CSJ. Decizia nr. 3411/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3411/2003
Dosar nr. 793/2002
Şedinţa publică din 10 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 mai 2000, reclamanta W.P.C.G.W., Germania, a chemat în judecată SC E.A. SRL Bucureşti, pentru ca pin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, pârâta să fie obligată să plătească acesteia 43.420 de mărci germane cu titlu de preţ şi 7.287,7 de mărci germane cu titlu de dobânzi aferente perioadei martie 1999 – iulie 2000, precum şi cheltuielile judiciare, ocazionate de soluţionarea cauzei.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat încheierea cu pârâta a două contracte, la 10 iunie 1998 şi, respectiv, 13 octombrie 1998, având ca obiect livrarea unei linii de legătorie S. cu cartele şi a unei maşini de fălţuit P.B.
Preţul convenit a fost achitat parţial, rămânând diferenţa pretinsă prin prezenta cerere.
În cauză a fost administrat proba cu interogatoriu.
Prin sentinţa nr. 985 din 12 februarie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.
S-a reţinut că, deşi, prin răspunsul la întrebarea nr. 5, pârâta neagă obligaţiile ce-i reveneau din contract şi invocă neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către reclamantă, pârâta nu face dovezi cu privire la această excepţie.
Faţă de contractele depuse la dosar, în baza art. 969 C. civ., reţinând neîndeplinirea de bunăvoie a obligaţiilor contractuale ce-i reveneau pârâtei, în condiţiile în care reclamanta şi-a dus la îndeplinire obligaţiile corelative, afirmaţiile pârâtei din răspunsul la interogatoriu apar ca fiind nesusţinute de probe.
Împotriva hotărârii primei instanţe, pârâta a declarat apel, invocând următoarele motive:
- instanţa de fond a interpretat eronat probele şi, în mod greşit, a fost decăzută din dreptul de a administra proba cu efectuarea unei expertize tehnice, pentru neplata onorariului, deşi nu a fost citată cu această menţiune;
- în mod greşit, instanţa de fond a admis capătul de cerere privind plata dobânzilor, în condiţiile nedovedirii acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 1509 din 3 decembrie 2001, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, între părţi, la data de 15 iunie 1998 şi 13 octombrie 1998, s-au încheiat două contracte de vânzare-cumpărare, prin care reclamanta s-a obligat să livreze pârâtei o linie de legătorie şi o maşină de fălţuit.
În nici unul din contracte, plata preţului nu este condiţionată de împlinirea termenului de garanţie.
Pentru contractul încheiat la 15 iunie 1998, restul de plată de 450.000 de mărci germane urma să fie achitat în a 36-a săptămână din anul 1998.
Pentru contractul încheiat la 13 octombrie 1998, suma de 5.800 de mărci germane urma să fie achitată de beneficiar, la data predării maşinii în condiţii de funcţionare.
La data de 3 iulie 1998, reclamanta a transmis precizările, privind livrarea utilajului, pentru costurile ce nu au fost determinate prin contract şi care, prin convenţia părţilor, urmau a fi stabilite separat.
La data de 28 ianuarie 1998, marfa a fost recepţionată, procesul verbal încheiat, cu această ocazie confirmând executarea corespunzătoare a operaţiunii.
În raport de clauza înscrisă la capitolul „condiţii de livrare" din contract, reclamanta avea obligaţia livrării utilajului, montajul fiind în sarcina pârâtei.
Reclamanta a livrat marfa descrisă în contracte, recepţia lucrării s-a făcut în condiţiile stabilite prin contract, iar certificatul de recepţie atestă faptul că manualele de service şi întreţinere au fost predate, precum şi că instalaţia a fost predată în bună stare de funcţionare, după testarea acesteia, însuşită de pârâtă.
Reclamanta nu a primit nici un fel de reclamaţie în perioada de garanţie.
Refuzul la plată s-a înregistrat la data de 3 iunie, ulterior perioadei de garanţie, prin fax-ul depus de pârâtă la dosar.
Acest refuz este motivat de pârâtă, prin faptul achiziţionării de piese de schimb pentru utilajul livrat de reclamantă.
În raport de împrejurările menţionate, primul motiv de apel a fost apreciat ca fiind neîntemeiat.
Totodată, în raport de dispoziţiile art. 43 C. com., cel de al doilea motiv de apel a fost, de asemenea, apreciat, ca neîntemeiat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 – 11 C. proc. civ.
S-a reţinut că, cu referire la excepţia de neîndeplinire a contractului, instanţele au interpretat greşit clauzele contractului.
Cu referire la dobânzi, s-a susţinut că, în lipsa legăturii de cauzalitate între neîndeplinirea obligaţiei de plată şi plata de dobânzi pentru creditul bancar, în valoare de 500.000 de mărci germane, în mod greşit a fost obligată la plata dobânzilor.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi rejudecarea cauzei.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de livrare a utilajului, în condiţiile stabilite prin contractul din 13 octombrie 1998.
Totodată, pârâta nu dovedeşte că refuzul de plată este justificat de cauze, ţinând de funcţionarea utilajului în perioada de garanţie, imputabile vânzătorului.
Ca atare, sub acest aspect, în mod legal, s-a decis în sensul respingerii apelului declarat de către pârâtă.
În raport de constatările specialiştilor firmei M.M.G., menţionate de către pârâtă, aceasta invocă răspunderea reclamantei, în calitate de furnizoare a utilajului, pentru vicii ascunse.
Ori, randamentul „puternic limitat" şi „realizarea unei calităţi, care să corespundă standardelor uzuale, azi, a produselor, este greu realizabil", menţionate de pârâtă, nu reprezintă vicii ascunse, întrucât nu se invocă defecte sau deficienţe calitative ale bunului vândut, ce nu au fost cunoscute de către pârâtă, în calitatea sa de cumpărător, care nu puteau fi descoperite prin mijloacele obişnuite de verificare şi care fac ca bunul să nu poată fi întrebuinţat conform destinaţiei sale. Astfel, randamentul şi calitatea au fost constatate în timpul perioadei de garanţie, fătă a se susţine că utilajul livrat nu este la nivelul calităţii contractate.
Rezultă, aşadar, că, în fapt, pârâta nu a invocat neîndeplinirea de către reclamantă a unei obligaţii contractuale concrete, determinate.
Ca atare, în mod corect, excepţia de neexecutare a contractului, invocată de pârâtă, a fost respinsă de instanţe.
Astfel, neîndeplinirea obligaţiei de plată nu este dovedită, ca avându-şi cauza în neexecutarea de către reclamantă a unei obligaţii contractuale, aşa încât efectul suspensiv al excepţiei de neexecutare a contractului, nu este incident în cauză.
În concluzie, în raport de considerentele ce preced prima critică formulată în recurs, se constată a fi neîntemeiată.
Potrivit art. 1088 C. civ., la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele – interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ.
Conform art. 43 C. com., datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept, din ziua când devin exigibile.
Dispoziţiile alin. (2) al art. 1088 C. civ., dispun în sensul că daunele interese se cuvin, fără ca „creditorul să fie ţinut a justifica vreo pagubă".
În raport de aceste dispoziţii, rezultă că, în obligaţiile ce au ca obiect o sumă de bani, daunele iau forma dobânzii, iar când obligaţia de plată are caracter comercial, dobânzile sunt datorate de la data scadenţei, în ambele cazuri, fără obligaţia creditorului, obligaţiei de plată de a dovedi existenţa unei pagube produse prin întârzierea plăţii sumei datorate.
Ca atare, în raport de aceste dispoziţii, se constată şi că cea de a doua critică este neîntemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.A. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1509 din 3 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3410/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3412/2003. Comercial → |
|---|
