CSJ. Decizia nr. 3729/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3729/2003
Dosar nr. 7949/2001
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov, sub nr. 198 din 3 februarie 2000, reclamanta SC D.P.P. SA a solicitat obligarea pârâtei SC O. SRL Braşov la plata sumei de 47.370.508 lei, din care 11.486.424 lei cu titlu de preţ pentru serviciile efectuate, în baza contractului nr. 2487 din 6 iulie 1998; 23.750.176 lei penalităţi de întârziere; 8.844.068 lei dobândă legală, conform contractului de credit nr. 20 din 4 ianuarie 1999 şi actelor adiţionale aferente, încheiate cu BCR, sucursala Ploieşti; 3.289.840 lei cheltuieli de judecată.
La rândul său, pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 19.111.176 lei, ca urmare a încărcării situaţiei de lucrări, cu o suprafaţă de 209 m.p. carosabil, neexecutată, care actualizată, la nivelul anului 2000, reprezintă 42.906.498 lei. Solicită şi obligarea la cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1517 din 11 decembrie 2000, a admis în parte acţiunea şi cererea reconvenţională şi, în consecinţă,:
- a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 23.750.156 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, în plata preţului, calculate conform art. 22 din contractul nr. 2487 din 6 iulie 1998, respingând restul pretenţiilor formulate de reclamantă;
- a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 30.597.600 lei cu titlu de preţ pentru lucrările neexecutate pe o suprafaţă de 209 m.p., respingând restul pretenţiilor formulate de pârâtă;
- a compensat sumele datorate reciproc şi a obligat pe reclamantă să plătească suma de 6.847.444 lei;
- a compensat cheltuielile de judecată şi a obligat pe reclamantă la 2.193.795 lei către pârâtă.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că suma de 11.486.424 lei, cu titlu preţ, a fost achitată de pârâtă, aceasta datorând, conform contractului, penalităţi în sumă de 23.750.156 lei, restul pretenţiilor nefiind dovedite de reclamantă.
Pe baza actelor de la dosar şi a expertizei efectuate, s-a apreciat întemeiată cererea reconvenţională pentru suma de 30.597.600 lei, reprezentând preţul neactualizat al lucrărilor neexecutate de reclamantă.
Curtea de apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 168 din 19 aprilie 2001, a admis apelul declarat de reclamantă în parte şi, schimbând în tot sentinţa atacată, a admis în parte acţiunea precizată, obligând pe pârâtă la 23.750.176 lei penalităţi de întârziere în decontare şi la 2.789.196 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi decizie s-au respins restul pretenţiilor reclamantei şi cererea reconvenţională.
Instanţa de apel a apreciat, ca întemeiată, sentinţa atacată, cu privire la soluţionarea acţiunii principale, dar nu şi cu privire la cererea reconvenţională, pe care, prin schimbarea acesteia, a respins-o.
Aceasta deoarece, deşi din raportul de expertiză, întocmit la 20 octombrie 2000, rezultă că suprafaţa de 209 m.p. carosabil, neexecutată, a fost facturată şi decontată pentru suma de 30.597.600 lei, suma în speţă provine, în realitate, din majorarea preţului lucrării, ca urmare a schimbării soluţiei, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 3571 din 3 iulie 1998.
Se mai reţine că majorarea preţului a fost acceptată de intimata pârâtă, care a semnat situaţia de lucrări, expertiza neavând ca obiectiv să stabilească ce lucrări au fost executate şi care a fost valoarea acestora.
Împotriva deciziei menţionată, a declarat recurs pârâta SC O. SRL, pentru următoarele motive:
1)– interpretarea greşită a actelor deduse judecăţii, expertiza având ca obiectiv stabilirea grosimii reale a stratului asfaltic şi verificarea realizării fundaţiei, iar prin procesul-verbal nr. 3571, din 3 iulie 1999, s-a convenit exclusiv înlocuirea mixturii asfaltice, cu beton asfaltic, şi nicidecum majorarea preţului;
2)- nepronunţarea instanţei asupra unor probe hotărâtoare pentru soluţionarea cauzei: contractul pe care părţile l-au încheiat; procesul verbal de conciliere, încheiat la 13 aprilie 2000, executat de părţi; adresa nr. 2901 din 22 mai 2000, emisă de Primăria Urlaţi;
3)- hotărârea pronunţată se întemeiază pe o gravă greşeală de fapt, generată de o apreciere greşită a probelor.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate, arătând că nerepararea întregii suprafeţe carosabile contractate este culpa pârâtei, de a nu fi predat constructorului amplasamentul liber, conform art. 18 din contract.
Mai arată intimata că ea nu se face vinovată de încălcarea art. 11 şi 12 din contract, recepţia lucrărilor terminate fiind făcută de recurentă pe etape de execuţie, fapt confirmat prin semnarea situaţiilor de lucrări.
Recursul nu este fondat.
1.Criticile recurentei, cu privire la Decizia atacată, se reduc, în esenţă, la interpretarea greşită a probelor de către instanţele de apel, fapt ce a condus la pronunţarea unei soluţii greşite pe fond.
Este de observat, însă, că interpretarea probelor administrate în cauză s-a făcut de instanţă, cum era şi corect, în mod coroborat, acordându-se prioritatea cuvenită recunoaşterii pretenţiilor de către recurentă şi atitudinii procesuale a acesteia.
Astfel, cu adresa nr. 1070 din 11 noiembrie 1999, recurenta pârâtă, în corespondenţa purtată cu reclamanta anterior acţionării sale în judecată, recunoaşte că situaţia pe care aceasta i-a prezentat-o este reală, că datorează suma de 11.486.424 lei, solicitând o păsuire de o lună de zile, pentru executarea obligaţiei.
Cum angajamentul luat nu a fost respectat, pârâta recurentă a fost acţionată în judecată, la 2 februarie 2000.
Prin întâmpinarea formulată la prima instanţă, pârâta recunoaşte că, cu toate deficienţele pe care le-a constat cu privire la grosimea asfaltică, a acceptat să plătească facturile, deşi, susţine aceasta, lucrarea nu i-a fost predată conform prevederilor art. 11,12,15 din contract.
Suma de bani pe care a solicitat-o pârâta recurentă, prin cererea reconvenţională, de 30.597.600 lei, nu reprezintă însă despăgubiri pentru executarea necorespunzătoare, constând în nerespectarea grosimii covorului asfaltic, constatată şi prin raportul de expertiză, ci contravaloarea suprafeţei de 209 m.p., ce nu a fost executată, propunând compensarea ei cu suma solicitată de reclamanta intimată, ca reprezentând contravaloarea suprafeţei executate şi al cărui calcul nu este, deci, contestat de pârâta recurentă.
De altfel, recurenta a fost de acord cu înlocuirea stratului de bază din mixtură asfaltică cu beton asfaltic, fără a avea obiecţiuni cu privire la preţ, fiind ipoteza în art. 25 din contract, conform căruia, numai după semnarea situaţiilor de plată lucrările devin definitive, „datorită modificărilor continue ale preţurilor şi vor fi valabile şi la recepţia preliminară", lucru care, în speţă, s-a realizat.
Asupra adresei nr. 2901/2000, invocată de recurentă, Primăria Oraşului Urlaţi, beneficiara lucrării, a revenit prin adresa nr. 3280 din 13 iunie 2000, arătând că reclamanta a executat reparaţiile la carosabil, pe întreaga suprafaţă pe care au fost efectuate spargerile, iar tasarea îmbrăcăminţii asfaltice, pe o suprafaţă de aproximativ 150 m.p., s-a produs ca urmare a necompactării suficiente a fundaţiei, executată de pârâta recurentă.
În sfârşit, în ce priveşte procesul verbal de conciliere, încheiat la 13 aprilie 2000, acesta, prin voinţa părţilor, a fost lipsit de efecte juridice, prin nerespectarea obligaţiei asumată de recurentă, ambele părţi fiind de acord cu continuarea procesului, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din 5 iunie 2000.
Prin urmare, faţă de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, în baza art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ca nefondat, menţinând Decizia atacată, ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta reclamantă SC O. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 168 din 19 aprilie 2001 a Curţii de apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 372/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 373/2003. Comercial → |
|---|
