CSJ. Decizia nr. 3748/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3748/2003
Dosar nr. 424/2002
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea arbitrală înregistrată la Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Cluj, reclamanta S.C. OG S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. P.L. S.A. şi a solicitat ca, prin sentinţa care se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 3.968 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. de la data plăţii, plus 2%, reprezentând chirie restantă, conform contractului de locaţiune nr. 32/1999, la 15.148,75 dolari S.U.A. la cursul din data plăţii, plus 2% penalităţi de întârziere calculate, conform aceluiaşi contract de locaţiune.
Tribunalul Arbitral, prin hotărârea nr. 83/2000, a admis, în parte, acţiunea reclamantei S.C. OG S.A., iar pârâta S.C. P.L. S.A. a fost obligată la plata sumei de 2.698 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. de la data plăţii, plus 2%, reprezentând chirie restantă pe lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie 2000.
S-a constatat întemeiată compensaţia legală între chiria restantă până la concurenţa echivalentului în lei a sumei de 869 dolari S.U.A. din suma de 1.000 dolari S.U.A., datorată de pârâtă pe luna ianuarie 2000, adică, în total, echivalentul a 1.000 dolari S.U.A., datorată de reclamantă pârâtei, reprezentând garanţie care trebuia restituită la încetarea contractului.
Tribunalul a mai constatat nulitatea absolută a clauzei penale prevăzute în contract pe care a considerat-o valabilă doar în limita unei penalităţi de 0,054% pe zi de întârziere.
Pârâta a mai fost obligată şi la plata sumei de 709,03 dolari S.U.A. penalităţi de întârziere până la data de 10 octombrie 2000, la suma de 2.698 dolari S.U.A. datorată reclamantei şi, în continuare, la 0,054 % pe zi de întârziere până la achitarea în întregime a debitului.
Împotriva hotărârii arbitrale nr. 83 din 31 octombrie 2000 a formulat acţiune în anulare reclamanta S.C. OG S.A. pe care Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 1223 pronunţată la 5 decembrie 2001, a respins-o ca tardivă.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că înregistrarea acţiunii în anulare, la data de 10 octombrie 2001, s-a făcut cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ.
A fost înlăturată şi susţinerea reclamantei întemeiată pe dispoziţiile art. 104 C. proc. civ., în sensul că acţiunea a fost formulată în termen, pe motivul că aceasta a fost predată la oficiul poştal la data de 12 ianuarie 2001.
Întrucât acţiunea a fost restituită pentru neregularităţi constatate în legătură cu plata taxei de timbru, precum şi pentru neanexarea hotărârii arbitrale, instanţa a apreciat că înregistrarea din 12 ianuarie 2001, în condiţiile în care acţiunea a fost restituită reclamantei şi apoi a fost reintrodusă în octombrie 2001, nu poate să fie apreciată decât ca o întrerupere a cursului prescripţiei. A mai reţinut instanţa că, după restituirea acţiunii, a curs un nou termen de prescripţie de o lună pe care reclamanta l-a depăşit.
Împotriva deciziei nr. 1223 din 5 decembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs reclamanta S.C. OG S.A., care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 5, 7 şi 9, art. 3041 şi art. 312 alin. (5), solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Motivele de recurs nu au fost dezvoltate şi motivate separat pentru fiecare punct pe care recurenta l-a invocat, contrar dispoziţiilor art. 303 alin (3) C. proc. civ.
În esenţă, criticile privesc aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 365 alin (2) C. proc. civ. care a dus la o concluzie greşită şi anume că termenul pentru introducerea acţiunii în anulare a fost depăşit.
În realitate, a susţinut recurenta, acţiunea în anulare a fost introdusă la 12 ianuarie 2001, data predării recomandatei la oficiul poştal, termen pe care instanţa nu l-a avut în vedere, deşi art. 104 C. proc. civ. prevede că actele de procedură trimise prin poştă se socotesc în termen dacă au fost predate la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.
Recurenta a mai susţinut că restituirea acţiunii în anulare de către instanţă s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., a art. 36 alin. (1) din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru şi a art. 20 din aceeaşi lege.
În fine, recurenta a considerat că termenul prevăzut de art. 365 alin (2) C. proc. civ. este de decădere şi nu de prescripţie, cum greşit a reţinut Curtea de Apel.
Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru judecarea acţiunii în anulare, pe fond.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Articolul 104 C. proc. civ. stabileşte, în adevăr, că actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal, înainte de împlinirea lui.
În aplicarea dispoziţiilor art. 365 alin (2) C. proc. civ. prin care se stabileşte că termenul pentru introducerea acţiunii în anulare este de o lună, instanţa trebuia să observe că hotărârea arbitrală i-a fost comunicată recurentei la data de 12 ianuarie 2001, iar acţiunea în anulare a fost introdusă, potrivit confirmărilor poştale, la data de 12 ianuarie 2001, fără depăşirea termenului stabilit de lege.
Totodată se constată că s-a luat în discuţie „un termen de control", neprevăzut de Codul de procedură civilă, aşa încât, având în vedere că restituirea cererii nu este procedurală, recurenta beneficiază de prima înregistrare în raport de care termenul de o lună nu a fost depăşit.
Pentru complinirea lipsurilor constatate la introducerea unei cereri prin poştă, codul de procedură civilă prevede obligaţia instanţei de a-i comunica reclamantei, în scris, lipsurile cererii cu obligaţia ca măsura dispusă să fie adusă la îndeplinire până la termenul acordat.
În acelaşi sens art. 20 alin (1) din Legea nr. 146/1997 stabileşte obligaţia petiţionarului, în cazul insuficientei timbrări, de a depune, până la primul termen, suma stabilită de instanţă.
Prin urmare, restituirea cererii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ. şi a art. 20 alin (1) din legea citată, astfel că soluţia de respingere a cererii, ca tardiv introdusă, este nelegală.
Cât priveşte termenul stabilit de art. 365 alin (2) C. proc. civ., pentru introducerea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, curtea de apel a reţinut greşit că acesta este susceptibil de întrerupere în conformitate cu art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, nesocotind faptul că acesta este un termen procedural a cărui depăşire atrage sancţiunea decăderii, sancţiune care are ca efect pierderea dreptului procedural ce nu a fost exercitat în termenul legal peremtoriu.
Oricum această „construcţie" juridică făcută de instanţă nu era utilă câtă vreme termenul de o lună, pentru depunerea acţiunii în anulare, nu era depăşit.
În consecinţă, cererea pentru anularea hotărârii arbitrale a fost formulată în termen aşa încât, Decizia atacată cu recurs, în conformitate cu art. 304 alin (5) C. proc. civ., va fi casată iar cererea trimisă pentru judecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. OG S.A. împotriva deciziei nr. 1223 din 5 decembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite dosarul pentru judecarea acţiunii în anulare la Curtea de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3746/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3751/2003. Comercial → |
|---|
