CSJ. Decizia nr. 3397/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3397/2003
Dosar nr. 512/2003
Şedinţa publică din 9 iulie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 aprilie 2001, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta, SC C.M.E.I.E. SRL Bucureşti, pentru a fi obligată la înregistrarea gajului constituit în favoarea A.P.A.P.S. la Registrul Român al Acţionarilor sau alt registru independent şi la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei pe zi pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiei de înregistrare a gajului de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că A.P.A.P.S. a vândut societăţii comerciale pârâte un număr de acţiuni, reprezentând 70% din capitalul social al SC M.P. SA Bucureşti, iar prin contractul de vânzare-cumpărare s-a obligat să realizeze investiţii, în valoare de 1.400.000 dolari S.U.A., la societatea privatizată, garantând realizarea investiţiilor prin gajul asupra pachetului de acţiuni.
Întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a realiza investiţia, conform art. 8.10.1 şi 8.10.2 din contract, A.P.A.P.S. a solicitat executarea gajului asupra acţiunilor numerotate de la 1 – 372.523 inclusiv.
Cu actul înregistrat la 22 iunie 2001, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a formulat cerere de modificare a obiectului acţiunii, solicitând autorizarea de a-şi realiza gajul asupra celor 372.523 acţiuni din capitalul social al pârâtei, fiindu-i atribuit proprietatea bunului gajat.
Prin sentinţa civilă nr. 7886 din 19 octombrie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins acţiunea A.P.A.P.S. Bucureşti, cu motivarea că, la data de 27 octombrie 2000, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor pârâtei a hotărât majorarea capitalului social cu suma de 1.400.000 dolari S.U.A., reprezentând aport în natură, ulterior fiind aprobat şi raportul de expertiză tehnică şi evaluare privind aportul în natură, şi, prin actul adiţional din 15 decembrie 2000, fiind modificat statutul societăţii şi făcându-se înregistrarea la O.R.C.M.B.
Hotărârea tribunalului a rămas irevocabilă în baza deciziei nr. 351 din 8 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul reclamantei.
Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs în anulare procurorul general, susţinând următoarele critici:
- din probele administrate în cauză rezultă că societatea pârâtă nu a efectuat investiţii, din surse proprii sau atrase, pe numele său, deoarece, din contractele de cesiune de creanţă, rezultă că investiţiile urmau a fi restituite de către societatea privatizată cumpărătorului SC C.M.E.I.E. SRL Bucureşti;
- s-a mai susţinut că, datorită faptului că operaţiunile au fost efectuate între firme şi persoane aparţinând aceluiaşi grup, nu există certitudinea realităţii preţurilor prezentate de cedent şi cesionar;
- contractul de novaţie nu a fost semnat de reprezentantul legal al creditoarei, fiind lovit de nulitate şi dovedindu-se un act fictiv, destinat să inducă în eroare cu privire la intenţia părţilor;
- în legătură cu contractul de novaţie prin schimbare de creditor, procurorul general a arătat că actul este semnat de cetăţeanul grec R.S. numai în calitate de creditor, pentru noul debitor semnând cetăţeanul român C.H., actul fiind conceput cu un viciu esenţial, pentru a-l face inopozabil faţă de noul debitor, care s-ar fi obligat;
- cât priveşte hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor societăţii privatizate din 15 decembrie 2000, s-a arătat că aceasta este lovită de nulitate, deoarece reprezintă, în realitate, voinţa acţionarului majoritar - reprezentat de R.S – care era interesat să aprobe raportul de evaluare şi să adopte hotărârea de majorare a capitalului social, fiind evident conflictul de interese între societatea privatizată şi cumpărătorul acţiunilor.
Recursul în anulare este întemeiat, în sensul celor ce se vor arăta.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SC C.M.E.I.E. SRL Bucureşti la înregistrarea gajului constituit, potrivit art. 8.10.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, potrivit căruia, dacă cumpărătorul nu realizează investiţia, conform art. 8.10.1 şi 8.10.2 din acelaşi contract, A.P.A.P.S. poate executa gajul asupra acţiunilor.
Totodată, susţinând că obligaţia de înregistrare a gajului este o obligaţie de a face, a cerut obligarea pârâtei şi la plata sumei de 1.000.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiei asumate.
Aşa cum s-a arătat, acţiunea iniţială a fost ulterior precizată şi modificată, în sensul că s-a solicitat autorizarea reclamantei de a-şi realiza gajul asupra celor 372.523 acţiuni din capitalul social al pârâtei, cu atribuirea proprietăţii bunului gajat.
Temeiul legal al acţiunii, care a fost invocat de reclamantă, era art. 969 C. civ. şi art. 478, 482 şi 488 C. com., precum şi dispoziţiile legale privind privatizarea, aplicabile la data încheierii contractului, respectiv, HG nr. 450/1999, modificată prin HG nr. 443/2001, şi Legea nr. 99/1999 (dosarul tribunalului).
Ambele instanţe au reţinut că reclamanta nu este îndreptăţită să solicite aplicarea sancţiunilor contractuale, deoarece pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de a realiza o investiţie în cuantum de 1.400.000 dolari S.U.A., împrejurare dovedită prin procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a pârâtei nr. 6 din 15 decembrie 2000, prin care a fost aprobat raportul de evaluare privind aportul în natură adus la majorarea capitalului social al societăţii comerciale privatizate.
Prima critică a procurorului general vizează împrejurarea că, în realitate, cumpărătorul nu a realizat investiţia – aport de capital din surse proprii sau atrase pe numele său - aşa cum s-a stipulat în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Într-adevăr, deşi Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a confirmat realizarea investiţiilor, din actele dosarului nu rezultă modul în care s-a făcut efectiv majorarea de capital, expertiza depusă la dosar nefiind de natură să elucideze problema în litigiu.
Sub acest aspect, se impune casarea celor două hotărâri judecătoreşti, pentru ca, la rejudecarea cauzei, să se dispună efectuarea unei noi expertize tehnice şi de evaluare pentru determinarea valorii investiţiilor efectuate de SC C.M.E.I.E. SRL Bucureşti pentru majorarea capitalului social al SC C.M.E, conform prevederilor contractului nr. 732/1998 încheiat cu fostul F.P.S. Bucureşti.
Această soluţie este determinată şi de constatările făcute de Garda Financiară şi cuprinse în notele de constatare invocate în adresa nr. 250170 din 13 februarie 2001, potrivit cărora documentele luate în calcul la întocmirea raportului de expertiză tehnică nu reflectă realitatea (dosarul de fond).
Concluziile acestei noi expertize vor fi de natură să lămurească şi aspectele legate de sursa acestor investiţii, verificându-se dacă aportul de capital a fost realizat efectiv sau el este fictiv, aşa cum se susţine prin recursul în anulare, printr-un alt motiv.
Este adevărat că, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare din 15 decembrie 2000, s-a hotărât aprobarea raportului de expertiză tehnică şi evaluare, precum şi majorarea capitalului social dar, din actele dosarului, nu rezultă că hotărârea A.G.E.A. s-ar fi publicat în Monitorul Oficial, nefiind opozabilă terţilor, conform art. 130 alin. (4) din legea societăţilor comerciale, din acest punct de vedere urmând a fi înlăturată apărarea pârâtei, vizând faptul că reclamanta a avut cunoştinţă de întreaga documentaţie privind realizarea investiţiei.
În aceeaşi ordine de idei, trebuie subliniat că, la dosarul tribunalului a fost depusă încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti nr. 6962 din 20 decembrie 2000, prin care s-a dispus înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind modificarea actului constitutiv, referitor la capitalul social, făcându-se cuvenita menţiune privind publicarea în Monitorul Oficial a actului adiţional, publicare ce nu s-a mai făcut.
În fine, în cursul soluţionării litigiului au fost invocate unele aspecte penale ale pricinii, care vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei, în măsura în care există sentinţe penale definitive şi cu incidenţă în cauza de faţă.
Cât priveşte criticile procurorului general, referitoare la modul în care s-au încheiat contractele de cesiune de creanţă şi cel de novaţie, acestea vor fi examinate de instanţa de fond, după ce se va stabili dacă aportul de capital a fost real sau fictiv, în condiţiile arătate mai sus şi după verificarea operaţiunilor efectuate între firmele aparţinând aceluiaşi grup.
Pentru toate aceste considerente, recursul în anulare va fi admis, cele două hotărâri judecătoreşti criticate vor fi casate, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, conform art. 330 pct. 2 C. proc. civ. şi art. 312 pct. 3 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 7886 din 19 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, precum şi a deciziei nr. 351 din 8 martie 2002 a Curţii de Apel Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează hotărârile atacate şi trimite cauza, spre rejudecare, Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 9 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3396/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3398/2003. Comercial → |
|---|
