CSJ. Decizia nr. 341/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.341/2003DOSAR Nr.7170/2001
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SCC.I. SRL Breaza împotriva deciziei nr.901 din 17 iulie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial.
La apelul nominal s-au prezentat la a doua strigare recurenta reclamantă prin avocat C.V.şi intimata pârâtă SC T.B. SA Câmpina, prin D.M..
Procedura legal îndeplinită.
Magistratul asistent a referit că recursul nu este timbrat cu 26.821.306 lei taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar.
Apărătorul recurentei reclamante depune dovada achităriitaxei de timbru.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fond părţilor.
Apărătorul recurentei susţine oral motivele de recurs şi pune concluzii de admitere, astfel cum a fost formulat şi în scris. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxele de timbru.
Intimata, prin apărător solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 iunie 2000, reclamanta SC C.I. SRL Breaza a chemat în judecată pârâta SC T.B. SA Câmpina solicitând ca în baza sentinţei civile ce se va pronunţa să se dispună reactualizarea sumei de 705.509.481 lei, în funcţie de indicele de inflaţie calculat pe perioada 2 martie 1997 la zi şi să fie obligată la plata sumei de 10.000.000 lei lunar începând cu data de 10 februarie 1998; să-i fie acordat un drept de retenţie asupra spaţiilor ce compun Complexul Parc Breaza, strR. nr.65 până la plata integrală a sumelor datorate.
Prin sentinţa civilă nr.134 din 23 ianuarie 2001, Tribunalul Prahova a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 2.321.781.051 lei reprezentând suma de 705.509.481 lei reactualizată şi suma de 578.100.167 lei reprezentând reactualizarea sumei de 10.000.000 lei lunar, instanţa acordând şi un drept de retenţie asupra spaţiilor din Complexul Parc Breaza, până la plata integrală a debitelor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reactualizarea sumei de 705.509.481 lei, debit stabilit prin hotărârea irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie, în raport cu indicele de inflaţie pe perioada 2 martie 1997- 30 septembrie 2000, reprezintă suma de 2.321.781.051 lei, iar suma de 10.000.000 lei reactualizată începând cu luna februarie 1998 şi până la finele lunii octombrie 2000, se ridică la suma de 578.100.167 lei, aşa cum s-a stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză, astfel că în baza dispoziţiilor art.1073 cod civil se impune admiterea pretenţiilor cât şi acordarea dreptului de retenţie asupra spaţiilor.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta ,criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.
Se susţine că în mod eronat reactualizarea debitului s-a făcut de la data de 2 martie 1997 în loc de 19 aprilie 2000, data la care s-a stabilit debitul prin hotărârea irevocabilă a instanţei supreme şi că în mod legal reactualizarea trebuia să se realizeze după criteriile menţionate de OG nr.9/2000.
De asemenea apelanta consideră că tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut, incluzând în suma reactualizată de 2.321.781.051 lei şi debitul de 705.509.481 lei, iar debitul de 10.000.000 lei a fost reactualizat deşi acest lucru nu s-a solicitat prin cererea introductivă şi niciaceastă cerere nu a fost completată ulterior.
S-a criticat şi acordarea dreptului de retenţie motivat de faptul că în faţa instanţelor judecătoreşti se află în curs de soluţionare acţiunea în revendicare a imobilului de către foştii proprietari.
Curtea de Apel Ploieşti , Secţia comercială şi de contencios administrativ ,prin Decizia civilă nr.901 din 17 iulie 2001, a admis apelul, hotărârea criticată fiind schimbată în parte, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.616.271.570 lei (în loc de 2.321.781.051 lei) şi a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 578.100.167 lei, cu plata cheltuielilor de judecată aferente.
În motivarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că îmbunătăţirile au fost finalizate la data de 2 martie 1997 şi trebuiau achitate de pârâtă, reactualizarea fiind corect făcută în raport cu această dată.
S-a reţinut justificată critica privind cuantumul sumei acordate instanţa de fond eronat incluzând şi debitul iniţial ,respectiv suma de 705.509.481 lei.
De asemenea, s-a apreciat ,că, în lipsa unor probatorii din care să rezulte că pentru conservarea imobilului intimata a efectuat cheltuieli, nu se justifică acordarea sumei de 10.000.000 lei pe zi şi cu atât mai puţin reactualizarea acestei sume atâta timp cât nu s-a solicitat prin cerere scrisă modificarea acţiunii introductive în condiţiile art.132 Cod procedură civilă.
S-a înlăturat şi motivul de apel cu privire la acordarea dreptului de retenţie, fiind irelevantă împrejurarea că imobilul este revendicat de foştii proprietari în altă cauză în curs de soluţionare.
Cu petiţia înregistrată la data de 6 august 2001 SC C.I. SRL Breaza a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel ,criticile făcând referire la dispoziţiile art.304 pct.6 şi 9 Cod procedură civilă.
Se susţine ,că, deşi prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a reţinut că suma reactualizată este de 2.321.781.051 lei, în mod eronat instanţa de apel a înlăturat obligarea la plata debitului iniţial de 705.509.481 lei.
De asemenea se critică şi soluţia de respingere a cererii privind reactualizarea sumei de 10.000.000 lei lunar reprezentând cheltuielile ocazionate cuconservarea imobilului şi clădirilor, pe motiv că nu s-a solicitat în cererea introductivă, apreciind că o asemenea cerere reprezintă în realitate o majorare a câtimii pretenţiilor care se putea face orcicând, chiar oral, până la închiderea dezbaterilor.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia civilă nr.2184 din 19 aprilie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a obligat irevocabil intimata SC T.B. SA la plata sumei de 705.509.481 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor, existând deci un titlu executoriu pentru această sumă.
În aceste condiţii, justificat, instanţa de apel a apreciat că se impune ,în condiţiile art.1054 Cod civil obligarea debitoarei la plata daunelor reprezentând procentul de inflaţie a sumei de 1.616.271.570 lei conform calculului efectuat de expertiza dispusă în cauză, întrucât pentru suma de 705.509.481 lei există un titlu executoriu, prin acordarea acestei sume realizându-se o îmbogăţire fără justă cauză în condiţiile art.992 Cod civil.
Ca atare, nu se poate reţine că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
Cu privire la capătul de cerere reprezentând actualizarea sumei de 10.000.000 lei reprezentând cheltuieli lunare pentru conservarea imobilului, reactualizarea reprezintă în realitate un capăt de cerere distinct făcând referire la daune, reprezentând procentul de inflaţie, situaţie în care justificat instanţa de apel a apreciat că nu au fost respectare dispoziţiile art.132 Cod procedură civilă.
De altfel ,aşa cum s-a cum s-a reţinut, recurenta nu a produs dovezi în condiţiile art.46 Cod comercial din care să rezulte că a efectuat cheltuieli pentru conservarea imobilului situaţie în care şi această critică urmează a fi înlăturată.
Faţă de cele arătate rezultă că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică fiind dată cu respectarea întocmai a legii, situaţie în care potrivit art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.I. SRL Breaza împotriva deciziei nr.901 din 17 iulie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3409/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3410/2003. Comercial → |
|---|
