CSJ. Decizia nr. 3731/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3731/2003
Dosar nr. 8431/2001
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Buzău, la 17 august 2000, reclamanta SC U. SA Buzău, în contradictoriu cu pârâta SC C.C. SA Olt, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata următoarelor sume:
- 229.359.284 lei contravaloare avansuri înfiinţare cultură floarea soarelui.
- 47.617.498 lei reprezentând daune.
- 14.484.069 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de mandat încheiat între reclamantă, în calitate de mandant, şi pârâtă, în calitate de mandatar, a avansat mandatarului în scopul înfiinţării unor culturi de floarea soarelui şi suma de 223.359.284 lei conform facturilor anexate acţiunii. Pârâta mandatară nu i-a livrat cantitatea contractată de seminţe de floarea soarelui şi nici nu a rambursat suma primită, nerespectându-şi astfel obligaţiile contractuale asumate prin contractul de mandat nr. 5000 din 3 martie 1998.
La data de 27 septembrie 2000, pârâta SC C.C. SA Olt Slatina formulează cerere de chemare în garanţie a persoanelor juridice – producătorilor agricoli de la care mandatarul nu a putut încasa debitele restante:
- Asociaţia Agricolă A.V. Milcov.
- Asociaţia Agricolă A.S. Slătioara.
- Societatea Agricolă C. Drăgăneşti Olt.
- Asociaţia Agricolă P.V. Văleni Olt.
- P.D.
- Societatea Agricolă S.G.
- SC A.G. SRL Bucureşti.
În susţinerea cererii de chemare în garanţie, pârâta arată că persoanele chemate în garanţie sunt adevăraţii debitori ai reclamantei, pârâta, în calitate de mandatar, neputând recupera debitele restante în ciuda diligenţelor depuse.
Urmare admiterii excepţiei de necompetenţă teritorială invocată de pârâtă, Tribunalul Buzău, secţia comercială, prin sentinţa nr. 969 din 20 octombrie 2000, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, în cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 158 C. proc. civ.
Prin efectul declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, Slatina, formând obiectul dosarului nr. 663/2001.
Tribunalul Olt, Slatina, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 88 din 26 februarie 2001, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei şi cererea de chemare în garanţie.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că pârâta-mandatară şi-a achitat obligaţiile derivând din contractul de mandat şi că aceasta nu poate fi răspunzătoare pentru sumele pe care reclamanta nu le-a putut recupera de la producătorii agricoli, în cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 1541 C. civ. şi cele ale art. 374 – 391 C. com. şi cele ale art. 60 – 63 C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamanta SC U. SA Buzău, devenită SC A.G. SA Buzău, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 732 din 4 iulie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, deşi, pârâta s-a obligat, potrivit contractului de mandat, să încaseze debitele restante, nu poate răspunde pentru neîncasarea acestor sume, întrucât, potrivit art. 1541 C. civ., mandatarul este obligat să dea socoteală mandatului numai de lucrările sale şi să remită numai ceea ce a primit în puterea mandatului.
A mai reţinut instanţa că pârâta a remis mandatului acele sume pe care le-a încasat de la producătorii agricoli şi că sumele pretinse prin acţiune nu au fost încasate şi nu se află în posesia mandatarului.
A mai apreciat instanţa că reclamanta se poate îndrepta, prin acţiune separată, împotriva producătorilor agricoli, în temeiul raporturilor juridice contractuale încheiate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, SC A.G. SA Buzău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând, ca temei de drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 11 C. proc. civ.
Criticile aduse de recurentă hotărârii atacate vizează faptul că hotărârea a fost pronunţată cu neluarea în seamă a probatoriului administrat în cauză şi că instanţa a interpretat eronat dispoziţiile legale în materia mandatului.
Curtea, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite pentru motivele ce se vor arăta.
În cauza de faţă, din dispoziţiile legale în materia mandatului comercial, consacrate de legiuitor în art. 1541 C. civ. şi coroborate cu art. 374 – 391 C. com., trebuie, în mod necesar, raportate la contractul de mandat propriu zis, pe care părţile au înţeles să-i încheie la 3 martie 1998.
În practică, se întâlnesc numeroase situaţii în care părţile, deşi intitulează contractul pe care-l încheie „contract de mandat", stipulează clauze contractuale care-i conferă acestui contract un caracter atipic, prin includerea unor elemente specifice altor tipuri de contracte (de comisoriu, de prestări servicii etc.).
Tendinţa comercianţilor, de a nu mai înscrie în tiparele contractuale deja consacrate raporturile care îi intercondiţionează, sunt fireşti, având în vedere varietatea şi complexitatea operaţiunilor comerciale derulate în prezent.
În speţă, părţile semnatare SC U. Buzău devenită SC A.G., în calitate de mandant, şi SC C.C. SA Olt, în calitate de mandatar, îşi subintitulează contractul de mandat – contract de prestări servicii.
Ceea ce interesează însă, în prezenta cauză, este, pe de o parte, faptul că, prin clauzele inserate în contractul de mandat – prestări servicii, părţile au înţeles să conserve intactă esenţa contractului de mandat – dreptul de reprezentare dat de mandant mandatarului – şi, pe de altă parte, întinderea obligaţiilor mandatarului, astfel cum ele sunt explicit enunţate în art. IV pct. a) – i) din convenţia părţilor.
Astfel, potrivit pct. i) al art. IV din contract, mandatarul răspunde şi de recuperarea debitelor, prin livrarea seminţelor contractate.
Aşadar, ambele instanţe au reţinut în mod eronat onorarea de către pârâta-mandatară a tuturor obligaţiilor ce-i reveneau în baza contractului de mandat, prin raportare exclusivă la dispoziţiile legale în materia contractului de mandat şi cu ignorarea voinţei reale a părţilor concretizată în clauzele contractuale, care consacră, în mod echivoc, răspunderea mandatarului şi în ceea ce priveşte recuperarea debitelor, constând în sumele avansate de reclamantă prin intermediul pârâtei, producătorilor agricoli în vederea finanţării culturilor de floarea soarelui, a se vedea şi clauza înscrisă în art. 2 din contractele de livrare nr. 459, 4830, 480, 12, 5027, 5070, 427, 553, 255/1998, conform căreia mandantul, prin mandatar, se obligă să pună la dispoziţia producătorului avansurile pentru înfiinţarea culturilor de floarea soarelui).
În raport cu temeinicia acţiunii, instanţa urmează a analiza şi cererea de chemare în garanţie şi sub aspectul oportunităţii administrării probei cu expertiza contabilă în determinarea cuantumului sumei datorate cu titlu de avans nerestituit de fiecare dintre producătorii agricoli semnatari ai contractelor de livrare mai sus menţionate.
În considerarea celor ce preced, Curtea, în raport cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 312 alin. (3) teza a doua C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.G. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 732 din 4 iulie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3730/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3734/2003. Comercial → |
|---|
