CSJ. Decizia nr. 3381/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3381/2003
Dosar nr. 2246/2002
Şedinţa publică din 9 iulie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 noiembrie 2001, s-a înregistrat la Comisia de Arbitraj Comercial - Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Braşov, dosarul nr. 50/A/2001, ce conţinea acţiunea intentată de reclamanta SC F.C. SA Braşov, care a chemat în judecată arbitrală, conform clauzei compromisorii, pe pârâta SC F.H. SRL din oraşul Săcele, reprezentată de asociatul administrator farm. S.I.A., pentru a se dispune:
1. Rezilierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare având nr. 588 din 12 decembrie 1999, privind vânzarea imobilului situat în municipiul Sf. Gheorghe, judeţul Covasna, cunoscut sub denumirea „F. nr. 303", prin care s-a obligat să transmită pârâtei dreptul de folosinţă şi posesie pe o perioadă determinată de 5 ani de la semnarea actului de predare primire, iar la sfârşitul perioadei să-i transmită şi dreptul de proprietate;
2. Obligarea la plata redevenţei restante, în sumă de 429.649.500 lei, calculată în raport cu rata inflaţiei, la 31 octombrie 2001, pe perioada până la expirarea contractului;
3. Obligarea la plata redevenţei restante pe două luni, în sumă de 29.344.500 lei, calculată pe perioada septembrie-octombrie 2001;
4. Obligarea la plata penalităţilor contractuale de întârziere în plată, calculate pe perioada 9 martie 1999 - 5 noiembrie 2001, pentru neachitarea la termen sau achitarea cu întârziere a redevenţelor lunare însumând 32 rate, cu perioade medii de întârziere în plată de 25-45 zile.
5. Obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată-arbitrale.
Ulterior înregistrării cererii arbitrale, reclamanta, prin actul nr. 23267 din 17 decembrie 2001, şi-a precizat capătul 3 al cererii introductive, la suma de 444.465.000 lei, reprezentând valoarea a 30 rate neachitate până la 30 septembrie 2001 x 14.815.500 lei valoarea fiecărei rate în care scop a depus şi calculul matematic corespunzător, pentru ca apoi, prin concluzii scrise depuse în 11 ianuarie 2002, să mai solicite:
1. Rezilierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare nr. 588 din 12 februarie 1992;
2. Obligarea pârâtei la plata sumei de 429.649.500 lei, redevenţă de achitat până la finele contractului pe 30 luni;
3. Obligarea la plata sumei de 59.481.681 lei penalităţi contractuale de întârziere în plată;
4. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;
5. Respingerea pentru restul pretenţiilor prin constatarea că pârâta, după sesizarea instanţei arbitrale, i-a achitat o redevenţă însumând 14.815.500 lei şi 38.130.084 lei penalităţi contractuale de întârziere în plată, din totalul sumei de 97.612.545 lei pretinse prin acţiune.
Soluţionând această acţiune arbitrală ca urmare a precizărilor de acţiune făcute de reclamantă şi a apărărilor formulate de pârâtă, respectiva comisie de arbitraj, prin Hotărârea arbitrală nr. 2 din 15 ianuarie 2002, în majoritate, a luat act că pârâta SC F.H. SRL cu sediul în Săcele, judeţul Braşov, a achitat reclamantei SC F.C. SA cu sediul în Braşov, suma de 38.130.864 lei, reprezentând penalităţi de întârziere în plata redevenţelor lunare constatând că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
Au fost respinse celelalte pretenţii din acţiune, astfel cum a fost precizată şi introdusă de reclamanta, SC F.C. SA, împotriva pârâtei SC F.H. SRL.
S-au compensat parţial cheltuielile de arbitrare până la concurenţa sumei de 2.500.000 lei, cu obligarea reclamantei să plătească pârâtei suma de 12.500.000 lei cheltuieli de arbitrare.
Opinia separată a fost pentru admitere în parte a acţiunii arbitrare, cu rezilierea contractului de leasing imobiliar nr. 588 din 12 februarie 1999, cu obligarea pârâtei la plata redevenţei aferente a 30 rate neachitate, însumând 429.649.500 lei şi a plăţii cheltuielilor de judecată, prin constatarea că pârâta, după sesizarea instanţei, a făcut o serie de plăţi parţiale, privind ratele restante şi a penalităţilor contractuale de întârziere în plată.
Hotărârea dată cu majoritate de voturi s-a motivat pe faptul că, după perfectarea contractului, printr-o serie de acţiuni şi inacţiuni, cu privire la respectarea art. 7 alin. (3) din contract, privind termenele de plată, ambele părţi au contribuit la neexecutarea în termenii conveniţi a plăţii redevenţei, deoarece, în toate facturile emise de reclamantă după luna septembrie 2000, s-au prevăzut alte termene de plată, mai îndelungate, pe care pârâta le-a decontat în acel termen şi cu plata de penalităţi contractuale de întârziere în plată raportat la acest termen în sumă de 38.130.864 lei, sumă ce a fost achitată pe parcursul derulării litigiului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare, pe temeiul art. 364 lit. i) C. proc. civ., numai reclamanta, care a solicitat admiterea ei şi rejudecându-se cauza să se admită cererea iniţială, astfel cum ea a fost precizată.
În urma cererii de strămutare formulată de pârâtă, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin încheierile nr. 3103 din 25 aprilie 2002 (dosar nr. 679/2002) a dispus strămutarea judecării acţiunii în anulare a reclamantei de la Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, la Curtea de Apel Târgu Mureş, dosarul fiind trimis acestei din urmă instanţe, unde reclamanta, prin actul nr. 2704 din 12 iunie 2000, a formulat o cerere de renunţare la judecată a petitelor nr. 2 şi 3 de la pct. 3 a acţiunii în anulare, respectiv, obligarea pârâtei la plata redevenţei de 429.649.500 lei, rămasă de achitat până la finele contractului şi la plata sumei de 59.481.681 lei penalităţi contractuale de întârziere în plată.
Reclamanta, prin concluziile scrise şi depuse la 17 iunie 2002, a solicitat:
Declinarea competenţei materiale de soluţionare a acţiunii sale în anulare, Curţii Supreme de Justiţie, deoarece, în urma suprimării apelului în litigiile comerciale, ca efect al OUG nr. 59/2001, Hotărârea Comisiei de Arbitraj a devenit hotărârea Curţii de apel, fiind vorba de un litigiu ce intra în competenţa Curţii de apel de a se judeca pe fond litigiul, conform OUG nr. 88/1997, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 99/1999 şi a Normelor de aplicare aprobate prin HG nr. 450/1999, în condiţiile în care rezilierea unui contract de leasing nu este unul patrimonial, iar arbitrajele comerciale pot judeca numai litigiile patrimoniale.
Prin Decizia nr. 45/A din 20 iunie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondată, acţiunea în anulare atât pe excepţie, cât şi pe fond, şi a obligat reclamanta la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată, reţinându-se că, din probele dosarului, nu rezultă că au fost încălcate ordinea publică, bunele moravuri sau orice alte dispoziţii imperative ale legii, care nici nu au fost arătate în mod expres, prin acţiunea în anulare.
În contra celei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând soluţia pronunţată de curtea de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinându-se, în esenţă, că:
- hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor imperative privind compunerea completului de judecată, în sensul că acţiunea a fost soluţionată în complet de doi judecători, în loc de trei judecători (art. 304 pct. 1 C. proc. civ.), în acest sens, solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în complet de judecată legal constituit;
- în subsidiar, s-a cerut admiterea recursului şi, pe fondul cauzei, reiterându-se aceleaşi motive ca şi la curtea de apel, solicitându-se să se constate că hotărârea arbitrală a încălcat ordinea publică a bunelor moravuri şi a dispoziţiilor imperative ale legii, art. 364 lit. i) C. proc. civ., şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii în anulare.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că hotărârea atacată a fost dată de un complet de judecată nelegal constituit, respectiv, cauza a fost judecată în complet de doi judecători, în loc de trei judecători.
1. Nelegalitatea hotărârii decurge din natura juridică a acţiunii în anulare îndreptată împotriva hotărârii arbitrale, care constituie cale de atac ce impune instanţei examinarea cauzei în limitele prevăzute de art. 364 C. civ., dispoziţiile acestui text având similitudine cu cele înscrise în art. 304 C. proc. civ.
Prin consecinţă, compunerea completului de judecată este aceea prevăzută pentru judecarea recursului (3 judecători) chiar dacă, în conformitate cu art. 366 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea instanţei judecătoreşti, cu privire la acţiunea în anulare, poate fi atacată cu recurs (Decizia V din 25 iunie 2001 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie).
2. Aşa fiind, instanţa constată că hotărârea atacată a fost soluţionată cu un complet nelegal constituit, motiv faţă de care va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza, spre rejudecarea acţiunii în anulare formulată de reclamanta SC F.C. SA, în complet format din 3 judecători.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC F.C. SA Braşov împotriva deciziei nr. 45/A din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Târgu Mureş, pentru soluţionarea cauzei în complet legal constituit.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 9 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3380/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 339/2003. Comercial → |
|---|
