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 547, pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2001 de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Suceava, cu sediul în Suceava, împotriva pârâtei S.N.T.F.M. M. C.F.R. – Agenţia Teritorială Iaşi, în sensul că a obligat cărăuşul să plătească reclamantei suma de 10.947.845 lei contravaloare marfă şi suma de 950.827 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Au fost respinse excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială invocate de pârâta S.N.T.F.M. M. C.F.R. – Agenţia Teritorială Iaşi, şi a fost respinsă acţiunea faţă de celelalte pârâte.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că produsele petroliere livrate în tranzit achitat, au ajuns la destinaţie cu un minus de 900 kg benzină Premium fără plumb, în valoare de 10.947.845 lei, din culpa cărăuşului, deoarece sigiliile aplicate de predător fiind lipsă la ventilul central de descărcare şi la gura de descărcare, cărăuşul nefăcând dovada asigurării integrităţii şi pazei juridice a mărfurilor transportate, pe care le-a preluat iniţial fără obiecţiuni.
Excepţia necompetenţei materiale a respins-o ca neîntemeiată, reţinând că reclamanta şi celelalte două pârâte sunt sucursale ale aceleiaşi centrale, însă, acestea având organe proprii de conducere, cât şi delegare de a purta litigii cu terţe persoane.
Excepţia necompetenţei teritoriale a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 9 şi 10 pct. 4 C. proc. civ., care, în materie comercială, se completează cu dispoziţiile art. 897 şi 899 C. com., reclamanta are posibilitatea alegerii instituţiei care să judece litigiul.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 884, pronunţată în Şedinţa publică din 29 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, împotriva sentinţei nr. 547 din 13 aprilie 2001 a Tribunalului Prahova.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că, în mod corect, prima instanţă a respins excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială invocate de apelanta pârâtă. De asemenea, s-a apreciat că, în mod corect, a fost soluţionat şi fondul cauzei, reţinându-se culpa transportatorului, pentru lipsa cantităţii de 900 kg de benzină, în condiţiile în care a preluat marfa fără obiecţiuni, iar la destinaţie s-a constatat că cisterna a sosit având lipsă plombele predătorului la ventilul central şi la una din gurile de descărcare.
Împotriva deciziei civile nr. 884 din 29 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala marfă Iaşi, prin S.M.F. SA, Agenţia Teritorială Iaşi, care a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectele că, în mod greşit, s-a apreciat că Tribunalul Prahova este competent material şi teritorial pentru a soluţiona cauza, iar pe fond, în mod eronat, s-a reţinut culpa transportatorului, nefiind dovedită nici valoarea daunei pretinse.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc conform clauzelor contractuale, stabilind şi, în mod just, răspunderea cărăuşului pentru contravaloarea a 900 kg benzină, respectiv, a sumei de 10.947.845 lei.
Critica referitoare la nerespectarea competenţei teritoriale este nejustificată, deoarece, raportat la contractul de transport încheiat între părţi, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 5 C. proc. civ., care reglementează că, în afară de instanţa domiciliului pârâtei, mai sunt competente în cererile izvorâte dintr-un contract de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire, context juridic care a atras competenţa ca instanţă de fond a Tribunalului Prahova, secţia comercială.
Corect au fost soluţionate de instanţele judecătoreşti şi aspectele juridice referitoare la excepţia necompetenţei materiale, în sensul că reclamanta a chemat în judecată, alături de transportator, celelalte două pârâte, sucursale care fac parte din structura S.N.P. P. SA, care, chiar dacă sunt subunităţi ale aceleiaşi persoane juridice, conducerile sucursalelor aparţinând S.N.P. P. SA, au primit delegare de competenţă şi pot avea calitate procesuală pasivă.
Cu maximă certitudine s-a stabilit că în culpă pentru cantitatea de benzină lipsă se află cărăuşul, motivat de aspectul esenţial că nu a formulat nici un fel de obiecţiune la preluarea cantităţii de marfă încărcate în vagoane. Este evidentă culpa transportului, deoarece acesta a luat în primire vagonul, prin prepuşii săi în staţia C.F.R. de expediţie, fără obiecţiuni, confirmând prin semnarea şi ştampilarea documentelor de livrare că vagonul era corespunzător din punct de vedere tehnic şi comercial pentru efectuarea transportului, respectiv, avea toate sigiliile corect aplicate şi nu prezenta scurgeri de conţinut, iar ulterior, acesta a ajuns la destinaţie cu o lipsă de 900 kg benzină premium fără plumb şi, respectiv, cu lipsa plombei predătorului la ventilul central şi la una din gurile de descărcare, situaţie atestată prin procesul-verbal de constatare nr. 1628 din 20 aprilie 2000 (dosar fond).
În acest context, s-a dat o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor legale din Regulamentul de transport pe căile ferate din România şi a Normelor uniforme pentru aplicarea regulamentului, în sensul unei interpretări corespunzătoare a art. 82, care sancţionează răspunderea căii ferate pentru nerespectarea obligaţiilor asumate.
Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala M. Iaşi, prin S.M.F. SA, Agenţia Teritorială Iaşi, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 884 din 29 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, sucursala M. Iaşi, prin S.M.F. SA, Agenţia Teritorială Iaşi, împotriva deciziei nr. 884 din 29 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3381/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3395/2003. Comercial → |
|---|
